Prea târziu te-am iubit…

Domnul şi învăţătorul nostru, Isuse Cristoase, recunoscând măreţia ta şi nimicnicia noastră, stăm îngenunchiaţi înaintea chipului tău Euharistic. Te rugăm să fii prezent în mijlocul nostru în acest ceas de adoraţie pe care ţi-l oferim pentru întreaga Biserică, în special pentru misiuni şi misionari. Trimite şi din mijlocul nostru vestitori ai împărăţiei şi milostivirii tale pentru ca numele tău să ajungă la toate popoarele şi în fiecare colţ al lumii să se celebreze sfânta Liturghie.

Doamne, suntem îngenunchiaţi înaintea ta şi vrem să-ţi prezentăm rugăciunile noastre, bucuriile, dar şi tristeţile noastre; problemele, dar şi reuşitele noastre; virtuţile, dar şi viciile noastre. Primeşte tot ce e bun în noi şi totodată purifică tot ce nu aduce rod pentru împărăţia ta. Tot ce suntem, tot ce avem, chiar şi acest moment de adoraţie, este darul tău şi vrem să ne manifestăm recunoştinţa lăudându-te cu toţi sfinţii şi întreaga Biserică.

Domnul meu şi Dumnezeul meu, această oră de adoraţie îmi dă posibilitatea să mă prezint în faţa ta cu inima deschisă la glasul tău. Încerc să las pentru un ceas preocupările şi problemele mele şi să stau de vorbă cu tine. Vreau să-ţi vorbesc despre mine, despre cei dragi ai mei, despre planurile mele, despre ziua de azi, despre oamenii pe care i-am întâlnit, despre cei care m-au făcut să zâmbesc, despre cei care mi-au oferit un pic din timpul lor. Aş vrea să-ţi vorbesc şi despre cei pe care îmi vine greu să-i îndrăgesc. Aş dori să mă ajuţi şi să mă inspiri ca să găsesc o modalitate de a-i iubi şi sluji aşa cum tu mă iubeşti şi mă slujeşti pe mine chiar dacă nu sunt întotdeauna pe placul inimii tale.

Aş vrea Doamne să mă adun aici, în capelă, de prin toate locurile prin care rătăcesc chiar acum cu gândurile mele şi să-ţi vorbesc despre cei bolnavi sau bătrâni: primeşte rugăciunea suferinţei şi a singurătăţii lor. Trimite-l alături de ei pe îngerul tău aducător de consolare şi mângâiere. Aminteşte-ţi de cei orfani, de cei care trăiesc înlăcrimaţi de dorul părinţilor plecaţi departe. În această seară fă-i să simtă mai mult ca oricând prezenţa şi purtarea ta de grijă. Trimite-le oameni asemenea sfântului Iosif, purtători de grijă şi ocrotitori, oameni asemenea sfintei Fecioare Maria, plini de duioşie şi afecţiune.

Vreau, Doamne, să-ţi vorbesc şi despre cei care în această seară suferă de foame: tu eşti pâinea euharistică ce potoleşti foamea sufletului nostru. Fii pentru cei înfometaţi după pâinea cea de toate zilele mângâierea trupului şi trimite-le şi lor binefăcători generoşi pentru a le oferi cele necesare vieţii. Iar nouă, slujitorilor tăi adunaţi acum în capelă, măreşte-ne recunoştinţa pentru ceea ce primim ca hrană din marea ta bunătate şi prin generozitatea binefăcătorilor noştri. Nu-i uita Isuse, în marea ta iubire, şi răsplăteşte-i cu generozitate pe binefăcătorii noştri sufleteşti şi trupeşti. Împlineşte în ei cuvântul tău: „Tot ceea ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi-aţi făcut!” (Mt 25,40)

Spre tine, dumnezeiască şi sfântă Treime înălţăm sufletul nostru şi te chemăm: vino şi rămâi să locuieşti cu noi în Seminar, în inima şi viaţa noastră. Pune tu stăpânire pe acele locuri în care prezenţa ta e mai puţin simţită. Alungă dintre noi invidia şi ura, minciuna şi bârfa, nedreptatea şi mândria, falsitatea şi viclenia. Umple de prezenţa ta timpul nostru de studiu sau de destindere, munca şi odihna noastră, cuvintele şi faptele noastre. Pune în inima noastră pasiune pentru rugăciune şi studiu, pentru viaţa plină de credinţă şi pentru trăirea autentică a vocaţiei.

Te rugăm Doamne să întipăreşti bine în mintea noastră că viaţa nu se măsoară atât în cuvinte rostite sau scrise, cât în fapte, în gesturi oferite celor mici care sunt dragii inimii tale. Viaţa nu se măsoară în timpul care trece, ci în faptele care rămân! Pune în inima noastră gândul limpede că săptămâna pe care o începem este unică şi ceea ce vom face, bun sau rău, rămâne înscris în veşnicie şi se va citit când vei deschide cartea vieţii. Ajută-ne să folosim timpul pentru a creşte în credinţă, pentru a purta şi altora mesajul mântuitor şi pentru a face viaţa comunităţii noastre cât mai plăcută inimii tale.

Vino şi rămâi cu noi în această săptămână şi ajută-ne să nu uităm că privirea ta pătrunde în fiecare clipă gândurile inimii noastre.

Ţie Doamne să-ţi fie slavă şi cinste în toţi vecii vecilor. Amin.

Rugăciune pe care am făcut-o în cadrul adoraţiei de duminică, 21 octombrie 2012, 
duminica a XXIX-a din timpul de peste an şi Ziua Mondială a Misiunilor