Există viaţă dincolo de …facebook?! Nu știu, dar voi afla și vă voi povesti :)


O fotografie pe care am editat-o în urmă cu un an! Pe atunci trăgeam nădejde că totul va fi bine... :)

O fotografie pe care am editat-o în urmă cu un an! Pe atunci trăgeam nădejde că totul va fi bine… 🙂

Cei mai mulţi ne întrebăm dacă există viaţă după moarte. Cei care l-au „întâlnit” pe Cristos, iubirea lui Dumnezeu, nu au dubii şi aşteaptă cu nerăbdare, tari în credinţă, ziua întâlnirii cu Domnul. Însă nimeni nu a experimentat această viaţă (cazurile excepţionale despre care am auzit, nu se pun la calcul! Ele sunt doar excepţii care confirmă acest adevăr!).

Însă eu m-am hotărât astăzi să experimentez altceva. Şi vreau ca toată lumea să ştie, să nu spună cineva că nu a ştiut de acest experiment. Vreau să mă conving că există viaţă după… facebook. Sau, mai exact, cum e viaţa fără facebook.

După ce am meditat şi m-am rugat, astăzi am decis să închid contul de facebook. Sentinţă (sper!) definitivă şi irevocabilă. Motivul? Pierdeam prea mult timp. Mi-am dat seama că nu am o voinţă atât de bine formată încât să ţin piept avalanşei de curiozităţi ce-mi erau servite în fiecare clipă, un pic violent, pe reţeaua de socializare. Mă lua prea uşor valul dorinţei de „cunoaştere” şi mă trezeam pierdut în timp: eu pierdeam timpul şi el mă pierdea pe mine.

Dincolo de multele avantaje pe care ştiu că le resping prin această alegere, ştiu şi că voi câştiga ceva ce-mi este din ce în ce mai necesar: timp. Dincolo de informaţiile de care voi rămâne străin, ştiu că voi câştiga ceva mai mult teren pe domeniul realităţii. Viaţa e mai mult decât facebook (îmi place să cred acum, dar vă voi anunţa sigur după două-trei luni de abstinenţă!).

Sper ca legătura pe care o ţineam cu unii prieteni pe facebook să revină pe email sau mess sau skype (tot „paxlaur” pe toate) sau pe telefon pentru cei mai îndepărtaţi. Iar pentru cei apropiaţi sper să fie continuată în viaţa reală. Ştim cu toţi: din cinci minute petrecute împreună, faţă către faţă, izvorăşte mai multă viaţă decât din zile întregi de conversaţii virtuale.

Aşadar, vă aştept să ne citim şi să ne auzim pe acilea, pe blog sau pe email sau oriunde ne permite timpul şi locul!

Rugaţi-vă pentru mine, pentru că ispita „re-conectării” deja mă bântuie! 🙂

NB. Aşa cum aţi observat, pagina de facebook paxlaur nu s-a închis. Iar articolele publicate pe blog, se vor publica în continuare automat şi pe pagina de facebook. De acum depinde doar de cei ce sunt pe conturi personale de facebook ca unele articole, în măsura în care trezesc interesul, să fie date mai departe. Mulţumesc!

Dincolo de orice, rămânem uniţi în rugăciune! Dumnezeu să ne binecuvânteze!

PS. Ca să nu las loc de interpretări sau de întrebări vreau să spun un lucru important și clar: decizia mea și acest articol nu sunt nicidecum o condamnare a rețelei de socializare care are, așa cum am spus deja, o mulțime de beneficii. Este doar o problemă personală. Atât! 🙂 

Categorii:Despre mine, E bine de ştiutEtichete:, ,

17 comentarii

  1. Viața de dincolo de facebook e minunată! 😀 Am experimentat-o, merită trăită. Felicitări pentru această decizie! Rețeaua nu e rea, dar e ispititoare, într-adevăr, în ceea ce privește curiozități și pierdere de timp!

    Apreciază

    • Mulțumesc pentru încurajare. Am să revin să povestesc cum e… dacă se intră sau nu în sevraj! 🙂

      Apreciază

      • Doamne ajută, părinte!

        @astăzi mi-a recomandat un prieten pagina dvs și am petrecut ceva timp citind o parte din articole…chiar am dat-o mai departe.

        As avea și eu o întrebare, de fapt, curiozitate…dar v-as ruga sa nu o luați ca pe un atac la persoana dvs, doar doresc sa aflu și părerea dvs.
        Întrebarea mea este, de fapt, frământarea este tot despre Facebook, căci de aceea am ajuns la acest articol. De câteva ori, în timpul postului, am închis Facebook și a fost atât de bine! Nemaipomenit!, dar după l-am reactivat și am revenit la” normal”.
        Mai nou am descoperit un grup care ma pasionează foarte mult datorită informației și am petrecut multicel timp.
        Apoi, m-am lăsat înduplecată de gândul că pe Facebook citesc foarte multe articole, mai ales din sfera Bisericii, vād poze cu activitățile din parohii, etc. Întotdeauna găsesc o scuză…ca ba e bine sa fiu informată, ba nu știu ce…si deși sunt conștientă că mă mint singură, mă complac asa.
        Revin la întrebare, dvs ați publicat în 2013, v-ați menținut gândul de a renunța la Facebook pana în prezent sau, din motive binecuvântate ( nu vreau sa înțelegi că vă iau la întrebări), ați fost nevoit să folosiți contul?
        Întreb căci am observat că tare spinoasă e problema Facebook-ului…nici când merg la mănăstiri câteva zile, nu scap de el…iar când văd monahii ca dau check-in din ora în ora…îmi pierd speranța că voi putea renunța definitiv la el.
        Țin minte ca ne zicea odată un părinte, ca dacă am făgădui un lucru cat mai mic Domnului, tare bine ar fi. Important e să fim constanți de-a lungul vieții cu aceea făgăduință. Ex: nu îmi mai pun zahar în cafea…tot părintele spunea că nu faptul de a renunța e greu, ci de a fi constant până în clipa nopții.

        Cam atât am avut să zic… vă rog să mă iertați dacă am zis ceva care să vă fi mâhnit.

        De pe coasta iberică,

        Apreciază

      • Domnul să vă binecuvânteze!
        Vă mulțumesc mult pentru mesaj. Într-adevăr, facebook-ul a devenit o problemă și o frământare pentru mulți. De fapt, problema nu e facebook-ul, ci timpul și felul în care îl folosim sau pierdem.
        Am reușit să stau fără contul de facebook cred că mai bine de doi ani, însă „din motive binecuvântate” 🙂 l-am redeschis. Unul dintre motive era și nevoia de a gestiona pagina de facebook, paxlaur, care era legată cu blogul etc. … Asta ca să am motiv, însă sunt sigur că se putea și fără. Și încă se mai poate. Am prieteni care nu au facebook și trăiesc destul de fericiți! 🙂
        Chiar există viață și dincolo de facebook sau fără facebook!
        Multe haruri în tot ce faceți și multă lumină în folosirea timpului!

        Apreciază

  2. Parinte, daca asa ati hotarit, va respect decizia. Si eu consider facebookul o pirdere de timp, dar va rog sa ne trimiteti in continuarie postarile in legatura cu credinta! Prin asta dumneavoastra ati reusit sa apropiati multi oameni de Dumnezeu. Si eu ca multi altii, m-am simtit mult mai aproape de Dumnezeu. Toți am vazut credinta cu alti ochi. Adevarat ca cei care aveau credinta o aveau si inainte de a aparea coputerul, dar eu sunt convnsa si cred ca ceea ce ati facut dumneavoastra i-a ajutat pe multi sa se apropie de Dumnezeu.
    Multumesc.
    Cu respect!

    Apreciază

  3. Ai dreptate in toate! Eu una o sa-ti simt lipsa :).Dar ma bucur ca vei continua sa publici articolele, in modul asta ne vei ajuta sa-l cunoastem si mai mult pe Dumnezeu si sa ne aduci un strop de mangaiere. Iti doresc o viata interioara plina de bucurii in afara facebook-ului.
    O sa citesc de cate ori pot postarile tale.
    Laudat sa fie Isus Cristos!

    Apreciază

    • Mulțumesc mult pentru tot sprijinul. Și eu voi simți lipsa celor care imi făceau, intr/un fel sau altul, ziua mai frumoasă. Rămânem uniți în rugăciune. PS. Sunt sigur că unele postări de pe blog vor circula în continuare pe facebook prin intermediul prietenilor, așa cum a fost și până acum! Mulțumesc! 🙂

      Apreciază

  4. Acum 1 an am facut post de facebook…50 de zile fara facebook si am supravietuit si chiar nu am pierdut nimic. Totul a ramas asa cum am lasat, dar pe langa tentatia butonarii, sunt unele site-uri de unde nu poti sa descarci documente interesante sau sa accesezi anumite informatii daca nu te loghezi pe facebook.
    Dupa perioada de „abstinenta” am revenit pe facebook si singura diferenta este ca acum nu mai sunt disperata daca nu intru. Pot sa traiesc linistita in concedii si zile libere fara el. Dar la serviciu….sunt inca dependenta de el.
    In fine…se poate trai…si asa se poate afla care din cele cateva sute de prieteni sunt intr-adevar prieteni.
    Dezavantaj…..nu mai stii zilele de nastere. O buna masura de luat inainte, este copierea lor intr-o agenda.
    Succes!

    Apreciază

  5. Suuuuupeeeeeeeeeeeeer!!! Felicitari, din toata inima, Pr.Laurentiu! Eu nu am pagina pe facebook, dar sincera sa fiu am fost ispitita de mai multe ori, spunandu-i fetei sa-mi faca. Insa, Domnul nu a ingaduit, se pare, caci nimic nu se intampla fara stiinta si cunoasterea Lui. Nici nu aveam mare nevoie si astfel nu am fost tentata prea tare deoarece mai intram pe pagina ei din cand in cand. Va sustin din toata inima cu rugaciunea mea saraca si sigur daca o facem pentru Domnul el ne sustine in propunerile noastre bune. Ajutorul nostru este la El si in El! Si un salut, care mi-ar placea sa fie autentic;
    Sa fim cu Dumnezeu! Caci el este cu noi mereu. Amin!

    Apreciază

    • Mulţumesc. Să fim mereu cu Dumnezeu. Mie îmi place enorm de mult salutul: „Cristos în mijlocul nostru”, la care se răspunde mereu: „Este şi va fi”.
      Domnul să ne binecuvânteze cu prezenţa sa veşnică. Amin!

      Apreciază

  6. Decizia va apartine, cu tot respectul pentru ea parinte.Trebuie sa recunosc ca nu o data am apucat orele 1 si 2 din noapte pe facebook simtind o vlaguiala crancena….dar ceea ce ma intereseaza pe mine pe fecebook ma si incarca sufleteste, spiritual si intelectual.Sunt foarte selectiva cautand ceea ce simt ca ma incarca pozitiv.Acum, ca a sosit primavara, vara cu zile asa de frumoase si insorite, natura renascand la viata, asa, dintr-o data, nimic nu se compara cu o zi petrecuta in mijlocul ei.Va doresc zile frumoase in mijlocul naturii, ascultand adierea si soapta Spiritului, asemenea Sfantului Francisc ce a iubit atat de mult „Mama Natura”.

    Apreciază

  7. Ah! Există! Ştiţi doar că e de o mie de ori mai frumoasă, nu doar pentru ce / că vezi, ci mai mult pentru că simţi pe pielea ta! E minunată! E super! Chiar şi dacă suferi! MERITĂ trăită cu tot ce are ea! (măcar pentru adierea vântului şi pentru flori şi pentru munte 🙂 şi pentru ploaie şi pentru soare şi pentru fluturi 🙂 si pentru toţi oamenii ce-s pe lângă noi… Şi normal, pentru Dio ce acţionează în viaţa REALĂ prin tot ce ne-nconjoară! Şi pentru muuulte alteleee…) Merită merită merită! 😀

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: