Arhivă etichetă pentru ‘suferinta’

33. Omul (suferind)

Adepții (neo)păgânismului 
nu sunt doar împotriva Domnului, 
ci și a omului. 
Suntem păgâni 
când avem „lucruri” mai importante 
decât omul, viața, pacea, binele comun. 
Ipocriți! 
Ca Diavolul! 
Dumnezeu are o prioritate: 
omul (suferind). 

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 13,10-17
În acel timp, Isus învăţa în sinagogă într-o zi de sâmbătă. Şi, iată, era acolo o femeie infirmă de optsprezece ani: era adusă de spate şi nu putea deloc să se îndrepte. 12 Văzând-o, Isus a chemat-o şi i-a zis: „Femeie, eşti eliberată de infirmitatea ta!” 13 Apoi şi-a pus mâinile asupra ei, iar ea s-a ridicat îndată şi-l glorifica pe Dumnezeu. 14 Dar conducătorul sinagogii, revoltat că Isus vindecase sâmbăta, a spus mulţimii: „Şase zile sunt în care trebuie să se lucreze; în acestea veniţi deci să fiţi vindecaţi, nu în zi de sâmbătă!” 15 Atunci, Domnul i-a răspuns şi i-a zis: „Ipocriţilor! Nu-şi dezleagă fiecare dintre voi boul şi măgarul de la iesle şi-l duce la adăpat în zi de sâmbătă? 16 Şi această fiică a lui Abraham, care era legată de Satana de optsprezece ani, nu trebuia să fie dezlegată în zi de sâmbătă?” 17 Pe când zicea aceste cuvinte, toţi adversarii lui au fost ruşinaţi, iar tot poporul se bucura de toate faptele măreţe care erau făcute de el.

Cuvântul Domnului

0

A cunoscut suferințele noastre…

O Marie, Mireasa lui Dumnezeu, imploră pentru noi milostivirea aceluia care îi este Tată şi Fiu, pentru ca să ne ocrotească cu bunăvoinţă, să ne ierte păcatele, să ne întărească în slăbiciunile noastre, să şteargă vina păcatelor. Dacă tu nu ne ajuţi vom cădea în abisul răului; dacă Fiul tău nu ne conduce, vom cădea în cursa păcatului.
O Maică milostivă, salvează-i pe cei naufragiaţi, fii tăria celor şovăielnici, reaprinde iubirea celor lâncezi, ascultă rugăciunea umilă a slujitorului tău care te imploră, Fecioară glorioasă, de toţi binecuvântată. Amin.

Bucură-te, Marie, cea plină de har, Domnul este cu tine, binecuvântată ești tu între femei, și binecuvântat este rodul trupului tău Isus, care a cunoscut suferinţele noastre.

Sfântă Marie, Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi păcătoșii, acum și în ceasul morții noastre. Amin.

0

Dumnezeu a pus izvorul fericirii în sufletul omului

Doi bărbaţi, grav bolnavi, împărţeau aceeaşi rezervă de spital. Unul dintre ei, aşezat lângă singura fereastră a camerei, avea voie să se ridice la marginea patului o oră pe zi, pentru a permite lichidului din plămâni să se dreneze. Cel de-al doilea însă era imobilizat la orizontală, fără posibilitatea de a se mişca.

Aşa cum se-ntâmplă, cei doi au început să vorbească şi să-şi povestească vieţile. Şi-au spus detalii despre soţii şi copii, despre slujbele lor, despre locurile vizitate; își spuneau glume şi-şi împărtăşeau speranțe. Au devenit prieteni.

În fiecare zi, când cel de lângă fereastră era ajutat să se ridice, îi descria celuilalt, cu lux de amănunte, ce vedea pe fereastră. Încet, această oră a devenit ritualul central al vieţilor lor. Mai ales pentru cel care nu se putea mişca, poveştile despre lumea colorată de afară deveniseră vitale.

Fereastra dădea într-un parc, în mijlocul căruia era un lac. Raţe şi lebede se jucau pe apă printre bărcuţele teleghidate de copii. Îndrăgostiţi tineri sau bătrâni se plimbau printre flori de toate culorile. În departare se vedea oraşul…

Pe măsură ce povestitorul dădea mai multe detalii, celălalt bărbat închidea ochii şi-şi imagina întreaga scenă şi pe el făcând parte din ea. Într-o zi îşi imagina că stă pe o bancă şi citeşte, în alta că se plimbă cu barca cu soţia lui. Într-o zi cel de lângă fereastră i-a descris o paradă care trecea chiar pe lângă clădire. Aproape că o proiecta, cu ajutorul cuvintelor, pe tavanul salonului, singurul loc pe care-l puteau vedea bine ochii celuilalt.

Au trecut zile, săptămâni, luni. Într-o zi povestitorul muri. Nu vă pot descrie durerea celui care-i supravieţuise. Şi, ca să-şi mai ostoiască suferinţa, într-o zi o rugă pe asistentă să mai stea câteva minute şi să-i descrie ce se mai întâmpla în parcul de lângă spital. Femeia se apropie de geam şi-i spuse, uşor uimită, că în faţa ferestrei e un zid alb, dincolo de care nu se vede nimic. Omul se revoltă spunându-i că nu e posibil. Prietenul lui îi povestise ore întregi despre ce se-ntâmplă afară. „Mă tem că acest lucru ar fi fost imposibil, domnule. Fostul dumneavoastră coleg de cameră era orb”, îi spuse asistenta, în timp ce ieşea din cameră.

Să ne folosim inima, talanții, pentru a vedea dincolo de ochii trupului, pentru a simți fericirea de a trăi, de a fi oameni, de a fi creștini. Mare va fi răsplata noastră în ceruri!

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 25,14-30
În acel timp, Isus a spus această parabolă discipolilor săi: „Un om, voind să plece într-o călătorie, şi-a chemat servitorii şi le-a încredinţat bunurile sale. 15 Şi unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, iar altuia unul, fiecăruia după propria putere. Apoi a plecat. Îndată, 16 cel care primise cinci talanţi s-a dus, a lucrat cu ei şi a câştigat alţi cinci. 17 La fel, cel cu doi talanţi a câştigat alţi doi. 18 Dar cel care primise unul s-a dus, a săpat o groapă în pământ şi a ascuns banii stăpânului său. 19 După mult timp, a venit stăpânul acelor servitori şi le-a cerut cont. 20 Venind cel care primise cinci talanţi, a adus alţi cinci talanţi, spunând: «Stăpâne, cinci talanţi mi-ai dat, iată, alţi cinci talanţi am câştigat!» 21 Stăpânul i-a zis: «Bine, servitor bun şi credincios! Peste puţin ai fost credincios, te voi stabili peste multe. Intră în bucuria stăpânului tău!» 22 Venind apoi cel cu doi talanţi, a spus: «Stăpâne, doi talanţi mi-ai dat, iată, alţi doi talanţi am câştigat». 23 Stăpânul i-a zis: «Bine, servitor bun şi credincios! Peste puţin ai fost credincios, te voi stabili peste multe. Intră în bucuria stăpânului tău!» 24 În sfârşit, venind şi cel care primise un talant, a zis: «Stăpâne, ştiam că eşti un om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai împrăştiat, 25 şi, pentru că m-am temut, m-am dus şi am ascuns talantul tău în pământ. Iată, ai ce este al tău!» 26 Dar stăpânul i-a răspuns: «Servitor rău şi leneş! Ştiai că secer unde n-am semănat şi adun de unde n-am împrăştiat. 27 Deci trebuia să depui banii mei la bancheri, iar la venirea mea, aş fi retras ce este al meu cu dobândă. 28 Aşadar, luaţi de la el talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi! 29 Pentru că oricui are I se va da şi-I va prisosi, iar de la cel care nu are se va lua şi ceea ce are. 30 Iar pe servitorul netrebnic aruncaţi-l afară în întuneric: acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor!»”

Cuvântul Domnului

0