Doamne, vreau să fiu din nou copil.
Să pot să pun din nou capul pe pernă simţind că un înger e lângă mine.
Să zâmbesc răsăritului convins că tu eşti soarele.
Să mă întrec în fluerat cu păsările crezând că vorbim împreună despre tine.
Să zâmbesc atunci când sunt vesel şi să plâng când sunt trist şi doare.
Să nu mai fiu ca oamenii mari care se ascund şi mint, care-mi zâmbesc urându-mă!
Să învăţ din nou valoarea lucrurilor mici.
Să spun cu delicateţe „sărut mâna” şi „mulţumesc” pentru orice.
Să mă joc cu ceilalţi nepăsător de trecerea timpului.
Să împart totul bucurându-mă că pot dărui şi face fericit.
Să arăt cu degetul nu pentru a critica sau învinovăţi,
ci pentru a-i face pe toţi să se uite la ceva frumos.
Să mănânc îngheţată fără să mă stresez că mă pătez sau mă îngraş.
Să alerg fără grija de a mă împiedica, iar de cad să mă ridic zâmbind.
Dar mai ales să am din nou încredere totală în tine şi în oameni şi să mă las din nou purtat în braţe,
să iubesc necondiţionat şi să nu pot gândi nimic rău.
Doamne, vreau să fiu din nou copil.
Prea târziu te-am iubit... 
Răspunde-i lui Paxlaur Anulează răspunsul