Prea târziu te-am iubit…

Dumnezeu potriveşte atât de bine lucrurile. Uneori e hazliu că Domnul munceşte, se zbate pentru noi, aşează fiecare întâmplare la locul ei, iar noi, nepăsători, dar foarte convinşi, spunem: ce frumoasă coincidenţă. Nu, nu e o frumoasă coincidenţă, nici întâmplare, nici noroc. Este Dumnezeu care lucrează cu delicateţe, subtil, discret spre binele celor care-l iubesc pe el.

Aşa a rânduit Domnul ca astăzi evanghelia să aibă aceste cuvinte: „Văzând mulţimile, i s-a făcut milă de ele, pentru că erau istovite şi abătute ca nişte oi fără păstor. Atunci le-a zis ucenicilor săi: Secerişul este într-adevăr mare, dar lucrătorii sunt puţini. Rugaţi, aşadar, pe stăpânul secerişului să trimită lucrători în secerişul său” (Mt 9,36-38). Spun că aşa a rânduit pentru că această dorinţă a lui Isus de a ne ruga pentru lucrători în secerişul Tatălui a fost proclamată tocmai astăzi când este prima zi de înscrieri la seminar. Astăzi se deschide oficial programul de înscriere pentru cei care vor să înceapă acest drum de formare pe urmele bunului păstor şi să intre în primul an de studiu în anul academic 2013-2014.

Dimineaţă, la sfânta Liturghie, m-am rugat împreună cu ceilalţi preoţi şi seminarişti, cu surorile şi cu toţi credincioşii ca Domnul să cheme pe cât mai mulţi la această slujire preoţească, să se găsească şi astăzi tineri generoşi care să-l urmeze pe acest drum al preoţiei.

Vă invit şi pe voi să vă uniţi cu rugăciunea noastră. Biserica are nevoie de tineri entuziaşti care să se smulgă şi să ne smulgă şi pe noi din această cultură a provizoriului, tineri care să spună odată pentru totdeauna: „Iată-mă, trimite-mă pe mine, Doamne”. Omenirea are nevoie de tineri care să se lase fascinaţi până în profunzimea sentimentelor lor de cel care „pe unde a trecut a făcut bine tuturor, vindecând orice boală şi orice neputinţă din popor”. De fapt, toţi avem nevoie de tineri de caracter care să se formeze pentru viaţă, pentru Biserică, pentru mântuirea lor şi a celor din jur.

Dacă ştiţi astfel de tineri care ar dori, dar au reţineri, temeri, încurajaţi-i, spuneţi-le că însuşi Domnul are nevoie de ei şi-i cheamă pe acest drum. Să nu le fie teamă: nu vor fi niciodată singuri. Vă invit aşadar să vă uniţi cu noi în rugăciune:

Te rugăm, Doamne, să priveşti cu bunătate la rugăciunile poporului credincios ca să crească numărul împărţitorilor tainelor tale. Prin taina iubirii tale, Euharistia, fă să rodească seminţele pe care, în marea ta bunătate, le semeni în ogorul Bisericii, astfel încât mulţi să răspundă chemării de a-ţi sluji ţie în fraţii lor. Iar pe cei pe care deja i-ai chemat şi i-ai ales ajută-i să rămână statornici în iubirea ta. Aşa te rugăm prin Cristos Domnul nostru. Amin.

Marţi, 9 iulie 2013 

Marti din saptamâna a 14-a de peste an
Ss. Augustin Zhao Rong, pr. si 119 îns., m. *; Veronica Giuliani, fc.

 

LECTURA I
Te vei numi „Israel” pentru că te-ai luptat cu Dumnezeu şi ai învins.

Citire din cartea Genezei 32,22-31
În zilele acelea, ²² Iacob s-a sculat în timpul nopţii, a luat cu sine pe cele două femei ale sale, pe cele două sclave şi pe cei unsprezece copii ai săi şi a trecut râul Iaboc prin vad. ²³ Şi-a trecut dincolo familia cu tot ce avea. ²⁴ Iacob a rămas singur în urmă. Şi iată că un bărbat s-a luptat cu el până la revărsatul zorilor. ²⁵ Văzând că nu-l poate învinge, bărbatul l-a lovit la încheietura şoldului. Astfel, în timpul luptei, Iacob a rămas cu piciorul scrântit din încheietura şoldului. ²⁶ Bărbatul i-a zis: „Lasă-mă să plec, căci s-au ivit zorile!” Iacob i-a răspuns: „Nu te voi lăsa să pleci, până ce nu mă vei binecuvânta”.²⁷ Bărbatul l-a întrebat: „Cum te cheamă?” „Iacob”, i-a răspuns el. ²⁸ I-a zis: „Nu te vei mai numi Iacob, ci Israel, pentru că te-ai luptat cu Dumnezeu, aşa cum te-ai fi luptat cu oamenii şi ai învins”. ²⁹ Iacob l-a întrebat: „Spune-mi, te rog, care-ţi este numele?” El i-a răspuns: „Pentru ce îmi ceri numele?” Şi l-a binecuvântat acolo. ³⁰ Iacob i-a dat acelui loc numele de „Penuel”, căci zicea: „L-am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă şi totuşi am rămas în viaţă”. ³¹ Când răsărea soarele, Iacob trecuse de Penuel, dar şchiopăta din cauza şoldului.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 16,1.2-3.6-7.8b şi 15 (R.: cf. 15a)
R.: Arată-ne, Doamne, strălucirea feţei tale!
¹ Ascultă-mă, Doamne, şi fă-mi dreptate,
ia aminte la strigătele mele;
pleacă-ţi urechea la rugăciunea mea
rostită cu buze neprefăcute. R.

² Rosteşte tu însuţi sentinţa
căci ochii tăi văd nevinovăţia mea.
³ Tu îmi poţi pătrunde inima cu privirea ta,
mă poţi vedea în timpul nopţii,
mă poţi pune la încercare, dar nu vei găsi în mine răutate. R.

⁶ Strig către tine, Dumnezeule, căci tu mă asculţi,
pleacă-ţi urechea spre mine, ascultă cuvintele mele.
⁷ Arată-ţi bunătatea ta cea mare, tu care cu dreapta ta
îi scapi de duşmani pe cei care se încred în tine. R.

^8b Adăposteşte-mă la umbra aripilor tale,
¹⁵ Eu care sunt nevinovat voi putea privi faţa ta,
dis-de-dimineaţă îţi voi contempla chipul cu nesaţ. R.

ALELUIA In 10,14
(Aleluia) Eu sunt păstorul cel bun, spune Domnul.
Eu cunosc oile mele, iar ele mă cunosc pe mine. (Aleluia)

EVANGHELIA
Secerişul este mare, dar lucrătorii sunt puţini.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 9,32-38
În acel timp, ³² a fost adus la Isus un om mut, stăpânit de diavol. ³³ După ce Isus l-a scos pe diavol, mutul a început să vorbească. Mulţimea a fost cuprinsă de uimire şi spunea: „Niciodată nu s-a văzut aşa ceva în Israel!” ³⁴ Dar fariseii ziceau: „Cu ajutorul căpeteniei diavolilor îi scoate pe diavoli”. ³⁵ Isus cutreiera toate cetăţile şi satele învăţând în sinagogile lor, predicând evanghelia împărăţiei şi vindecând orice boală şi orice neputinţă. ³⁶ Văzând mulţimile, i s-a făcut milă de ele, pentru că erau istovite şi abătute ca nişte oi fără păstor. ³⁷ Atunci le-a zis ucenicilor săi: „Secerişul este într-adevăr mare, dar lucrătorii sunt puţini. ³⁸ Rugaţi, aşadar, pe stăpânul secerişului să trimită lucrători în secerişul său”.

Cuvântul Domnului