Prea târziu te-am iubit…

Este aşa de frumoasă Maria

Este aşa de frumoasă Maria în reculegerea perenă în care ne‑o arată evanghelia: „Păstra toate acestea în inima ei”. Acea tăcere deplină are o fascinaţie pentru sufletul care iubeşte.

Cum aş putea s‑o trăiesc eu pe Maria în tăcerea ei mistică atunci când vocaţia noastră este uneori să vorbim pentru a evangheliza, mereu în fugă în toate locurile bogate şi sărace, de la cantine la drumuri, la şcoli, peste tot?

Şi Maria a vorbit. Şi l‑a dat pe Isus. Nimeni în lume n‑a fost vreodată apostol mai mare. Nimeni n‑a avut vreodată cuvânt asemenea ei care l‑a născut pe Cuvântul întrupat. Maria este cu adevărat şi pe merit regina apostolilor.

Şi ea a tăcut. A tăcut pentru că în doi nu puteau să vorbească. Mereu cuvântul trebuie să se sprijine pe o tăcere, ca o pictură pe fundal. A tăcut pentru că era creatură. Pentru că nimicul nu vorbeşte. Dar pe acel nimic a vorbit Isus şi a spus: pe el însuşi. Dumnezeu, Creator şi Totul, a vorbit pe nimicul creaturii.

Aşadar cum s‑o trăiesc pe Maria, cum să parfumez viaţa mea cu fascinaţia ei? Făcând să tacă în mine creatura şi pe această tăcere lăsându‑l pe Duhul Domnului să vorbească.

Aşa o trăiesc pe Maria şi‑l trăiesc pe Isus. Îl trăiesc pe Isus peste Maria. Îl trăiesc pe Isus trăind‑o pe Maria.

Chiara Lubich
Scritti spirituali / 1
Roma, 1991³, pag. 31‑32
în Hubertus Blaumeiser – Tonino Gandolfo,
Aşa cum m-a iubit pe mine Tatăl…, Presa Bună, Iaşi – 2010, 70.