Prea târziu te-am iubit…

În fiecare an Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor şi Comisia „Credinţă şi Constituţie” a Consiliului Ecumenic al Bisericilor pregătesc şi publică un text pentru rugăciunile care se fac în această octavă ecumenică.

Întrucât Dumnezeu ne-a pus la îndemână multă tehnologie (uneori prea multă!) m-am gândit că ar fi bine ca aceste texte să circule şi prin intermediul blogului, în special pentru cei care din diverse motive nu pot ajunge la nicio celebrare ecumenică. Textele, pe care, cu ajutorul Domnului, le voi publica în fiecare zi, sunt preluate din broşura „Rugăciune pentru unitatea creştinilor  2012. Toţi vom fi schimbaţi prin victoria Domnului nostru Isus Cristos (cf. 1Cor 15,51-58)”, publicată la Editura Presa Bună, în traducerea părintelui Mihai Pătraşcu şi coordonarea părintelui Iosif Dorcu. Textele se găsesc de asemenea şi pe www.ercis.ro

Înainte de a publica textele pentru prima rugăciune – care se va face în această seară (18 ianuarie 2012, ora 17:00) în capela Seminarului – vă invit să intrăm în atmosfera de rugăciune prin prezentarea şi introducerea realizate de Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor.

PREZENTARE

Cuvânt către cei care organizează Rugăciunea pentru unitatea creştinilor
Căutarea unităţii pe tot parcursul anului

În mod tradiţional, săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor este celebrată de la 18 la 25 ianuarie. Aceste date au fost propuse în anul 1908 de către Paul Wattson, astfel încât să acopere perioada dintre sărbătoarea sfântului Petru şi cea a sfântului Paul. Această alegere are, aşadar, o semnificaţie simbolică. În emisfera sudică, unde luna ianuarie este o perioadă de vacanţe de vară, se preferă adoptarea unei alte date, de exemplu, aproape de Rusalii (ceea ce a fost sugerat de mişcarea Credinţă şi Constituţie în anul 1926) care reprezintă, de asemenea, o altă dată simbolică pentru unitatea Bisericii.

Păstrând această flexibilitate în suflet, vă încurajăm să consideraţi aceste texte ca o invitaţie de a găsi şi alte ocazii, pe parcursul anului, pentru a exprima gradul de comuniune pe care Bisericile l-au atins deja şi pentru a vă ruga împreună pentru ajungerea la deplina unitate voită de Cristos.

Adaptarea textelor

Aceste texte sunt propuse fiind bine înţeles faptul că, ori de câte ori va fi posibil, se va încerca adaptarea lor la realităţile diferitelor locuri şi ţări. Făcând aceasta, va trebui să ţinem cont de practicile liturgice şi devoţionale locale ca şi de contextul socio-cultural. O astfel de adaptare ar trebui în mod normal să fie rodul unei colaborări ecumenice. În mai multe ţări, structurile ecumenice sunt deja cu rang important şi permit acest fel de colaborare. Sperăm că necesitatea de a adapta săptămâna de rugăciune la realitatea locală poate să încurajeze crearea chiar a acestor structuri, acolo unde ele nu există încă.

Folosirea textelor Rugăciunii pentru unitatea creştinilor

• Pentru Bisericile şi comunităţile creştine care celebrează împreună Rugăciunea în cursul unei singure ceremonii, această broşură propune un model de celebrare ecumenică a cuvântului lui Dumnezeu.

• Bisericile şi comunităţile creştine pot, de asemenea, să se folosească pentru celebrările lor de rugăciuni sau de alte texte ale celebrării ecumenice a cuvântului lui Dumnezeu, de textele propuse pentru cele opt zile sau de alegerea rugăciunilor din apendicele acestei broşuri.

• Bisericile şi comunităţile creştine care celebrează săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor în fiecare zi a săptămânii, pot găsi sugestie în textele propuse pentru cele opt zile.

• Persoanele care doresc să facă studii biblice pe tema săptămânii de rugăciune pot, de asemenea, să se bazeze pe textele şi reflecţiile biblice propuse pentru cele opt zile. Comentariile din fiecare zi se pot încheia printr-o rugăciune de mijlocire.

• Pentru persoanele care doresc să se roage în particular, textele conţinute în această broşură pot să susţină rugăciunile lor şi să le amintească, de asemenea, că ele sunt în comuniune cu toţi cei care se roagă în toată lumea pentru o mai mare unitate vizibilă a Bisericii lui Cristos.

TEXTUL BIBLIC

Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 15,51-58

⁵¹ Iată, vă spun o taină: nu toţi vom muri, însă toţi vom fi schimbaţi. ⁵² Într-o clipă, într-o clipire din ochi, la sunetul trâmbiţei de apoi, căci va suna trâmbiţa şi morţii vor învia neputreziţi, iar noi vom fi schimbaţi. ⁵³ Căci această fiinţă supusă putrezirii trebuie să se îmbrace în neputrezire şi această fiinţă muritoare trebuie să se îmbrace în nemurire. ⁵⁴ Dar când fiinţa aceasta supusă putrezirii se va îmbrăca în neputrezire şi fiinţa aceasta muritoare se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul scris: Moartea a fost înghiţită de victorie. ⁵⁵ Unde este, moarte, victoria ta? Unde este, moarte, ghimpele tău? ⁵⁶ Ghimpele morţii este păcatul, iar puterea păcatului este Legea. ⁵⁷ Însă, mulţumire fie lui Dumnezeu care ne dă victoria prin Domnul nostru Isus Cristos. ⁵⁸ Aşa încât, fraţii mei iubiţi, fiţi tari, neclintiţi; muncind totdeauna cu zor în lucrarea Domnului, ştiind că munca voastră nu este zadarnică în Domnul.

INTRODUCERE

Toţi vom fi schimbaţi prin victoria Domnului nostru Isus Cristos
(cf. 1Cor 15,51-58)

Materialele din Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor din anul 2012 au fost pregătite de un grup de lucru compus din reprezentanţi ai Bisericii Romano-Catolice, ai Bisericii Ortodoxe şi ai Bisericilor Vetero-Catolice şi protestante prezente în Polonia. După discuţii lungi la care au participat reprezentanţi din diferite cercuri ecumenice din Polonia, s-a decis să se concentreze asupra unei teme care se referă la puterea transformatoare a credinţei în Cristos, temă foarte relaţionată cu rugăciunea noastră pentru unitatea vizibilă a Bisericii, trup al lui Cristos. Aceasta se fundamentează în cuvintele sfântului Paul adresate Bisericii din Corint, care vorbeşte despre caracterul vremelnic al vieţii noastre prezente (cu toată dimensiunea sa aparentă de „victorie” şi de „înfrângere”), în comparaţie cu darul care ne este dat prin victoria lui Cristos în misterul pascal.

Pentru ce această temă? Istoria Poloniei a fost marcată de o serie de înfrângeri şi victorii. Se pot menţiona invaziile, diviziunile, asuprirea din partea puterilor străine şi a sistemelor ostile. Efortul permanent pentru a depăşi toată sclavia şi dorinţa de libertate sunt caracteristicile istoriei poloneze care au condus la schimbări semnificative în viaţa naţiunilor. Şi astfel, acolo unde există victorie există înfrânţi care nu împărtăşesc bucuria şi triumful învingătorilor. Această istorie deosebită a naţiunii poloneze a dus la grupul ecumenic care a pregătit materialele din acest an pentru a reflecta mai profund ce înseamnă „a câştiga” şi „a pierde”, în special dată fiind forma în care limbajul „victoriei” se înţelege frecvent în termeni triumfalişti. Totuşi, Cristos ne arată o manieră foarte diferită.

În anul 2012 va avea loc campionatul european de fotbal în Polonia şi Ucraina. Acest lucru n-ar fi fost posibil niciodată în anii anteriori. Pentru mulţi acesta este un semn al unei alte „victorii naţionale”, pe care sute de milioane de iubitori ai fotbalului aşteaptă cu nelinişte ştiri despre echipele învingătoare care vor juca în această parte a Europei. Acest exemplu ne poate face să luăm în considerare pe cei care nu câştigă nu numai în sport ci şi în vieţile şi comunităţile lor: celor care în mod constant suferă înfrângeri li se neagă victoria cuvenită diferitelor condiţii şi circumstanţe. Rivalitatea este o caracteristică permanentă nu numai în sport, ci şi în viaţa politică, de impresariat, culturală, inclusiv eclezială.

Atunci când discipolii lui Isus discutau despre „cine era cel mai mare” (Mc 9,34), genera polemică puternică. Însă răspunsul lui Isus a fost foarte simplu: „dacă cineva vrea să fie primul, să fie ultimul dintre toţi şi slujitorul tuturor” (Mc 9,35). Aceste cuvinte vorbesc despre victoria prin intermediul slujirii reciproce, ajutând, mărind stima de sine a celor „din urmă”, a celor uitaţi, a celor excluşi. Pentru toţi creştinii cea mai bună exprimare a acestei slujiri umile este Isus Cristos, în victoria sa asupra morţii şi învierea. În viaţa sa, în acţiunea sa, în învăţătura sa, în suferinţa sa, în moartea şi învierea sa dorim să căutăm astăzi o viaţă viguroasă de credinţă care se traduce într-o implicare socială în cadrul unui spirit de umilinţă, slujire şi fidelitate faţă de Evanghelie. Şi, în afară de faptul că a cunoscut suferinţa şi moartea care urmau să vină, Isus s-a rugat pentru discipolii săi ca să fie una şi lumea să creadă. Această „victorie” nu este posibilă fără transformarea spirituală şi fără convertire. Pentru acest motiv, considerăm că tema din meditaţiile noastre pot să fie aceste cuvinte ale Apostolului neamurilor. E vorba de a obţine o victorie care să-i integreze pe toţi creştinii prin slujirea lui Dumnezeu şi a aproapelui.

În această rugăciune şi efort pentru deplina unitate vizibilă a Bisericii este modul în care noi înşine şi acele tradiţii la care noi aparţinem vor fi schimbate, transformate şi conformate lui Cristos. Unitatea pentru care ne rugăm va putea să ceară reînnoirea unor forme zilnice de viaţă eclezială. E vorba de o viziune emoţionantă. Noi ne rugăm pentru o unitate care nu este o noţiune „comodă” de prietenie şi cooperare. Este o unitate care cere o voinţă de a lăsa deoparte competiţia dintre noi. Trebuie să ne deschidem unii faţă de alţii, să dăm şi să primim daruri în interschimb, cu scopul de a putea într-adevăr să intrăm în noua viaţă propusă de Cristos, care este unica victorie adevărată.

Este loc pentru toţi în planul de mântuire al lui Dumnezeu. Prin moartea şi învierea sa, Cristos îi îmbrăţişează pe toţi, independent de faptul că sunt învingători sau înfrânţi, „pentru ca oricine crede în el să aibă viaţa veşnică” (In 3,15). De asemenea putem să participă la victoria sa. Este suficient să credem în el şi va fi mai uşor să învingem răul cu binele.

Opt zile pentru a reflecta asupra transformării noastre în Cristos

În săptămâna de rugăciune din anul 2012 suntem invitaţi să ne adâncim în credinţa noastră în care noi toţi vom fi transformaţi prin victoria Domnului nostru Isus Cristos. Lecturii biblice, comentariile, rugăciunile şi întrebările pentru reflecţie caută diferitele aspecte a ceea ce înseamnă asta pentru viaţa creştinilor şi pentru unitatea lor în şi pentru lumea de astăzi. Începem prin contemplarea lui Isus slujitor şi drumul nostru ne duce la celebrarea domniei lui Cristos, prin intermediul crucii şi învierii sale.