A fost slujitor al sângelui lui Cristos

Astăzi Biserica din Roma celebrează ziua triumfului lui Laurenţiu, ziua în care el a respins lumea celui rău. A strivit-o atunci când se înverşuna cu ură împotriva lui şi a dispreţuit-o atunci când îl ademenea cu linguşirile sale. Şi într-un caz şi în celălalt el l-a învins pe satana care ridica persecuţia împotriva lui. Sfântul Laurenţiu era diacon al Bisericii din Roma. Acolo era slujitor al sângelui lui Cristos şi acolo, pentru numele lui Cristos, şi-a vărsat sângele. Fericitul apostol Ioan a expus în mod clar misterul Cinei Domnului, spunând: După cum Cristos şi-a dat viaţa pentru noi, tot aşa şi noi trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi. Fraţilor, Laurenţiu a înţeles toate acestea. Le-a înţeles şi le-a pus în practică. Cu adevărat s-a achitat de ceea ce primise la această masă. L-a iubit pe Cristos în viaţa sa, l-a imitat în moartea sa.

Fraţilor, şi noi, dacă iubim cu adevărat, să imităm. Nu am putea să dăm în schimb un rod mai gustos al iubirii noastre decât cel care consistă în imitarea lui Cristos, care a pătimit pentru noi, lăsându-ne un exemplu, ca să mergem pe urmele sale. Cu această frază se pare că apostolul Petru aproape că a voit să spună că Cristos a pătimit numai pentru cei care merg pe urmele sale şi că pătimirea lui Cristos este de folos numai celor care îl urmează. Sfinţii martiri l-au urmat până la vărsarea sângelui, până la asemănarea cu el în pătimire. L-au urmat martirii, dar nu numai ei. De fapt, după ce ei au trecut, puntea nu a fost întreruptă; nici nu a secat izvorul, după ce au băut ei.

Fraţilor, grădina frumoasă a Domnului are nu numai trandafirii martirilor, dar şi crinii fecioarelor, iedera celor care trăiesc în căsătorie, violetele văduvelor. Nici o categorie de persoane nu trebuie să se îndoiască de chemarea proprie: Cristos s-a oferit pentru toţi. Despre el s-a scris pe bună dreptate: El vrea ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să ajungă la cunoaşterea adevărului.

Aşadar, să încercăm să înţelegem în ce mod, în afară de vărsarea sângelui, în afară de încercarea pătimirii, trebuie creştinul să-l urmeze pe Învăţătorul. Apostolul, vorbind despre Cristos Domnul, spune: Deşi din fire Dumnezeu, nu a socotit ca pe o pradă egalitatea sa cu Dumnezeu. Ce desăvârşire! S-a nimicit pe sine însuşi luând chip de rob, făcându-se asemenea oamenilor; s-a umilit pe sine. Ce umilinţă!

Cristos s-a umilit: iată, creştinule, exemplul care trebuie imitat. Cristos s-a făcut ascultător: tu de ce te umfli de mândrie? După ce a parcurs toate gradele acestei înjosiri, după ce a învins moartea, Cristos s-a înălţat la cer: să-l urmăm. Să-l ascultăm pe apostol care spune: Dacă aţi înviat împreună cu Cristos, căutaţi lucrurile de sus, unde se află Cristos aşezat la dreapta lui Dumnezeu.

Din Discursuri de sfântul Augustin, episcop

(Disc. 304,1-4: PL 38,1395-1397)