Prea târziu te-am iubit…

Voi sunteţi martori ai acestor lucruri (Lc 24,48)

Isus Cristos cel înviat, dătătorul păcii adevărate (cf. Lc 24,36), vine astăzi în mijlocul nostru şi ne explică Scripturile care s-au împlinit în el. Apoi ne trimite ca martori ai vieţii sale: voi îmi sunteţi martori! Voi, voi toţi. Adică şi noi? Adică şi eu? Şi asta chiar astăzi, chiar de acum?!
Da, şi eu şi tu trebuie să-i fim martori începând de acum în fiecare clipă, aşa cum spunem mereu la sfântă Liturghie: „Moartea ta o vestim, Doamne, şi învierea ta o mărturisim, până când vei veni”. Din păcate însă, de cele mai multe ori doar spunem, dar nu facem.

Să ne gândim numai la ziua de ieri: gesturile şi cuvintele noastre, atitudinea faţă de ceilalţi şi gândurile noastre, au fost chiar cele ale unor martori ai învierii lui Cristos? Şi dacă despre ieri ne dăm seama că nu am fost la înălţimea voinţei lui Dumnezeu, ce planuri avem pentru astăzi? Ce îmbunătăţiri ne propunem pentru ziua aceasta?

Sfântul Petru, împreună cu ceilalţi apostoli, au aclamat în faţa tuturor: „Noi suntem martori ai acestui fapt: că voi l-aţi omorât pe Creatorul vieţii, dar Dumnezeu l-a înviat din morţi” (cf. Fap 3,15). Noi însă ce aclamăm? Ceilalţi privind la noi ce anume văd? Faptele noastre sunt în lumina învierii sau în întunericul morţii?

Doamne, ajută-mă astăzi să vestesc moartea şi învierea ta nu prin cuvintele mele, ci prin prezenţa mea. Vreau să trăieşti astăzi prin mine şi să ajungi în viaţa celor din jurul meu. Ajută-mă să-ţi fiu martor credincios.
Amin.

Evanghelia zilei:

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 24,35-48
În acel timp, ³⁵ ucenicii, care s-au întors de la Emaus, au povestit celor unsprezece, care se aflau împreună cu ai lor, cele petrecute pe drum şi cum l-au recunoscut pe Isus la frângerea pâinii. ³⁶ Pe când vorbeau ei acestea, Isus a apărut în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!” ³⁷ Cuprinşi de uimire şi de spaimă, credeau că văd un duh. ³⁸ Isus le-a zis: „De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră? ³⁹ Priviţi mâinile mele şi picioarele mele, că eu însumi sunt; pipăiţi-mă şi convingeţi-vă căci un duh nu are nici carne şi nici oase, precum mă vedeţi pe mine că am”. ⁴⁰ Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele. ⁴¹ Fiindcă, de bucurie şi uimire nu le venea să creadă, le-a zis: „Aveţi aici ceva de mâncare?” ⁴² Iar ei i-au dat o bucată de peşte fript. ⁴³El a luat şi a mâncat înaintea lor. ⁴⁴ Apoi le-a zis: „Amintiţi-vă de cuvintele pe care vi le-am spus pe când eram încă împreună cu voi: Trebuia să se împlinească toate cele scrise despre mine în Legea lui Moise, în profeţi şi în psalmi”. ⁴⁵ Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile. ⁴⁶ Şi le-a spus: „Aşa este scris: Cristos trebuia să pătimească, să învie din morţi a treia zi ⁴⁷ şi să se propovăduiască în numele lui pocăinţa spre iertarea păcatelor, la toate neamurile, începând de la Ierusalim. ⁴⁸ Voi sunteţi martori ai acestor lucruri”.

Cuvântul Domnului