Prea târziu te-am iubit…

Era un obicei în copilărie, păstrat cu siguranţă şi astăzi, ca atunci când greşeam şi nu se ştia vinovatul, dar eram bănuit, să mi se spună: „Hai, recunoaşte că nu-ţi fac nimic!” sau „Hai, recunoaşte, doar ştii că vina recunoscută este pe jumătate iertată”. Dar nu era chiar aşa. După ce recunoşteam, amăgit de promisiunile lor, când greşeala era mare scandalul era pe măsură. Rar ceea ce urma era doar iertarea şi, când vedeam cum decurg lucrurile, parcă îmi părea rău că am recunoscut. Mai bine tăceam. Spuneam atunci, în frumoşii ani ai copilăriei.

Astăzi văd că oamenii cu adevărat mari, cei care au coloană vertebrală, îşi recunosc greşeala şi limitele. Nu este un defect sau o slăbiciune, ci o virtute să recunoşti că ai greşit, să ştii să ceri iertare. Iar de cele mai multe ori, ceea ce rezultă în urma recunoaşterii vinovăţiei, este un progres, o apropiere, o bucurie. Nu este uşor să spui: „Acesta sunt! Asta am făcut! Atâta pot! Aici sunt limitele mele!”. Nu reuşim mereu să fim aşa, de aceea astăzi profetul Daniel ne oferă exemplul rugăciunii şi al mărturisirii sale ca o încurajare atât de necesară în acest timp al Postului Mare, un timp al convertirii, un timp al recunoaşterii şi regretării vinovăţiei. Astfel, în prima lectură de astăzi avem prezenţa unui om mare care ştie să se facă mic şi să-şi mărturisească greşeala, păcatul şi limitele. Astăzi putem găsi toţi motive să spunem împreună cu profetul:
„Doamne, Dumnezeu mare şi înfricoşător,
care păstrezi legământul şi îndurarea faţă de cei care te iubesc şi împlinesc poruncile tale!
Noi am păcătuit, am săvârşit fărădelegi, ne-am purtat ca cei nelegiuiţi,
ne-am revoltat şi ne-am îndepărtat de la poruncile şi legile tale;
nu i-am ascultat pe profeţi, slujitorii tăi, care au vorbit în numele tău…
A ta, Doamne, este dreptatea, iar a noastră este ruşinea obrazului…
Doamne, ruşinea obrazului este a noastră, a regilor noştri, a mai-marilor noştri, a părinţilor noştri,
căci am păcătuit împotriva ta.
A ta, Doamne Dumnezeul nostru, este îndurarea şi iertarea!” (cf. Dan 9,4-8).

Ruşinea obrazului este a noastră şi pentru că am păcătuit, dar şi pentru că ne vine greu să ne recunoaştem vinovăţia. Amânăm nepermis de mult momentul împăcării. Nu îndrăznim să ne ridicăm şi să mergem spre Dumnezeu sau spre oameni şi să spunem: „Am greşit. Te rog să mă ierţi”. Nu îndrăznim să deschidem uşa confesionalului, deşi ştim că dincolo de liniştea şi întunericul din interiorul scaunului de spovadă se află aprinsă flacăra de iubire a lui Dumnezeu care ne aşteaptă. Oare ştim că spovadă este momentul când omul se întâlneşte cu Dumnezeu şi-şi vorbesc?! Oare ştim că a cere iertare şi a ierta este un mod de a privi spre faţa lui Dumnezeu, de a-l simţi pe el aproape? Oare ştim că Dumnezeu este mereu în aşteptarea noastră, aşa cum un tată se tot uită în depărtări după fiul plecat de acasă? (cf. Lc 15,20).

Cum este acest Dumnezeu care ne aşteaptă, ne-a spus Isus astăzi în sfânta Evanghelie, tot pentru a ne încuraja: „Tatăl vostru este milostiv!” (Lc 6,36). Dacă am reuşi să ne întipărim bine în inimă acest adevăr al evangheliei nu am mai ezita, ci am alerga spre confesional, spre împăcare. De fapt, întreaga evanghelie de astăzi ar trebuie să ne-o întipărim în inimă şi minte pentru că nu doar spre confesional trebuie să alergăm, ci şi spre oameni. Iar evanghelia de astăzi ne arată cum trebuie să ne comportăm cu cei din jurul nostru: „Fiţi milostivi, precum Tatăl vostru este milostiv. Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu condamnaţi, şi nu veţi fi condamnaţi; iertaţi, şi veţi fi iertaţi. Daţi, şi vi se va da; o măsură plină, scuturată, îndesată şi cu vârf va fi turnată în desaga voastră, căci măsura de care vă folosiţi voi pentru alţii, va fi folosită şi pentru voi” (Lc 6,36-38). Dacă am reuşi măcar astăzi să trăim acest fragment evanghelic: să fim milostivi şi să nu judecăm, să nu condamnăm şi să iertăm. Măcar astăzi.

Cuvântul Domnului de astăzi este o combinaţie perfectă pentru o zi deosebită. În timp ce prima lectură ne invită să cerem iertare, să ne recunoaştem vina şi limitele, evanghelia vine şi ne învaţă să iertăm pe cei care astăzi îşi vor recunoaşte limitele, să nu-i judecăm pe cei care greşesc, să nu condamnăm pe cei care sunt altfel decât noi. Să iertăm şi să cerem iertare, să ne împăcăm cu oamenii şi cu Dumnezeu. Astăzi!

Mai este un lucru pe care cred că-l uităm sau îl trecem cu vederea atunci când amânăm recunoaşterea vinovăţiei, cererea iertării şi împăcarea. Uităm câtă bucurie aducem în viaţa celuilalt pe care l-am rănit prin răul nostru. Dacă am simţi, de exemplu, ce bucurie este în cer atunci când ne spovedim, cu siguranţă am face mai des acest gest de umilinţă. Să ne amintim cuvintele lui Isus: „Vă spun că va fi mai mare bucurie în cer pentru un păcătos care se converteşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi care nu au nevoie de convertire” (Lc 15,7).

Domnul Dumnezeu să privească spre noi în această zi şi să ne primească rugăciunea pe care o înălţăm împreună cu psalmistul: Doamne, noi recunoaştem că am greşit, dar nu ne răsplăti, Doamne, după păcatele noastre şi nu ne da nouă după mulţimea fărădelegilor noastre. Doamne, eliberează-ne şi iartă-ne păcatele pentru numele tău. Ajută-ne, Dumnezeule, Mântuitorul nostru. Amin.

Luni, 25 februarie 2013 

Luni din saptamâna a 2-a din Post
Sf. Cezar, medic

 

LECTURA I
Am păcătuit, am săvârşit fărădelegi.

Citire din cartea profetului Daniel 9,4b-10
Eu, Daniel, am făcut Domnului Dumnezeului meu ^4b această rugăciune şi această mărturisire: „Doamne, Dumnezeu mare şi înfricoşător, care păstrezi legământul şi îndurarea faţă de cei care te iubesc şi împlinesc poruncile tale! Noi am păcătuit, am săvârşit fărădelegi, ⁵ ne-am purtat ca cei nelegiuiţi, ne-am revoltat şi ne-am îndepărtat de la poruncile şi legile tale; nu i-am ascultat pe profeţi, slujitorii tăi, ⁶ care au vorbit în numele tău, către regii noştri, către mai marii noştri, către părinţii noştri şi către tot poporul ţării. A ta, Doamne, este dreptatea, iar a noastră este ruşinea obrazului, ⁷precum se vede astăzi la oamenii din Iudeea, la locuitorii Ierusalimului şi ai întregului Israel, la cei care sunt aproape şi la cei care sunt departe în toate ţările, în care tu i-ai izgonit din pricina fărădelegilor, pe care le-au săvârşit împotriva ta. Doamne, ruşinea obrazului este a noastră, ⁸ a regilor noştri, a mai-marilor noştri, a părinţilor noştri, căci am păcătuit împotriva ta. A ta, Doamne Dumnezeul nostru, este îndurarea şi iertarea, ⁹ căci ne-am răzvrătit împotriva ta; nu am ascultat de glasul Domnului Dumnezeului nostru, ¹⁰ n-am păzit legile pe care ni le-ai dat prin profeţi, slujitorii tăi”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 78,8.9.11 şi 13 (R.: Ps 102,10a)
R.: Nu ne răsplăti, Doamne, după păcatele noastre.
⁸ Nu-ţi mai aminti de fărădelegile noastre de demult,
ci să ne întâmpine degrabă îndurarea ta,
căci suntem cu totul lipsiţi de putere. R.

⁹ Ajută-ne, Dumnezeule, mântuitorul nostru,
spre slava numelui tău,
eliberează-ne şi iartă-ne păcatele pentru numele tău. R.

¹¹ Să ajungă până la tine gemetele celor prinşi în război,
scapă cu braţul tău puternic pe cei daţi la moarte. R.

¹³ Iar noi, poporul tău şi turma pe care tu o păzeşti,
te vom lăuda în veci
şi vom vesti din neam în neam mărirea ta. R.

VERS LA EVANGHELIE In 6,64b.69b
Cuvintele tale, Doamne, sunt duh şi viaţă;
tu ai cuvintele vieţii veşnice.

EVANGHELIA
Iertaţi şi veţi fi iertaţi.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 6,36-38
În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: ³⁶ „Fiţi milostivi, precum Tatăl vostru este milostiv. ³⁷ Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu condamnaţi, şi nu veţi fi condamnaţi; iertaţi, şi veţi fi iertaţi. ³⁸ Daţi, şi vi se va da; o măsură plină, scuturată, îndesată şi cu vârf va fi turnată în desaga voastră, căci măsura de care vă folosiţi voi pentru alţii, va fi folosită şi pentru voi”.

Cuvântul Domnului