Prea târziu te-am iubit…

Aveam nevoie să încep săptămâna cu o rugăciune ca acesta. Aveam nevoie de gânduri şi cuvinte care să implore deschiderea cerului şi binecuvântarea lui Dumnezeu asupra mea şi asupra tuturor celor dragi ai mei. Aveam nevoie să înalţ o astfel de rugăciune către Domnul Dumnezeu, cel care ştie să mângâie inima noastră prin vindecări miraculoase, prin schimbări ce păreau imposibile, prin chemarea la sfinţenie a celor care sunt mici şi desconsideraţi în ochii lumii.
Iată despre ce rugăciune este vorba:

Să ne rugăm şi să-i cerem fără încetare Creatorului tuturor lucrurilor să păstreze neschimbat în lumea întreagă numărul aleşilor săi, prin mijlocirea Fiului său preaiubit Isus Cristos, prin care ne-a chemat din întuneric la lumină, din ignoranţă la cunoaşterea numelui său glorios. Prin el, noi putem spera în numele tău, principiu al oricărei creaturi, căci tu ai deschis ochii inimii noastre ca să te cunoaştem pe tine, singurul Cel Preaînalt în înălţimile cerurilor, Cel Sfânt care locuieşti între sfinţi, care umileşti aroganţa celor mândri, care zădărniceşti planurile popoarelor, care îi ridici pe cei umili şi îi faci de ruşine pe cei mândri, care dăruieşti bogăţia şi sărăcia, care dai moartea, mântuirea şi viaţa; pe tine, singurul binefăcător al duhurilor şi Dumnezeu a tot trupul (cf. Is 57,15; 13,1; Ps 32,10 etc.); pe tine, care pătrunzi adâncurile, care cercetezi faptele oamenilor, care eşti ajutorul celor în pericol şi mântuitorul celor fără speranţă, creatorul şi păstorul plin de grijă al tuturor duhurilor; pe tine, care înmulţeşti naţiunile pe pământ şi din ele îi alegi pe cei care te iubesc, prin Isus Cristos, Fiul tău preaiubit, prin care ne-ai învăţat, ne-ai sfinţit şi ne-ai cinstit.
Te rugăm, Doamne, fii ajutorul şi sprijinul nostru. Eliberează-i pe cei dintre noi care sunt în suferinţă, ai milă de cei umili, ridică-i pe cei căzuţi, vino în ajutorul celor lipsiţi, vindecă-i pe cei bolnavi, adu-i înapoi pe cei rătăciţi din poporul tău, hrăneşte-i pe cei înfometaţi, eliberează-i pe prizonierii noştri, întăreşte-i pe cei slabi, dă curaj celor ce sunt abătuţi. Ca toate popoarele pământului să ştie că tu eşti singurul Dumnezeu, că Isus Cristos este Fiul tău şi că noi suntem poporul tău şi turma păşunii tale (Ps 78,13).
Prin înfăptuirile tale, tu ne-ai făcut cunoscută orânduirea veşnică a lumii. Doamne, tu care ai creat pământul, care rămâi credincios din neam în neam, care eşti drept în judecăţile tale, minunat în puterea şi măreţia ta, înţelept în creaţie şi plin de grijă în susţinerea lucrurilor create, care îţi arăţi bunătatea în cele ce se văd şi eşti credincios faţă de cei care se încred în tine, care eşti bun şi milostiv, iartă fărădelegile şi nedreptăţile noastre, lipsurile şi păcatele noastre.
Nu lua în seamă greşelile slujitorilor şi slujitoarelor tale, ci purifică-ne în adevărul tău şi condu paşii noştri, ca să umblăm în pietatea, dreptatea şi simplitatea inimii şi să facem ceea ce este bun şi plăcut înaintea ta şi a celor care ne conduc.
Da, Doamne, fă să strălucească faţa ta peste noi, ca să ne bucurăm de binefacerile tale în pace, să fim apăraţi de mâna ta puternică, iar braţul tău întins să ne elibereze de orice păcat şi de toţi cei care ne urăsc pe nedrept.
Dăruieşte-ne înţelegere şi pace nouă şi tuturor locuitorilor de pe pământ, aşa cum le-ai dăruit părinţilor noştri, când te-au invocat cu pietate în credinţă şi adevăr. Tu eşti singurul care poţi să ne dai aceste bunuri şi chiar mai multe decât acestea. Ţie îţi aducem mulţumiri prin marele preot şi stăpân al sufletelor noastre, Isus Cristos, prin care să-ţi fie slavă şi mărire, acum, din neam în neam şi în vecii vecilor. Amin.

Această rugăciune este luată din „Scrisoarea către corinteni” a sfântului Clement I, papă.

Domnul să ne binecuvânteze cu prezenţa şi ocrotirea sa în această săptămână.