Preasfânta omenitate

Astăzi, 15 octombrie 2012, este comemorată sfânta Tereza din Avila sau Tereza a lui Isus, cum mai este numită. Spre a se diferenţia de Tereza cea mică sau a Pruncului Isus, sfintei de astăzi i se mai spune şi Tereza cea Mare. Şi într-adevăr, citind textele ei pline de o mare dragoste faţă de oameni şi faţă de Dumnezeu înţelegem că-şi merită acest nume. Iată un fragment propus pentru astăzi ca rugăciune şi meditaţie:

Să ne aducem aminte întotdeauna de iubirea lui Cristos

Cel care îl are ca prieten pe Cristos Isus și urmează un conducător așa de mărinimos ca el poate, desigur, să suporte orice; Isus ajută și dă putere, nu înșală pe nimeni niciodată și iubește în mod sincer. De fapt, am recunoscut mereu și încă văd clar că nu putem să-i fim plăcuți lui Dumnezeu și să primim de la el haruri mari, decât prin preasfânta omenitate a lui Cristos, în care el a spus că își găsește toată bucuria.
Eu am experimentat aceasta de multe ori și mi-a spus-o însuși Domnul. Am văzut clar că trebuie să trecem prin această poartă dacă dorim ca Maiestatea supremă să ne arate marile sale secrete. Nu trebuie căutată altă cale, chiar dacă s-a ajuns la culmea contemplației, deoa­rece pe această cale suntem siguri. De la el, Domnul nostru, ne vin toate bunurile. El ne va instrui. Meditând viața sa, nu se va găsi model mai desăvârșit.
Ce anume putem dori mai mult, atunci când avem alături un prieten așa de bun, care nu ne părăsește nicio­dată în încercări și în necazuri, așa cum fac prietenii din lume? Fericit este cel care îl iubește cu adevărat și îl are întotdeauna cu sine! Să-l privim pe sfântul apostol Paul care nu putea să nu aibă mereu pe buze numele lui Isus, pentru că îl avea bine stabilit în inimă. După ce am cunoscut acest adevăr, am luat în considerare și am înțeles că unii sfinți contemplativi, cum ar fi Francisc, Anton de Padova, Bernard, Ecaterina de Siena, nu au urmat alt drum. Trebuie să parcurgem această cale cu
libertate mare, încredințându-ne în mâinile lui Dumnezeu. Dacă el dorește să ne înalțe între principii de la curtea sa, să acceptăm de bunăvoie acest har.
Apoi, ori de câte ori ne gândim la Cristos, să ne amintim de iubirea care l-a determinat să ne dea atâtea haruri și de dragostea aprinsă pe care ne-a arătat-o Dumnezeu, dându-ne în el o garanție a iubirii cu care ne urmează: de fapt, iubirea cere iubire. De aceea, să ne străduim să luăm în considerare acest adevăr și să ne stimulăm să iubim. Dacă, odată, Domnul ne-ar da harul să ne imprimăm în inimă această iubire, totul ar deveni ușor pentru noi și am face multe, în scurt timp și fără oboseală.

Din Operele sfintei Tereza a lui Isus, fecioară
(Opusc. De libro vitæ, cap. 22, 6-7.14)