Prea târziu te-am iubit…

Dacă aş fi necredincios şi aş citi fie şi numai fragmentul evanghelic de astăzi m-aş îndrăgosti de Cristos, de iubirea şi înţelepciunea sa. Cât de fascinantă este calea prin care îi salvează pe oameni! Cât de gingaş a redat demnitatea femeii căzute în păcat!

Dacă într-o zi lumea s-ar hotărî să mă condamne aş vrea să mă dea şi pe mine pe mâna lui Isus. El ar şti cel mai bine calea pentru a-mi redobândi demnitatea şi viaţa.

Dacă aş fi căzut şi lipsit de curajul de a merge mai departe, dacă m-aş simţi arătat cu degetul şi învinuit, privind la femeia iertată, m-aş ridica plin de speranţă. M-aş regăsi imediat în cuvintele Apostolului „Toate, care mai înainte erau pentru mine câştiguri, acum le socotesc că sunt o pierdere faţă de înălţimea cunoaşterii lui Cristos… Pe el vreau să-l cunosc şi puterea învierii lui”.

Să luăm aminte la cuvintele Domnului: „Nu vă mai gândiţi la ceea ce a fost mai înainte şi nu vă mai amintiţi de cele trecute. Iată, eu fac o lume nouă”.

Cât de bine se aşează tot acest cuvânt al Domnului în jurul exclamaţiei evanghelice: „Nu te condamn. Mergi şi de acum să nu mai păcătuieşti”. Mergi şi începe o viaţă nouă. Îndrăzneşte să o iei de la capăt. Prinde curaj şi ridică-te din păcatele tale.

Unul dintre cele mai mari pericole pentru viaţa noastră de credinţă, dar şi pentru progresul nostru pe diferite planuri umane, este descurajarea. Să nu mai îndrăzneşti să încerci de frica unui nou eşec. Dacă un copil mic, atunci când încearcă să facă primii paşi, s-ar teme să nu cadă din nou nu ar mai învăţa niciodată să meargă în picioare. Dar el cade şi se ridică încurajat de privirile şi îndemnurile celor din jur. Şi repetă aceste căderi şi ridicări până învinge. Apoi începe chiar să alerge.

Aşa trebuie să fie şi viaţa noastră de credinţă. Cel care ne stă alături şi ne încurajează este însuşi Cristos. El ne spune: „Ridică-te. Mai încearcă. Eu nu te condamn pentru căderea ta, dar mergi şi nu mai păcătui. Lasă cele din urma ta şi priveşte spre ţinta la care Dumnezeu te cheamă: împărăţia cerurilor şi viaţa veşnică”.

Reţine

Nu vreau să aştept ziua în care alţii mă vor purta ca un condamnat la judecata lui Cristos, ci astăzi alerg eu singur la picioarele lui şi-mi mărturisesc păcatul. Vreau să aud cuvintele iertării sale: „Nu te condamn! Mergi şi nu mai păcătui. Mergi şi începe o viaţă nouă”.

Duminică, 17 martie 2013 

† DUMINICA a 5-a din Post
Sf. Patriciu, ep.

 

LECTURA I
Iată, toate le voi face noi şi poporului meu îi voi da să bea.

Citire din cartea profetului Isaia 43,16-21
¹⁶ Aşa vorbeşte Domnul, care a croit un dum prin mare şi o cărare prin mijlocul apelor puternice, ¹⁷ el, care a scos la luptă carele de război, oştirea şi pe războinicii viteji; şi iată-i culcaţi, ca să nu se mai scoale, iată-i nimiciţi şi stinşi ca un muc de lumânare. ¹⁸ „Nu vă mai gândiţi la ceea ce a fost mai înainte şi nu vă mai amintiţi de cele trecute. ¹⁹ Iată, eu fac o lume nouă; ea apare deja; nu o vedeţi? Voi face să treacă un drum prin locuri neumblate şi râuri prin pustiu. ²⁰ Animalele sălbatice, şacalii şi struţii, mă vor preamări, pentru că voi face să curgă ape în pustiu şi râuri în locuri secetoase, ca să potolesc setea poporului meu ales. ²¹ Eu mi-am format acest popor, ca să vestească lauda mea.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 125,1-2ab.2cd-3.4-5.6
R.: Lucruri mari a făcut Domnul cu noi: inima ne este plină de bucurie!
¹ Când Domnul i-a întors pe locuitorii Sionului din robie,
ni se părea că visăm.
^2ab Atunci gura ni s-a umplut de strigăte de bucurie
şi buzele de cântări de veselie. R.

^2cd Atunci se spunea între neamuri:
„Lucruri mari a făcut Domnul pentru ei”.
³ Într-adevăr, mari lucruri a făcut Domnul pentru noi;
inima ne este plină de bucurie. R.

⁴ Întoarce, Doamne, robia noastră,
după cum întorci apele în ţinutul de miazăzi.
⁵ Cei ce seamănă cu lacrimi vor secera cu bucurie. R.

⁶ Cel care merge plângând, când aruncă sămânţa,
se întoarce cu veselie, când îşi strânge snopii. R.

LECTURA A II-A
Am ales să pierd toate pentru Cristos.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Filipeni 3,8-14
Fraţilor, ⁸ toate, care mai înainte erau pentru mine câştiguri, acum le socotesc că sunt ca o pierdere faţă de înălţimea cunoaşterii lui Cristos Isus, Domnul meu. Pentru el am renunţat la toate şi le consider drept gunoaie, pentru ca să-l pot câştiga pe Cristos, în care Dumnezeu mă va îndreptăţi. ⁹Această îndreptăţire nu vine de la mine însumi, adică de la ascultarea mea faţă de Legea iudaică, dar din credinţa în Cristos; este îndreptăţirea care vine de la Dumnezeu şi care este întemeiată pe credinţă. ¹⁰ Pe el vreau să-l cunosc şi puterea învierii lui, să fiu părtaş la suferinţele pătimirii lui şi să mă asemăn cu el întru moarte, ¹¹ în speranţa că voi putea ajunge la învierea din morţi. ¹² Desigur că nu mi-am atins ţelul, nici nu sunt încă desăvârşit, dar alerg înainte, căutând să cuceresc toate acestea, după cum şi eu am fost cucerit de Cristos Isus. ¹³ Fraţilor, eu nu consider că mi-aş fi atins ţelul, dar fac un singur lucru: dau uitării cele din urma mea şi tind la cele dinainte; ¹⁴ cu ochii la ţintă, urmăresc răsplata la care Dumnezeu ne cheamă acolo sus în Cristos Isus.

Cuvântul Domnului

VERS LA EVANGHELIE Ioel 2,12-13
Acum, spune Domnul, întoarceţi-vă la mine din toată inima,
căci eu sunt milostiv şi îndurător.

EVANGHELIA
Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 8,1-11
În acel timp, ¹ Isus s-a dus pe Muntele Măslinilor. ² Dar, dis-de-dimineaţă, a venit din nou în templu şi tot poporul a venit la el. El s-a aşezat şi a început să-i înveţe. ³ Cărturarii şi fariseii i-au adus o femeie prinsă în adulter. Au pus-o în mijlocul mulţimii ⁴ şi i-au spus lui Isus: „Învăţătorule, femeia aceasta chiar acum a fost prinsă în adulter. ⁵ Moise ne-a poruncit în Lege ca pe astfel de femei să le ucidem cu pietre; dar tu ce zici?” ⁶ Dar lucrul acesta îl spuneau ca să-l pună la încercare şi să-l poată învinui.⁷ Atunci Isus s-a aplecat şi a început să scrie cu degetul pe pământ. ⁸ Dar cum ei nu încetau să-l întrebe, el s-a ridicat şi le-a zis: „Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea”. Apoi s-a aplecat iarăşi şi a continuat să scrie pe pământ. ⁹ Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au retras unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până când a rămas Isus singur şi femeia care stătea în mijloc. ¹⁰ Atunci Isus s-a ridicat şi a întrebat: „Femeie, unde sunt cei care te învinuiau? Nu te-a condamnat nimeni?” ¹¹ Ea a răspuns: „Nimeni, Doamne”. I-a zis Isus: „Nici eu nu te condamn. Mergi, şi de acum să nu mai păcătuieşti”.

Cuvântul Domnului