Gânduri pentru şi despre preoţie

Dumnezeu mai presus de orice şi de toţi

În afară de bunul Dumnezeu, nimic nu este stabil, nimic, nimic! Dacă este viaţa, ea trece; dacă este norocul, el se prăbuşeşte; dacă este sănătatea, ea este distrusă; dacă este reputaţia, ea este stricată. Trecem asemenea vântului… Totul trece cu viteză, totul se prăbuşeşte.

Ah, Dumnezeul meu, Dumnezeul meu! Cât de compătimit sunt cei care pun sentimentele lor în orice lucru!… Le pun pentru că se iubesc prea mult pe ei înşişi; dar nu se iubesc cu o iubire raţională; se iubesc cu iubire de ei înşişi şi de lume, căutându‑se pe ei înşişi, căutând mai mult creaturile decât pe Dumnezeu. Pentru aceasta nu sunt niciodată satisfăcuţi, niciodată liniştiţi; sunt mereu neliniştiţi, mereu chinuiţi, mereu tulburaţi.

Sfântul Ioan Maria Vianney
Citta Nuova
Primavera nell’anima. 100 pagine del Curato d’Ars
Roma, 2006, pag. 34
în Hubertus Blaumeiser – Tonino Gandolfo,
Aşa cum m-a iubit pe mine Tatăl…, Presa Bună, Iaşi – 2010, 73.