Prea târziu te-am iubit…

Pe drept cuvânt se spune că aşteptarea face parte din viaţa omului. Suntem fiinţe în aşteptare, dar şi fiinţe aşteptate. Aşteptăm să creştem şi să devenim cineva. Aşteptăm să primim ceva, să revedem pe cineva drag sau să redobândim un lucru pierdut, poate chiar sănătatea. Bolnavul din evanghelie a aşteptat 38 de ani şi a fost răsplătit pentru răbdarea sa. Speranţa că într-o zi va fi vindecat l-a făcut să nu se descurajeze şi să rămână în aşteptare.

Toţi aşteptăm zile mai senine, sănătate mai bună, succes mai mult. Omul care nu mai are aşteptări moare. Dacă totuşi trăieşte fără aşteptări este trist, lipsit de motivaţie şi de speranţă. Nu avem voie să trăim fără aşteptări şi fără speranţe. Trebuie să aşteptăm trecerea lui Isus prin viaţa noastră. Trebuie să fim gata să răspundem la întrebarea sa: „Vrei să te vindeci?” De fapt, timpul postului mare este tocmai această aşteptare: vederea gloriei celui înviat. Noi nu vrem doar vindecarea trupului, ci învierea, viaţa veşnică.

Însă uneori uităm un adevăr: în timp ce noi avem aşteptări, şi alţii ne aşteaptă pe noi, viaţa noastră sau gesturi care să-i salveze. Prietenii, familia şi toţi cei din jurul nostru au anumite aşteptări de la noi: să-i iubim, să-i ajutăm, să le fim aproape ori de câte ori au nevoie. Biserica are aşteptări de la noi ca să ne îndeplinim până la capăt misiunea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul.

Însuşi Dumnezeu are aşteptări de la noi: „Iată că te-ai vindecat: de acum să nu mai păcătuieşti ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău”. Astăzi trebuie să conştientizăm că aşa cum noi îl aşteptăm pe Dumnezeu şi salvarea sa, la fel şi el aşteaptă ceva de la noi: să nu mai păcătuim. Şi nu e aceasta singura aşteptare a Domnului în privinţa noastră. Bucuria Domnului ar fi ca fiecare să ne dăm seama ce merită cu adevărat aşteptat şi sperat pe acest pământ. Merită să aştepţi: vindecarea, iertarea, iubirea, mântuirea, ocazia de a face un bine.

Din păcate suntem adesea confuzi în aşteptările noastre. În aceste timpuri în care toată lumea, mass-media, politica şi economia, au pretenţia că ei ştiu cel mai bine ce merită aşteptat şi care trebuie să fie aşteptările omului, este greu să găseşti echilibru creştin, este greu să găseşti ce merită cu adevărat să aştepţi şi să speri!

Reţine

Astăzi vreau să aştept doar ceea ce se potriveşte cu speranţa care se află în inima mea: mântuirea sufletului. Voi căuta doar să iert, să vindec şi să iubesc.

Marţi, 12 martie 2013 

Marti din saptamâna a 4-a din Post
Ss. Inocentiu I, pp.; Maximilian, m.

 

LECTURA I
Am văzut ieşind o apă de sub templu, şi toţi, la care a ajuns această apă, s-au mântuit.

Citire din cartea profetului Ezechiel 47,1-9.12
În zilele acelea, ¹ în timpul unei viziuni, trimisul Domnului m-a dus înapoi la uşa templului şi iată, de sub pragul templului curgea o apă spre răsărit; pentru că templul era cu faţa spre răsărit. Apa curgea de sub partea dreaptă a templului şi trecea prin partea de miazăzi a altarului. ² M-a scos apoi pe partea de la miazănoapte şi m-a dus pe dinafară, împrejur, până la poarta îndreptată spre răsărit şi iată, apa curgea din partea dreaptă. ³ Mergând spre răsărit, omul ţinea în mână o sfoară şi a măsurat o distanţă de o mie de coţi; şi m-a făcut să trec apa; apa îmi ajungea până la glezne. ⁴ A mai măsurat apoi o mie de coţi şi m-a făcut să trec apa; apa îmi ajungea până la genunchi. ⁵ A mai măsurat o mie de coţi şi m-a făcut să trec apa; apa îmi ajungea până la brâu. A măsurat încă o mie de coţi şi era un râu pe care nu-l puteam trece, căci apele crescuseră; erau ape de trecut înotând, un fluviu care nu se putea trece. ⁶ Atunci mi-a zis: „Ai văzut, fiul omului?” Şi m-a dus înapoi la malul râului. ⁷ Când am venit înapoi, iată, pe malurile râului erau mulţi arbori pe o parte şi pe alta. ⁸ Şi mi-a zis: „Această apă curge spre ţinutul de răsărit, coboară în valea Iordanului şi se varsă în Marea Moartă, iar apele mării devin sănătoase. ⁹ Orice vietate care mişună în apă, va putea trăi acolo unde va ajunge râul. Va fi foarte mult peşte, pentru că va intra acolo apa aceasta şi apele din mare vor deveni sănătoase; acolo unde va ajunge râul acesta, va fi viaţă. ¹² Pe amândouă malurile râului vor creşte tot felul de pomi roditori. Frunzele lor nu se vor veşteji şi fructele din ei nu se vor termina. În fiecare lună se vor coace fructe noi, pentru că apa pentru ele vine din sfântul lăcaş; fructele lor vor servi ca hrană, iar frunzele lor ca medicamente.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 45,2-3.5-6.8-9 (R.: 8)
R.: Dumnezeul lui Iacob este scăparea noastră.
² Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru,
un ajutor care nu lipseşte niciodată din nevoi.
³ De aceea nu ne temem, chiar dacă s-ar zgudui pământul
şi ar cădea munţii în mijlocul mării. R.

⁵ Este un râu ale cărui ape înveselesc cetatea lui Dumnezeu,
locuinţa sfântă a Celui Preaînalt.
⁶ Dumnezeu este în mijlocul ei: ea nu se clatină;
Dumnezeu o ajută de la revărsatul zorilor. R.

⁸ Domnul oştirilor este cu noi,
Dumnezeul lui Iacob este un turn de scăpare pentru noi.
⁹ Veniţi şi vedeţi lucrările Domnului,
faptele uimitoare pe care le-a făcut pe pământ. R.

VERS LA EVANGHELIE Ps 50,12a.14a
Zideşte în mine inimă curată, Dumnezeule,
şi dă-mi iarăşi bucuria mântuirii tale.

EVANGHELIA
Îndată s-a făcut sănătos omul acela.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 5,1-3a.5-16
¹ Fiind o sărbătoare a iudeilor, Isus s-a urcat la Ierusalim. ² În Ierusalim, lângă Poarta Oilor este un bazin, numit în evreieşte Betsaida, care are cinci pridvoare. ^3a În pridvoarele acestea zăceau o mulţime de bolnavi: orbi, şchiopi, paralitici. ⁵ Acolo se afla şi un om care era bolnav de treizeci şi opt de ani. ⁶ Isus, când l-a văzut zăcând, ştiind că este bolnav de multă vreme, i-a zis: „Vrei să te vindeci?” ⁷ Bolnavul i-a răspuns: „Doamne, n-am pe nimeni să mă cufunde în piscină când se mişcă apa; şi, până ajung eu, coboară altul înaintea mea”.
⁸ Isus i-a zis: „Scoală-te, ia-ţi targa şi umblă”. ⁹ Îndată omul acela s-a făcut sănătos, şi-a luat targa şi umbla. Ziua aceea era o zi de sâmbătă. ¹⁰ Iudeii ziceau deci celui ce fusese vindecat: „Este sâmbătă; nu-ţi este îngăduit să-ţi duci targa”. ¹¹ El le-a răspuns: „Cel care m-a făcut sănătos mi-a zis: Ia-ţi targa şi umblă”. ¹² Ei l-au întrebat: „Cine este omul acela care ţi-a zis: Ia-ţi targa şi umblă?”¹³ Dar cel vindecat nu ştia cine este, căci Isus se îndepărtase de mulţimea care era în locul acela. ¹⁴Isus l-a întâlnit după aceea în templu şi i-a zis: „Iată că te-ai vindecat; de acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău”. ¹⁵ Omul acela s-a dus şi a spus iudeilor că Isus este acela care îl vindecase. ¹⁶ De aceea, iudeii au început să-l prigonească pe Isus, fiindcă săvârşea aceste lucruri în zi de sâmbătă.

Cuvântul Domnului