Lumea este a celui care o iubeşte
Uneori, există plângerea că în societatea de astăzi creştinismul este o prezenţă tot mai marginală, că a devenit dificil să se transmită tinerilor credinţa, că sunt tot mai puţine vocaţii. Şi s‑ar putea continua să se prezinte motive de îngrijorare…
De fapt, destul de des, în lumea de astăzi, noi ne simţim perdanţi. Însă aventura speranţei ne duce mai departe. Într‑o zi am găsit scris pe un calendar aceste cuvinte: „Lumea este a celui care o iubeşte şi ştie mai bine să‑i dovedească asta”. Cât de adevărate sunt aceste cuvinte! În inima oricărei persoane există o infinită sete de iubire şi noi, cu acea iubire pe care Dumnezeu a revărsat‑o în inimile noastre, putem s‑o săturăm.
Dar este nevoie ca iubirea noastră să fie „artă”, o artă care depăşeşte capacitatea pur şi simplu umană de a iubi. Mult, să nu spun totul, depinde de asta.
Am văzut această artă, de exemplu, în Maica Tereza de Calcutta. Cel care o vedea o iubea. Sau în Ioan al XXIII‑lea. La atâţia ani de la moartea sa, amintirea lui este foarte vie în oameni.
Card. François‑Xavier Van Thuan
Testimoni della speranza
Citta Nuova, Roma 2008, pag. 92
citat în Hubertus Blaumeiser – Tonino Gandolfo,
Aşa cum m-a iubit pe mine Tatăl…, Presa Bună, Iaşi – 2010, 25.
Prea târziu te-am iubit... 
Răspunde-i lui Paxlaur Anulează răspunsul