E Domnul!

Ce plăcut e să te trezeşti dimineaţa cu Domnul, pe ţărmul unui lac, şi să-i vezi chipul cum se oglindeşte în apa limpede. E ca soarele strălucitor ce face apa să lucească asemenea unui cristal preţios. Şi atunci, cum să-ţi treacă Dumnezeu prin viaţă dis-de-dimineaţă şi tu să-l recunoşti şi să nu strigi entuziasmat: „E Domnul!”?

Ce mângâietor e ca dis-de-dimineaţă Domnul să te sfătuiască: „Aruncaţi mreaja în partea dreaptă” iar tu să-l asculţi şi mulţumit să strigi „E Domnul” şi apoi întreaga zi să-ţi fie plină de lumină, inspiraţie şi iubire.

Numai iubirea îşi poate recunoaşte iubitul, numai ce ce se iubesc se regăsesc, numai cel iubit a strigat „E Domnul”. Iubirea vede dincolo de distanţă. Iubirea simte dincolo de cuvinte şi imagini. Iubirea nu cunoaşte limite sau piedici. Iubirea strigă „E Domnul!”.

Cum să ştii că „E Domnul” pe ţărmul cel îndepărtat şi te aşteaptă şi să ai răbdare să ajungi încet, cu barca, şi să nu sari în apă şi să înoţi să-i ajungi aproape cât mai repede?!

Strigătul „E Domnul” devine un imbold, o chemare irezistibilă, nu mai ai nevoie să întrebi ca odinioară: „Doamne, dacă eşti tu, fă să vin la tine pe apă!” (cf. Mt 14,28). Nu mai vrei minuni, ci dai totul, depui efort, faci orice doar să ajungi lângă iubire. Iubirea şi prezenţa celui iubit e cea mai mare minune şi nu mai ai nevoie de nimic altceva.

Unde e Domnul este totul: şi peşti şi foc şi iubire şi minuni şi recunoaştere şi ascultare şi iertare. E Domnul şi el e totul.

„E Domnul” trebuie să fie strigătul tău când îţi vorbeşte şi te învaţă prin sfânta Evanghelie a sa.

„E Domnul” trebuie să fie aclamaţia ta când se lasă adus pe altar de mâinile preotului , trup şi sânge oferit pentru tine.

„E Domnul” trebuie să fie simţirea ta când primeşti bincuvântarea sa prin participarea la Sfânta Liturghie.

„E Domnul” trebuie să-ţi zici când îl vezi trecând prin viaţa ta pe cel flămând şi însetat, pe cel singur şi bolnav, pe cel închis şi deznădăjduit.

„E Domnul”! Domnul cel viu e aici. Şi nimeni nu trebuie să întrebe cine este pentru că toţi ştiu: „e Domnul”… Domnul meu! Domnul tău e aici…şi e viu!

Evanghelia zilei:

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 21,1-14
În acel timp, ¹ Isus s-a arătat din nou ucenicilor săi la Marea Tiberiadei, şi iată cum: ² Erau împreună Simon Petru, Toma, adică Geamănul, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedeu şi alţi doi dintre ucenicii lui. ³ Simon Petru le-a zis: „Mă duc să pescuiesc”. I-au zis ceilalţi: „Mergem şi noi cu tine”. Au plecat şi s-au urcat în luntre. În noaptea aceea nu au prins nimic. ⁴ Dimineaţă, Isus a apărut pe ţărm, dar ucenicii nu au ştiut că este Isus. ⁵ Isus le-a zis: „Fiilor, aveţi de mâncare ceva peşte?” Ei au răspuns: „Nu!” ⁶ Le-a zis el: „Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a luntrei şi veţi prinde”. Au aruncat mreaja şi de data aceasta nu puteau să o tragă de mulţimea peştilor. ⁷ Atunci ucenicul pe care îl iubea Isus i-a zis lui Petru: „E Domnul!” Petru, auzind că este Domnul şi-a pus haina, căci nu avea nimic pe el, şi a sărit în apă. ⁸ Ceilalţi ucenici au venit cu luntrea, pentru că erau departe de ţărm, ca la o sută de metri, şi trăgeau mreaja cu peşti. ⁹ Când au venit la ţărm, au văzut jar pus jos, peşte deasupra şi pâine. ¹⁰ Isus le-a zis: „Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum”. ¹¹ Simon Petru a urcat în luntre şi a tras mreaja la ţărm, plină cu o sută cincizeci şi trei peşti mari şi cu toate că erau atâţia nu s-a rupt mreaja. ¹² Isus le-a zis: „Veniţi şi mâncaţi!” Şi nici unul dintre ucenici nu îndrăznea să-l întrebe: „Cine eşti tu?”, ştiind că este Domnul. ¹³ Isus a venit, a luat pâinea şi le-a dat-o lor, de asemenea şi peştele. ¹⁴ Era pentru a treia oară că Isus se arăta ucenicilor săi, după ce înviase din morţi.

Cuvântul Domnului