Mi-a plăcut până la lacrimi prima lectura de la sfânta Liturghie de dimineaţă. Ah, ce inimă de mamă are Dumnezeu Tatăl! Ce puternic bate Inima lui Cristos! Ce foc mistuitor de inimi este Duhul Sfânt! Aşa am citit eu lectura I, luată din cartea profetului Osea, dedicată Inimii Preasfinte a lui Isus şi Zilei Mondiale de Rugăciune pentru Sfinţirea Preoţilor:
Aşa vorbeşte Domnul: 1 „L-am iubit pe preotul X… de când era copil, şi din comunitatea sa l-am chemat pe fiul meu.3 Eu l-am învăţat să meargă ţinându-l cu mâinile mele, şi el nu a înţeles că eu aveam grijă de el. 4 L-am condus cu bunătate, cu legături de gingăşie, l-am tratat ca un părinte care îşi ridică odorul la obraz, m-am aplecat asupra lui, dându-i de mâncare. 8c Nu, inima mea se zvârcoleşte în mine şi părerea de rău mă consumă. 9 Nu mă voi lăsa cuprins de focul mâniei mele, căci eu sunt Dumnezeu, nu sunt om. În mijlocul vostru eu sunt Dumnezeul cel sfânt şi nu voi veni să vă nimicesc” (cf. Os 11,1.3-4.8-9)
Rugaţi-vă pentru mine! Rugaţi-vă pentru noi, preoţii…
Rugaţi-vă împreună cu noi ca să înţelegem noi înşine în primul rând că doar rugăciunea contează, că nu e atât de importantă iubirea noastră mică, lipsită de continuitate, dezamăgitoare faţă de Dumnezeu, pe cât de importantă e iubirea sa faţă de noi, cel care ne-a ridicat „aşa cum un părinte îşi ridică odorul la obraz”, cel pe al cărui piept ard de dorinţă să-mi aştern capul pentru totdeauna.
Amin!
Prea târziu te-am iubit... 
Răspunde-i lui Eduard Lisacoschi Iasi Anulează răspunsul