Unii zic:
„Pentru ce să postim dacă tu nu vezi?
La ce să ne chinuim sufletul
dacă tu nu ții seamă de lucrul acesta?”
Dar iată că, în zi de post,
voi vă lăsați în voia pornirilor voastre
și asupriți crunt pe slujitorii voștri.
În timp ce postiți, voi vă certați
și bateți furioși cu pumnul.
Dacă vreți ca strigătul vostru să se audă sus,
nu mai postiți ca până acum.
Oare acesta este postul care-mi place?
Oare aceasta este ziua
în care omul își smerește sufletul său?
Să-și plece capul ca un fir de papură
și să se culce pe sac și cenușă?
Aceasta numești tu post și zi plăcută Domnului?
Iată postul care-mi place:
rupe lanțurile nedreptății,
dezleagă legăturile robiei,
dă drumul celor asupriți
și sfărâmă orice fel de jug;
împarte-ți pâinea cu cel flămând
și adu în casa ta pe nenorociții fără adăpost;
pe cel gol îmbracă-l
și nu întoarce spatele semenului tău.
Atunci lumina ta va răsări ca zorile
și-ți vei grăbi vindecarea;
dreptatea ta îți va merge înainte
și slava Domnului te va însoți.
Atunci tu îl vei chema pe Domnul și el îți va răspunde,
îl vei striga și el îți va zice: „Iată-mă!”
(Din cartea profetului Isaia 58)
Prea târziu te-am iubit... 
Lasă un comentariu