Porunca nouă a iubirii

Biserica, poporul profetic, sacerdotal şi regesc, are misiunea de a duce pe toţi oamenii la primirea cuvântului lui Dumnezeu în spirit de credinţă, a-l celebra şi profesa în sacramente şi rugăciune şi de a-l arăta oamenilor, în concret în viaţă, după darul şi porunca nouă a iubirii.

Viaţa creştină îşi află legea ei, nu într-un cod scris, ci în acţiunea personală a Duhului Sfânt, care animă şi conduce pe creştin, adică în „legea Duhului care dă viaţă în Cristos Isus”¹⁵⁹, „fiindcă iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile voastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat”¹⁶⁰.

Lucrul acesta este valabil şi pentru soţii creştini şi pentru familia creştină: călăuza şi norma lor de viaţă este Duhul Sfânt, revărsat în inimile lor la celebrarea sacramentului Căsătoriei. Urmând Botezului în apă şi în Duhul Sfânt, Căsătoria repropune legea evanghelică a iubirii şi cu darul Duhului Sfânt o înscrie adânc în inimile soţilor creştini; iubirea lor, purificată şi mântuită, este rodul Duhului Sfânt, care lucrează în inimile credincioşilor şi este pusă, în acelaşi timp, ca poruncă fundamentală a vieţii morale cerută libertăţii lor responsabile.

Familia creştină este astfel însufleţită şi condusă de legea nouă a Duhului Sfânt şi în intimă comuniune cu Biserica, poporul împărătesc, este chemată să trăiască în fapte datoria de „slujire” în iubirea lui Dumnezeu şi a fraţilor. Aşa cum Cristos exercită puterea lui împărătească, punându-se în slujba oamenilor¹⁶¹, tot aşa creştinul află sensul autentic al participării lui la regalitatea Domnului său, împărtăşindu-i spiritul şi comportamentul de slujire a omului: „Această putere Cristos a dăruit-o ucenicilor săi, pentru ca şi ei să fie întăriţi în libertatea împărătească şi, cu abnegaţie de sine însuşi şi viaţa sfântă, să învingă în ei înşişi împărăţia păcatului (cf. Rom 6,12), ba mai mult, slujind lui Cristos şi în alţii, cu umilinţă şi răbdare să conducă pe fraţii lor la Rege, a cărui slujire înseamnă a domni. Într-adevăr, Domnul doreşte să răspândească împărăţia sa şi prin intermediul credincioşilor laici: împărăţia „dreptăţii şi a vieţii, împărăţia sfinţeniei şi a harului, împărăţia dreptăţii, a iubirii şi a păcii”. În această împărăţie chiar şi făpturile vor fi eliberate de sclavia corupţiei, pentru a participa la glorioasa libertate a fiilor lui Dumnezeu (cf. Rom 8,21)¹⁶².

(din Familiaris consortio, nr. 63)

Documentul poate fi citit în întregime pe: http://www.ercis.ro/magisteriu/ioanpaul2exo.asp?doc=fc