Prea târziu te-am iubit…

Sete de Dumnezeu…

Sufletului meu îi este sete de Domnul şi cu lacrimi eu îl caut. Cum să nu te caut? Tu cel dintâi m-ai găsit şi ai permis ca eu să gust dulceaţa Duhului Sfânt, iar sufletul meu te-a iubit până la sfârşit. Tu vezi, Doamne, durerea mea şi lacrimile mele. Dacă tu nu m-ai fi atras cu iubirea ta, atunci nu te-aş fi căutat aşa cum te caut. Însă Duhul tău Sfânt a permis ca eu să te cunosc, iar sufletul meu tresaltă de bucurie, pentru că tu eşti Dumnezeul meu şi Domnul meu şi îmi este sete de tine până la lacrimi.

Îl doreşte pe Dumnezeu sufletul meu şi cu lacrimi îi caut. Doamne milostiv, tu vezi păcatul meu şi tristeţea mea, iar eu cu umilinţă invoc mila ta: revarsă asupra mea, păcătosul, harul Duhului tău Sfânt. Amintirea de tine atrage mintea mea, ca să regăsească milostivirea ta. Doamne, dă-mi Duhul tău umil, ca să nu pierd din nou harul tău şi să nu încep din nou să mă plâng pentru el aşa cum gemea Adam din cauza paradisului pierdut şi a îndepărtării lui Dumnezeu.

În primul meu an de viaţă în mănăstire, sufletul meu l-a cunoscut pe Domnul în Duhul Sfânt. Mult ne iubeşti, o, Doamne. Asta am învăţat de la Duhul Sfânt, care numai prin milostivirea ta, o, Doamne, mi-a fost dat. Am îmbătrânit şi mă pregătesc pentru moarte şi din iubire faţă de Dumnezeu scriu adevărul din iubire faţă de oameni. Duhul lui Cristos, pe care Domnul mi l-a dat, vrea ca toţi să fie mântuiţi, pentru ca toţi împreună să-l cunoască pe Dumnezeu.

Domnul a dăruit tâlharului paradisul şi, la fel, fiecărui păcătos va dărui paradisul. Eu eram mai rău decât un câine jigărit din cauza păcatelor mele, dar am început să caut iertarea lui Dumnezeu, şi el mi-a dat nu numai iertarea, ci şi pe Duhul Sfânt, iar în Duhul Sfânt l-am cunoscut pe Dumnezeu. Vezi iubirea lui Dumnezeu faţă de noi? Şi cine ar putea să descrie această milostivire?

Silvan de la Muntele Athos