Confesiuni (VI)

I. Sfinţii Părinţi.

I.1. Cine sunt sfinţii părinţi? 

I.2. Importanţa Sfinţilor Părinţi 

I.3. Actualitatea Sfinţilor Părinţi

II. Sfântul Augustin

II. 1. Omul

II.2. Opera şi doctrina

Însuşi sfântul Augustin este cel care ne vorbeşte despre vastitatea operelor sale; astfel aflăm din cartea Revizuiri că a scris 93 de lucrări în 232 de cărţi (Cf. Augustin, Retractationes, II, 67, trad. românească de N. Barbu, Revizuiri, Anastasia, bucureşti 1997, 176. Cf. G.I. Şerban, „Studiu introductiv”, în Augustin, Confesiuni, 34). De-a lungul timpului operele sale au fost studiate şi clasate după diverse criterii. Putem clasifica scrierile sfântului Augustin astfel: scrieri autobiografice (Confesiuni şi Retractări); scrieri filozofice (Dialoguri, Împotriva adepţilor filozofiei platonice, Despre viaţa fericită, Solilocviile, Despre nemurirea sufletului, Despre liberul arbitru, Despre învăţător etc.); scrieri apologetice (Despre cetatea lui Dumnezeu [capodopera sa apologetică], Despre adevărata religie, Despre folosul credinţei, Despre prevenirea demonilor, Epistola 102 împotriva păgânilor etc.); scrieri dogmatice (Despre Sfânta Treime [capodopera sa dogmatico-filozofico‑teologică], Despre credinţă şi simbolul credinţei, Despre felurite probleme către Simplicianus, Despre credinţă şi fapte, Manual de credinţă, speranţă şi dragoste către Laurentius, Despre grija ce trebuie purtată pentru cei morţi etc.); scrieri morale pastorale (Despre minciună, Despre lupta creştină, Despre obligaţia de a-i catehiza pe cei simpli, Despre folosul căsătoriei, Despre răbdare etc.), scrieri monastice (Regula către slujitorii lui Dumnezeu sau Regula sfântului Augustin, Despre lucrările monahilor etc.); scrieri exegetice (Despre doctrina creştină, Despre Geneză cuvânt cu cuvânt, Discuţii referitoare la Heptateuh, Observaţii asupra cărţii lui Iob, Problemele evangheliilor, Despre predica Domnului de pe munte, Prezentarea unor chestiuni din Epistola către Romani, Despre dumnezeieştile Scripturi sau Oglinda etc.); scrieri polemice (Despre caracteristicile Bisericii Universale şi despre cele ale maniheilor, Despre cele două suflete, Discuţiile sau dezbaterea ştiinţifică împotriva lui Fortunatus maniheul, Împotriva lui Faustus maniheul, Psalm împotriva sectei lui Donatus, Despre unitatea Bisericii şi foarte multe opere împotriva pelagianismului şi arianismului). La toate aceste scrieri se adugă şi multele sale scrisori precum şi tratatele (la tratate trebuie să menţionăm comentariile asupra scrierilor sfântului Ioan, comentariile asupra psalmilor şi discursurile sau predicile) (Cf. A.di Berardino, ed., Patrologia, vol. III, Marietti, Casale 1978, 336-382).

Din această vastă operă se desprinde o profundă doctrină teologică, filozofică şi ştiinţifică. În doctrina sa trebuie să subliniem felul în care el a apreciat raportul dintre credinţă şi raţiune. Celebrul dicton crede ut intelligas este des completat de intellige ut credas; aşadar chiar dacă înţelegerea apare ca o răsplată pentru credinţă, sfântul Augustin subliniază că nu se poate crede fără raţiune şi că acestea două sunt departe de a se opune, ci se completează reciproc.

Din doctrina sa trebuie să amintim cele mai importante subiecte dezbătute: interesul său pentru descoperirea „persoanei” şi pentru promovarea unei metafizici interioare; pasiunea sa pentru adevăr: adevărata religie, adevărata cunoaştere, dar şi adevărul în sine; nu putem să nu amintim interesul său extraordinar faţă de misterul Preasfintei Treimi, Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. În scrierile sale a dezbătut şi problema binelui şi a răului; a încercat să exprime cât mai bine posibil legătura ce există între voinţă, libertate şi har. Un rol important în scrierile sale l-a acordat Bisericii, a cărei natură a aprofundat-o mai ales pentru a-i combate pe donatişti şi pe manihei. Legat de doctrina sa spirituală putem să rezumăm întreaga sa gândire amintind următoarele: chemarea universală la sfinţenie; dragostea – centrul, inima şi măsura perfecţiunii creştine; umilinţa – condiţie indispensabilă pentru dezvoltarea dragostei şi rugăciunea, însoţită de o permanentă purificare – lege a creşterii interioare (Cf.  A.di Berardino, ed., Patrologia, 427). 

(februarie 2005)

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: