Uneori simt că trebuie să ne străduim mai mult ca să nu devenim un fel de jurnal de la ora 17, de la Pro Tv (sau cum îl numea cineva spunând „crimele de la ora cinci” în loc de „ştirile de la ora cinci”). Se întâmplă multe lucruri rele în jurul nostru, dar se întâmplă şi lucruri bune pe care trebuie să ne obişnuim să le observăm. Avem nevoie să punem în comun şi bucuriile noastre, nu doar necazurile şi problemele.
Astăzi vreau să vă împărtăşesc o bucurie la care nu prea îndrăzneam să visez cu ceva timp în urmă. Când am făcut acest blog, pe 19 martie 2010 (şi începeam cu articolul despre Ioan Paul al II-lea: Pe curând, Sfinte Părinte), nu ştiam dacă vor fi cititori. Nici măcar nu ştiam dacă scânteia aprinsă atunci va dura şi voi reuşi să mă ţin de acest blog, să scriu măcar din când în când. Dar se pare că Domnul a avut grijă ca el să dureze cel puţin până astăzi.
De aceea sunt încântat să vă fac părtaş la bucuria mea. În curând (probabil în această zi) unul dintre cititorii blogului va fi înregistrat cu vizualizarea cu numărul 200.000. E ceva, nu? Deşi ştiu că e puţin, mie mi se pare mult. E un dar din partea Domnului care îmi oferă mici bucurii. Acum sunt 199.895 de vizualizări. Oare cine va prinde numărul 200.000? Undeva în josul pagini de blog, pe partea dreaptă, sub imaginea cu sfânta Fecioară Maria şi Fericitul Ioan Paul al II-lea, scrie Blog Stats şi este înregistrat şi numărul. Aştept cu nerăbdare schimbarea prefixului.
Bucurie (mică, dar semnificativă!) mi-a fost şi faptul că ieri s-a depăşit un alt număr semnificativ la rubrica celor care primesc articolele de pe blog prin email. Ieri s-a înregistrat numărul 150. Este puţin, însă sunt totuşi 150 de persoane care s-au înscris la rubrica din partea dreaptă a blogului, acolo unde scrie „Ca să nu fie prea târziu”. Au lăsat adresa de email, au apăsat „Vreau să citesc primul” şi se numără printre cei care primesc direct în căsuţa de email articolele acestui blog.
Mulţumesc tuturor celor care mi-au fost alături în acest timp, care m-au încurajat (într-o formă sau alta!) să împărtăşesc din gândurile şi trăirile mele. Mulţumesc celor care au citit, au comentat şi au distribuit aceste articole pe diferite reţele de socializare. Şi mulţumesc în mod deosebit celor care s-au rugat şi se roagă pentru mine.
Domnul să facă rodnică munca noastră şi să fim în continuare aproape unii de alţii.
Lăudat să fie Isus!
Lasă un comentariu