„Dacă privesc destul de lung orice lucru în lumea asta, mi se umplu ochii de lacrimi”.
Vorbele acestea nu sunt ale mele, dar cuprind aidoma ceea ce simt. Sub orișice lucru sunt lacrimi și, dacă oamenii ar vrea să priceapă că în lume e mult mai mare suferință decât adevărată răutate, ar fi mult mai buni unii cu alții, mai ajutători, mai răbdători, mai puțin nepăsători, mai puțin clevetitori.
Dar n-avem vreme, ne grbim, ne grăbim mereu, zorim tot înainte și nu ne afundăm destul de adânc ca să ajungem până la pricina sau izvorul de la care se trag răul, vrajba sau durerea. Și eu mă grăbesc, viața mă face să mă grăbesc, omenirea mă face să zoresc alături de ea; încerc însă să pășesc mai încet, să mă opresc, să asclult, să pricep, să lămuresc.
(Fragment din Maria, Regina României, Povestea vieții mele, volumul I, editura Rao, București 2013, pagina 222)
Prea târziu te-am iubit... 
CRISTOS A INVIAT .
Mare adevar .totul este un haos in jurul nostru ,trecem repede ,ne grabim stresati de probleme ,si de cele mai multe ori ,nu vedem necazurile aproapelui nostru.
Sau si mai rau ,ne facem ca nu-i observam pe cei de linga noi. Este o vorba care acum este la moda ;am atitea probleme, toate ale mele ,ca nu ma mai incarc si cu necazurile altora.
Multumesc frumos ,imi era dor sa intru pe pagina dumneavoastra ,am fost plecata o perioada si cum am ajuns ,am si intrat .
Va doresc din suflet zile senine si binecuvintate de bunul Dumnezeu .
ApreciazăApreciază
Vă salut și eu cu drag și vă doresc zile de har. Să ne citim cu/de bine!
Cristos e viu!
ApreciazăApreciază
A republicat asta pe Prea târziu te-am iubit… și a comentat:
N-avem vreme, ne grbim, ne grăbim mereu, zorim tot înainte și nu ne afundăm destul de adânc ca să ajungem până la pricina sau izvorul de la care se trag răul, vrajba sau durerea. Și eu mă grăbesc, viața mă face să mă grăbesc, omenirea mă face să zoresc alături de ea; încerc însă să pășesc mai încet, să mă opresc, să asclult, să pricep, să lămuresc.
ApreciazăApreciază