Prea târziu te-am iubit…

Dumnezeu e minunat: face totul bine, chiar și atunci când nu înțelegem.

Ne dă din forța crucii sale ca să suportăm durerile și nedreptățile vieții.
Ne luminează cu puterea Duhului Sfânt ca să înțelegem greșelile și să învățăm din ele.
Ne dă curajul să facem binele necondiționat, oricând, oricui și să iubim viața cu tot ceea ce ea conține, bune și rele, cruci și învieri. Nimic nu este al nostru, nici zâmbetul, dar nici lacrimile: totul este dar gratuit, un gest de milostivire din partea celui care face totul bine, face totul nou.

Și mai ales, făcând totul bine, ne-a dat-o pe Maria, Sfânta și Preacurata mamă a Domnului, a Bisericii și a noastră. Ce binecuvântare și ce bunătate divină, har nemeritat: același Dumnezeu care a creat-o pe Maria ne-a creat și pe noi și viața noastră.

Un singur Dumnezeu, o singură creație, o singură viață. Să folosim bine aceste haruri și prezența vindecătoare, creatoare, a Domnului. (cfr. Mc 7,31-37)

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 7,31-37
În acel timp, Isus, ieşind din nou din ţinutul Tirului, a trecut prin Sidon spre Marea Galileii, în ţinutul Decapole. ³² I-au adus un surd care vorbea cu greu şi l-au rugat să-şi pună mâna peste el. ³³Luându-l la o parte din mulţime, i-a pus degetele în urechi şi, cu salivă, i-a atins limba. ³⁴ Apoi, ridicându-şi ochii spre cer, a suspinat şi a zis: „Éffata!”, care înseamnă „Deschide-te!” ³⁵ Îndată i s-au deschis urechile şi i s-a desfăcut legătura limbii şi vorbea corect. ³⁶ Iar el le-a poruncit să nu spună nimănui, însă cu cât mai mult le poruncea, cu atât mai mult ei îi duceau vestea ³⁷ şi, peste măsură de uluiţi, spuneau: „Toate le-a făcut bine; chiar şi pe surzi îi face să audă şi pe muţi să vorbească”.

Cuvântul Domnului