Rozariul, moment de adoraţie şi de mărturisire a credinţei.

Îngenunchiaţi înaintea lui Cristos prezent în taina altarului, ne mărturisim credinţa şi invocăm ajutorul şi mijlocirea Sfintei Fecioare Maria prin rugăciunea sfântului rozariu.

Cred în Dumnezeu, Tatăl atotputernicul, Creatorul cerului şi al pământului. Şi în Isus Cristos, Fiul său unic, Domnul nostru, care s-a zămislit de la Duhul Sfânt, s-a născut din Maria Fecioara; a pătimit sub Pilat din Pont, s-a răstignit, a murit şi s-a îngropat; s-a coborât în iad, a treia zi a înviat din morţi; s-a suit la ceruri, şade de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatăl atotputernicul; de unde are să vie să judece pe vii şi pe morţi. Cred în Duhul Sfânt; Sfânta Biserică catolică; împărtăşirea Sfinţilor; iertarea păcatelor; învierea morţilor; viaţa veşnică. Amin.

Vă invit să oferim acest rozariu pentru toţi cei care prin viaţa lor i-au spus Domnului: „Iată-mă, trimite-mă pe mine să lucrez în secerişul tău”. În special vă invit să ne rugăm pentru preoţii nou-sfinţiţi, pentru cei care astăzi în comunităţile lor au făcut sărbătoare: ca Domnul să-i păstreze mereu fideli iubirii sale şi să le dea o inimă mereu entuziasmată, aşa cum este inima lor în aceste momente de bucurie. În acelaşi timp ne rugăm pentru noi şi pentru cei dragi ai noştri ca să fim mereu vestitori ai Evangheliei prin cuvânt şi faptă.

Tatăl nostru… Bucură-te, Marie… Slavă Tatălui… O, Isuse…

În primul mister de slavă medităm învierea lui Isus din Morţi. „În seara aceleiaşi zile, prima a săptămânii, deşi uşile locului în care erau discipolii, de frica iudeilor, erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!”. Zicând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta. Discipolii s-au bucurat când l-au văzut pe Domnul. Atunci Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi”. Şi spunând aceasta, a suflat asupra lor şi le-a zis: „Primiţi pe Duhul Sfânt.  Cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; cărora le veţi ţine, vor fi ţinute” (In 20,19-23).

Doamne Isuse Cristoase, prezent în taina altarului, noi credem şi mărturisim învierea ta. Prin puterea acestei învierii pune în noi şi în toţi slujitorii sacramentelor tale o dorinţă tot mai puternică de a căuta pacea ta prin sacramentul sfintei spovezi. Dăruieşte-le preoţilor zelul apostolic şi puterea de a deveni „prizonierii confesionalelor”, iar nouă, păcătoşilor, dă-ne mereu căinţă de păcate şi încredere în iertarea ta aducătoare de pace prin sacramentul sfintei spovezi.

În al doilea mister de slavă medităm înălţarea lui Isus la cer. „Şi în timp ce era cu ei, Isus le‑a poruncit să nu se îndepărteze de Ierusalim, ci să aştepte promisiunea Tatălui „pe care [zicea el] aţi auzit‑o de la mine: Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt nu după multe zile”.

Atunci, cei care se adunaseră l‑au întrebat: „Doamne, în acest timp vei restaura împărăţia lui Israel?” Dar el le‑a zis: „Vouă nu vă este dat să cunoaşteţi timpurile sau momentele pe care Tatăl le‑a stabilit prin propria autoritate. Însă, când va veni Duhul Sfânt asupra voastră, voi veţi primi o putere şi îmi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea şi Samaria, şi până la marginile pământului”.Şi după ce a spus acestea, sub privirile lor, el a fost înălţat şi un nor l‑a ascuns din ochii lor. În timp ce erau cu ochii aţintiţi spre cer şi el se înălţa, iată că le‑au apărut doi bărbaţi în haine albe şi le‑au spus: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi privind la cer? Acest Isus, care a fost înălţat de la voi la cer, va veni tot aşa cum l‑aţi văzut mergând spre cer” (Fap 1,4-11).

Doamne, priveşte spre noi slujitorii tăi şi spre noii preoţi ce ţi s-au consacrat ţie şi fă-i să fie mereu cei care vestesc moartea ta şi mărturisesc învierea şi înălţarea ta până când vei reveni în slavă. Ajută-ne, Doamne, să privim mereu spre cerul măririi tale şi să ne ridicăm privirea din pământul neputinţelor noastre. Să nu ne laşi, Doamne, să fim împovăraţi de griji sau descurajaţi din cauza greutăţilor. Fă-ne să simţim că tu, atotputernic Dumnezeu înălţat la cer, eşti alături de noi. Ajută-ne să ne numărăm şi noi printre cei care, primindu-l pe Duhul Sfânt, îţi sunt martori până la marginile pământului. Dar mai ales ajută-ne să-ţi fim martori acum şi aici, să-ţi fim martori acolo unde tu ne-ai pus să petrecem această zi, să-ţi fim martori în comunitatea noastră de preoţi, persoane consacrate şi seminarişti. Isuse, ascuns în taina altarului, te rugăm să faci din noi martorii prezenţei tale în lume.

În al treilea mister de slavă medităm coborârea Duhului Sfânt. „În acel timp Isus le-a spus: Dacă mă iubiţi, veţi ţine poruncile mele şi eu îl voi ruga pe Tatăl, iar el vă va da un alt Mângâietor ca să fie cu voi pentru totdeauna, Duhul Adevărului, pe care lumea nu‑l poate primi pentru că nu‑l vede şi nici nu‑l cunoaşte. Dar voi îl cunoaşteţi pentru că rămâne la voi şi va fi în voi. Nu vă voi lăsa orfani. Voi veni la voi. Încă puţin şi lumea nu mă va mai vedea. Voi, însă, mă veţi vedea; pentru că eu trăiesc, veţi trăi şi voi. În ziua aceea veţi cunoaşte că eu sunt în Tatăl meu, iar voi în mine şi eu în voi. Cine are poruncile mele şi le ţine, acela mă iubeşte, iar cine mă iubeşte va fi iubit de Tatăl meu şi eu îl voi iubi şi mă voi arăta lui” (In 14,15-21).

Isuse Cristoase noi ştim că în ziua Rusaliilor, Duhul Sfânt s-a coborât asupra apostolilor. Aceea a fost ziua în care „toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum Duhul le dădea să vorbească”. După astfel de zile suspină şi sufletul nostru, zile în care să ne umplem de Duhul Sfânt şi viaţa noastră să fie o mărturie despre tine. O astfel de zi, astfel de Rusalii, implorăm, Doamne, pentru preoţii care tocmai ţi s-au oferit în totalitate, dar şi pentru persoanele consacrate precum şi pentru toţi seminariştii. Doamne, ajută-ne să nu ne simţim niciodată singuri, orfani, ci mereu să ne bucurăm de prezenţa Mângâietorului. Preabune Isuse, primind mângâierea şi ajutorul tău, dispune inimile noastre ca să fim la rândul nostru Mângâietori pentru cei singuri, pentru cei bătrâni, pentru cei părăsiţi şi orfani. Te rugăm, Doamne, ca Duhul Sfânt, Duhul Adevărului şi Mângâietorul nostru să ne smulgă din orice indiferenţă şi să facă inima noastră sensibilă şi atentă la nevoile celorlalţi.

În al patrulea mister de slavă medităm ridicarea preasfintei Fecioare Maria cu trupul şi cu sufletul la cer. „Atunci Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt şi a exclamat cu glas puternic: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul sânului tău” (Lc 1,41-42). Doamne Isuse Cristoase, împreună cu Elisabeta te lăudăm pentru lucrările minunate pe care le-ai săvârşit în Preacurata Fecioară Maria, mama ta şi a noastră, Maica Bisericii şi Maica tuturor preoţilor. Prin mijlocirea ei vrem să fim binecuvântaţi şi noi. Priveşte spre comunitatea seminarului nostru şi binecuvântează-ne. Binecuvântează-i pe cei care s-au format, se formează şi trăiesc în această casă şi ajută-i să rămână mereu slujitorii tăi fideli, asemenea sfintei fecioare Maria. În acest mister vrem să le aducem înaintea ta, Doamne, în special pe acele persoane dragi nouă, care ne-au dat viaţă şi care sunt mamele noastre pământeşti. Buna ta, Mamă, Doamne, să ocrotească mamele noastre cu mantia sa, iar milostivirea şi bunătatea ta să le fie mereu alături, atât în lumea aceasta, cât şi în împărăţia cerurilor.

În al cincilea mister de slavă medităm încoronarea sfintei Fecioare Maria ca regină a cerului şi a pământului. „Şi s‑a arătat în cer un semn mare: o Femeie îmbrăcată în soare; ea avea luna sub picioarele ei, iar pe cap o coroană de douăsprezece stele” (Ap 12,1). Doamne Isuse Cristoase tu ai privit cu drag la smerenia slujitoarei tale, Preabuna noastră Mamă Maria, şi ai încoronat-o ca regină a Universului. În acest ceas de adoraţie te rugăm să priveşti la toţi cei care sunt slujitorii tăi smeriţi, la cei care tocmai au ajuns preoţi. Dar în mod special acum te rugăm să priveşti spre cei care au făcut posibil drumul lor spre preoţie: familiile lor, rudele şi prietenii, colegii lor de seminar, preoţii profesori şi comunitatea surorilor şi toţi binefăcătorii lor, ştiuţi şi neştiuţi. Răsplăteşte, Doamne, toată slujirea şi truda binefăcătorilor lor şi ai noştri după marea ta bunătate. Prin mijlocirea Reginei Universului fă ca în casele tuturor acelora care au contribuit la creşterea lor să fie pace şi armonia, iar binecuvântarea ta să nu se îndepărteze niciodată de la ei. Fie, Doamne, mila ta asupra noastră precum şi speranţa noastră este în tine. Amin!

Adu-ţi aminte o preablândă Fecioară Marie, că nu s-a auzit niciodată să fi fost părăsit cel ce a alergat sub ocrotirea ta, cel ce a cerut ajutorul şi mijlocirea ta. Însufleţit de această încredere, alerg la tine, o Maică, Fecioară a fecioarelor. La tine vin ţi stau gemând înaintea ta ca un păcătos. Maică a Cuvântului nu dispreţui cuvintele mele, dar auzi-mă cu milă şi ascultă-mă. Amin

Rugăciunea rozariului din timpul orei de adoraţie
pe care am făcut-o în seminar în duminica primiţiilor,
7 iulie 2013.