Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Şi lumea mijloacelor de comunicare în masă are nevoie de mântuirea lui Cristos

Posted by Paxlaur pe 09/06/2011

Predica din catedrala romano-catolică

„Sfânta Fecioară Maria, Regină” – Iaşi

în duminica a VII-a a timpului pascal, 5 iunie 2011, 

în Ziua Mondială a Mijloacelor de Comunicare Socială

Aceasta este viaţa veşnică:
să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat
şi pe Isus Cristos pe care l-ai trimis.

Astăzi este Ziua Mondială a Mijloacelor de Comunicare Socială. Aş vrea să începem această predică printr-o întrebare simplă, care necesită un răspuns sincer: la ce ne-am uitat aseară la televizor sau pe internet? Cu ce ne-am umplut timpul: ce-am citit sau ce-am ascultat? Credeţi că Isus s-ar fi uitat la aceleaşi filme sau emisiuni? Ar fi ascultat sau citit aceleaşi lucruri? Ferice de cei care pot să răspundă cu da.

În America s-a lansat un program numit „Ce ar fi făcut Isus în locul meu”. Deseori sunt văzuţi pe străzi tineri creştini purtând diverse accesorii (brăţări, tricouri, şepci) cu această inscripţie: ce-ar fi făcut Isus în locul meu? Odată răspândită această întrebare, ea a devenit izvor de inspiraţie pentru numeroase variante noi: ce muzică ar asculta Isus? Unde ar merge Isus în vacanţă? Ce haine ar îmbrăca Isus? Ce ar mânca Isus?

Ziua Mondială a Mijloacelor de Comunicare Socială ne ajută să parafrazăm şi să ne întrebăm: ce ar fi făcut Isus cu internetul, televizorul, telefonul, radio, ziarele şi revistele?

Răspunsul este clar: le-ar fi folosit, le-ar fi integrat în mesajul său de mântuire. De exemplu, sunt convins că Isus ar fi citit ziarul în fiecare dimineaţă: l-ar fi interesat ce se petrece pe pământ, ce fac oamenii, ce-i îngrijorează, ce li se întâmplă etc. De fapt, nu ai cum să fii creştin autentic şi să nu te intereseze soarta semenului tău, soarta lumii, viitorul ei, modul în care se îndreaptă sau nu se îndreaptă spre viaţa veşnică.

În sfânta evanghelie pe care am proclamat-o la această Liturghie, Isus ne vorbeşte  despre viaţa veşnică: Aceasta este viaţa veşnică: să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Cristos pe care l-ai trimis. Se simte în aerul mileniului trei că lumea îşi doreşte să trăiască mult, chiar veşnic, unii doar pe acest pământ. Tehnologia, ştiinţa şi medicina se străduiesc să prelungească viaţă. Însă nu e suficientă prelungirea vieţii: mai important este ca ele să se străduiască să-l ajute pe om să ajungă la mântuire, la viaţa veşnică, adică la cunoaşterea lui Dumnezeu. Astăzi ne putem întreba: cum ne folosim de tehnică şi de tehnologie, de mass-media pentru a creşte în cunoaşterea lui Dumnezeu? Cât din mijloacele de comunicare pe care le folosim sunt pentru mântuirea noastră?

Biserica ne invită în această zi să conştientizăm că e necesar să folosim mass-media, dar să o folosim în aşa fel încât să ajungem la viaţa veşnică, acea viaţa veşnică proclamată de Isus: să-l cunoască pe singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Cristos pe care l-a trimis pentru noi.

Spuneam că evanghelia de astăzi ne vorbeşte despre viaţa veşnică, însă ea nu este atât o lecţie despre veşnicie, cât mai ales este o rugăciune. Isus se roagă. Isus s-a rugat mereu, s-a rugat mai ales înainte de momentele importante ale vieţii sale. Şi cred că dacă ar fi trăit în aceste zile s-ar fi rugat înainte de a se folosi de mass-media. Noi ne rugăm vreodată înainte de a deschide televizorul sau calculatorul? Trimite-mi vreun gând către Dumnezeu înainte de a începe să răsfoim ziarele şi revistele? Pentru că avem nevoie de rugăciune. Trebuie să ne rugăm ca Domnul să ne lumineze, să ne înveţe cum să folosim bine mijloacele de comunicare.

La un moment dat, spune evenghelia, ucenicii s-au apropiat de Isus şi i-au spus: Doamne, învaţă-ne să ne rugăm! Şi el i-a învăţat Tatăl nostru. Pornind de la această cerere a lor putem formula o altă cerere către Isus: Doamne, învaţă-ne să folosim bine mass-media!

Doamne, învaţă-mă când să deschid televizorul, la ce să mă uit şi mai ales învaţă-mă şi dă-mi puterea să-l închid la timp.

Veghează, Doamne, asupra ochilor mei pentru a nu-mi obosi sufletul alergând prin neţărmuitele hotare ale internetului, călcând în picioare virtuţile sfinte, morala, decenţa şi tot ce-i bun şi pur.

Stăpâneşte, Doamne, degetele mele cu forţa ta părintească pentru a nu răsfoi ziarul sau revista nocivă viitorului meu şi care aduce în suflet păcatul negru ca moartea.

Aşează-te, Doamne, la marginea urechilor mele ca un străjer şi nu lăsa ca viaţa mea să fie asurzită de vocile linguşitoare sau mizerabile ale muzicii rele sau ale glumelor păcătoase.

Tu, Cuvântul veşnic, pune pe buzele mele cuvintele pline de smerenie şi înţelepciune ale harului tău ca în ceea ce scriu sau spun în spaţiile publice şi în singurătatea mea să fie dovada faptului că sunt creştin.

Doamne, dă-mi puterea ca pe internet, la televizor, la radio, în cărţi sau în ziare şi reviste să-mi placă doar ceea ce-ţi place şi ţie, să citesc doar ceea ce ai citi şi tu; ajută-mă să scriu doar ceea ce tu ai citi cu drag şi să afişez doar ceea ce ţi-ar plăcea ţie să vezi.

Doamne, viaţa mea în era comunicaţiilor sociale să fie plină de tine şi să conlucreze la chemarea ta spre viaţa veşnică, spre cunoaşterea lui Dumnezeu. Şi alte şi alte rugăciuni pe care fiecare le poate formula pentru el însuşi sau pentru cei dragi ai lui care intră în contact cu mass-media: părinţi, copii, rude sau prieteni. Cât ne rugăm? Cât cerem ajutor şi inspiraţie divină?

Dacă suntem de acord cu faptul că Isus s-ar fi folosit de toate mijloacele de comunicare socială pentru a răspândi mesajul său, noi ce atitudine se cuvine să avem vizavi de ele? Ce trebuie să facem?

În primul rând nu trebuie să fugim de ele: am fi vinovaţi dacă nu le-am folosi! Bineînţeles că nu trebuie să lăsăm ca ele să ne invadeze viaţa de credinţă şi să o distrugă sau să o neliniştească, ci noi trebuie să le „invadăm” pe ele, să le valorificăm, să le impregnăm cu credinţa şi morala noastră. Papa Paul al VI-lea atrăgea atenţia încă de acum 40 de ani: „Biserica s-ar simţi vinovată în faţa Domnului dacă nu ar utiliza aceste mijloace puternice”. Trebuie să ne apropiem de ele, să le folosim şi mai ales să le impregnăm cu credinţă deoarece, ne învaţă fericitul papă Ioan Paul al II-lea: „şi lumea mijloacelor de comunicare în masă are nevoie de mântuirea lui Cristos”, trebuie ca şi în această lume, ce se dezvoltă din ce în ce mai mult, să pătrundă Cristos şi mântuirea sa. Poate că tocmai această lume a mass-media are nevoie de mântuirea lui Cristos cel mai mult!

În  al doilea rând trebuie să fim selectivi şi atenţi: nu totul este bun, nu totul este necesar. Nu trebuie să pierdem din vedere două lucruri importante: mai avem şi alte lucruri de făcut şi mai există şi alte modalităţi de a ne relaxa! Nu e totul în mass-media şi nimic în afara ei. Viaţa e şi dincolo de ea.

În mesajul pe care Sfântul Părinte Papa l-a trimis anul acesta cu ocazia acestei zile, ne atrage atenţia: Noile tehnologii permit persoanelor să se întâlnească dincolo de graniţele spaţiului şi chiar ale culturilor, inaugurând astfel o întreagă lume nouă de potenţiale prietenii. Aceasta este o mare oportunitate, dar presupune şi o atenţie mai mare şi o conştientizare cu privire la posibilele riscuri. Cine este “aproapele” meu în această lume nouă? Există pericolul de a fi mai puţin prezenţi spre cel pe care îl întâlnim în viaţa noastră zilnică obişnuită? Există riscul de a fi mai distraţi, pentru că atenţia noastră este fragmentată şi absorbită într-o lume “diferită” faţă de cea în care trăim? Avem timp să reflectăm în mod critic asupra alegerilor noastre şi să alimentăm raporturi umane care să fie într-adevăr profunde şi durabile? Este important să ne amintim mereu că un contact virtual nu poate şi nu trebuie să înlocuiască un contact uman direct cu persoanele la toate nivelurile vieţii noastre.

Din învăţătura papei Benedict al XVI-lea rezultă un al treilea punct asupra căruia trebuie să fim atenţi: prin folosirea mijloacelor de comunicare să nu înlocuim persoana umană. Nimeni şi nimic nu înlocuieşte contactul direct cu omul, cu cel de lângă noi. Este un mare pericol mai ales pentru acele familii în care televizorului, calculatorului sau altor lucruri le este acordat mai mult timp decât copiilor sau părinţilor, decât vizitării unui prieten sau unui membru aflat în suferinţă, în spital. Niciodată mass-media şi tehnologiile să nu ne răpească timpul pe care l-am putea şi trebuie să-l alocăm celor dragi. Niciodată.

Am mai auzit cu siguranţă rugăciunea atât de tristă a unui copil: „Doamne, în seara asta, te rog ceva special… Transformă-mă într-un televizor, ca să-i pot lua locul. Mi-ar plăcea să trăiesc cum trăieşte televizorul în casa mea. Cu alte cuvinte, să am o cameră specială, unde să se reunească toată familia în jurul meu. Fă să fiu luat în serios. Să fiu în centrul atenţiei, aşa încât toţi să mă asculte fără să mă întrerupă sau să discute. Mi-ar plăcea să mi se dea atenţia deosebită care este acordată televizorului atunci când ceva nu funcţionează… Şi să-i ţin de urât tatei când se întoarce acasă, chiar şi atunci când vine obosit de la muncă. Şi mama, în loc să mă ignore, să stea cu mine când e singură şi plictisită. Iar fraţii şi surorile mele să se certe ca să poată sta cu mine… Şi să distrez toată familia, chiar dacă uneori nu spun nimic. Mi-ar plăcea să simt că lasă totul deoparte ca să stea câteva minute alături de mine. Doamne, nu-ţi cer prea mult. Doar să trăiesc cum trăieşte orice televizor.”

Să veghem asupra noastră pentru ca niciodată să nu se întâmple aşa ceva în familiile din care facem parte.

Apoi un al patrulea aspect este legat de un adevăr atât de necesar: folosirea mass-media să nu fie doar un mijloc de relaxare şi de informare, ci să fie şi o modalitate de evanghelizare, un mijloc de a face binele în lumea noastră. Să fim atenţi cum le folosim căci aşa cum spunea fericitul papă Ioan Paul al II-lea, mijloacele de comunicare pot fi utilizate „atât pentru a proclama evanghelia, cât şi pentru a o îndepărta de inima omului”. Noi să le folosim pentru a apropia evanghelia de oameni.

Şi nu în ultimul rând, de fiecare dată când ne pregătim pentru a intra în contact cu orice înseamnă mass-media să ne amintim cuvintele lui Cristos: „Omul bun scoate lucruri bune din tezaurul său bun, iar omul rău scoate lucruri rele din tezaurul său rău. Vă spun, aşadar, în ziua judecăţii oamenii vor da cont de orice cuvânt nelalocul lui pe care l-ar fi spus. Căci după cuvintele tale vei fi îndreptăţit şi după cuvintele tale vei fi condamnat” (Mt 12,35-37). Să veghem asupra noastră şi asupra lucrurilor pe care le spunem sau le afişăm în mass-media.

Întrucât spuneam că trebuie să ne apropiem de aceste mijloace de comunicare, să nu fim străini de ele, să le dăm valoare, să le încreştinăm, aş vrea să transmit o încurajare pe care fericitul părinte Ioan Paul al II-lea ne-a lăsat-o ca testament. Sunt cuvinte pe care le-a scris cu puţin înainte de a muri:

Apostolul Paul are un mesaj clar pentru cei care lucrează în comunicaţiile sociale – oameni politici, profesionişti în comunicare, spectatori: „Îndepărtând falsitatea, fiecare să spună fratelui său adevărul pentru că suntem mădulare unii altora […] Să nu iasă din gura voastră nici o vorbă rea, ci ceva bun, spre edificare, aşa cum trebuie, ca să dea har celor ce ascultă” (Ef 4,25.29).

Operatorilor din sectorul comunicaţiilor şi, mai ales, credincioşilor care lucrează în acest important sector al societăţii le fac invitaţia pe care am lansat-o lumii întregi încă de la începutul ministerului meu de păstor al Bisericii Universale: „Nu vă temeţi!”

Nu vă temeţi de noile tehnologii! Ele sunt „dintre minunatele lucruri” – inter mirifica – pe care Dumnezeu ni le-a pus la dispoziţie pentru a descoperi, pentru a utiliza, pentru a face cunoscut adevărul, chiar şi adevărul asupra demnităţii noastre şi asupra destinului nostru de fii ai săi, moştenitori ai împărăţiei sale veşnice.

Nu vă temeţi de împotrivirea lumii! Isus ne-a asigurat: „Eu am învins lumea!” (In 16,33).

Nu vă temeţi nici de slăbiciunea şi de lipsa voastră de pregătire! Dumnezeiescul Învăţător a spus: „Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii” (Mt 28,20). Comunicaţi mesajul de speranţă, de har şi de iubire al lui Cristos, păstrând mereu vie, în această lume care trece, perspectiva eternă a cerului, perspectivă pe care nici un mijloc de comunicare nu o va putea transmite în mod direct: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut şi urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a pregătit Dumnezeu celor care îl iubesc pe el” (1Cor 2,9).

Mariei, care ni l-a dăruit pe Cuvântul vieţii şi care a păstrat în inima ei cuvintele lui inefabile, îi încredinţez drumul Bisericii în lumea de astăzi. Sfânta Fecioară să ne ajute să comunicăm prin orice mijloc frumuseţea şi bucuria vieţii în Cristos, Mântuitorul nostru (Din Scrisoarea apostolică Dezvoltarea rapidă, 24 ianuarie 2005).

Aşadar să nu ne temem: suntem împreună cu Isus şi Maria şi vom folosi totul spre cunoaşterea lui Dumnezeu, adică spre dobândirea vieţii veşnice.

Şi aş vrea să închei cu o rugăciune pe care am compus-o special pentru această zi, un altfel de Tatăl nostru, rugăciune pe care o putem numi: Rugăciunea utilizatorului de facebook:

Tatăl nostru care eşti în ceruri şi care te zbaţi să câştigi un loc şi pe pământul pe care tu l-ai creat şi de unde oamenii te-au alungat, îţi oferim inima noastră ca să te simţi în ea ca şi în cerul tău măreţ, Tatăl nostru care eşti în ceruri.

Sfinţească-se numele tău prin orice mijloc de comunicare socială; sfinţească-se numele tău la televizor, la radio, în ziare şi pe internet. Numele tău sfânt să răsune în tot spaţiul mediatic şi toată lumea să cânte slavă ţie, Tatăl nostru al care eşti în ceruri.

Vie împărăţia ta! Venirea împărăţiei tale să fie evenimentul aşteptat de toţi utilizatorii de reţele sociale şi toţi să se pregătească din timp pentru ziua venirii; venirea împărăţiei tale să fie refrenul tuturor melodiilor şi mesajul tuturor filmelor şi orice ziar să conţină un pas spre împărăţia ta, Tatăl nostru care eşti în ceruri.

Şi să se facă voia ta precum în cer aşa şi pe pământ! Voinţa ta să o facă şi cel care prezintă ştirile şi cel care postează ultimele sale fotografii pe internet; voinţa ta să o împlinească şi cel care scrie un articol pentru cel mai citit ziar, dar şi cel care comentează o competiţie sportivă; împlinirea voinţei tale să fie scopul urmărit de cei mai renumiţi actori, dar şi de toţi cei care se dedică slujirii tale, Tată care eşti în ceruri.

Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi şi dă-le-o şi celor pe care i-am văzut la ştiri că suferă de foame.  Revarsă râurile tale peste locurile secetoase pe care le-am văzut în filmuleţele de pe internet, ca să nu mai fie secetă şi foame-te. Preabunule Tată, fă să nu apară şi în ziarul de mâine acea ştire tristă despre lipsa hranei şi binevoieşte ca la radio să răsune vestea bună că au ajuns alimentele la cei sinistraţi, căci şi pentru ei şi pentru noi eşti acelaşi Tată din ceruri.

Şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri care ne supără sau ne ofensează prin ceea ce publică sau spun; iartă-ne păcatele pe care le-am făcut privind acele imagini, şi nu fi aspru cu noi la judecată pentru acele cuvinte pe care le-am pus în presă sau acele cuvinte pe care le-am adresat în acel schimb de replici; ne iartă, Tată, mai ales acele păcate de indiferenţă faţă de mulţimea răului din jurul nostru, iartă-ne că nu am umplut spaţiul virtual din viaţa noastră cu speranţă, credinţă şi dragoste, că nu le-am vorbit celor din lista noastră despre tine, Tată care eşti în ceruri.

Şi nu ne duce pe noi în ispită şi nu lăsa nici pe alţii să ne ducă prin ceea ce postează sau publică pe internet sau la televizor şi nu ne lăsa nici pe noi să devenim ispită prin ceea ce arătăm altora, prin ceea ce spunem sau scriem în mass-media; să nu devenim sursă de păcat, ci să luăm mereu aminte la cuvintele lui Cristos: „Vai de acela prin care vine scandalul, ispita, păcatul”, căci el, învăţătorul nostru, este Fiul tău, Tată care eşti în ceruri.

Ci ne mântuieşte de cel rău: mântuieşte-ne pe noi de toate relele, fereşte-ne pe noi şi  familiile noastre de tot răul care erupe ca un vulcan din mass-media; fii tu protectorul inimii noastre ca să nu se strecoare în ea viciile, păcatele şi nedreptăţile mediatizate; pe toţi cei dragi ai noştri îi încredinţăm bunătăţii tale ca să nu fie pătaţi de imaginile sau sunetele obscene ale celui rău şi fă să ajungem împreună cu ei la tine, Tatăl nostru care eşti în ceruri.

Amin.

 

Amin.

Aici puteti găsi sursa fotografiei.
Aici puteti găsi sursa fotografiei.
Aici puteti găsi sursa fotografiei.
Aici puteti găsi sursa fotografiei.

Anunțuri

Un răspuns to “Şi lumea mijloacelor de comunicare în masă are nevoie de mântuirea lui Cristos”

  1. Paxlaur said

    A republicat asta pe Prea târziu te-am iubit… și a comentat:

    Nu vă temeţi de noile tehnologii! Ele sunt „dintre minunatele lucruri” – inter mirifica – pe care Dumnezeu ni le-a pus la dispoziţie pentru a descoperi, pentru a utiliza, pentru a face cunoscut adevărul, chiar şi adevărul asupra demnităţii noastre şi asupra destinului nostru de fii ai săi, moştenitori ai împărăţiei sale veşnice.

    Nu vă temeţi de împotrivirea lumii! Isus ne-a asigurat: „Eu am învins lumea!” (In 16,33).

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: