Orbul Bartimeu

Bartimeu

Isus trecea prin Ierihon.
Şi cerşetorul orb, în zdrenţe,
de jos, din colb, simţi un zvon,
un ritm de paşi în largi cadenţe.

Isus trecea sub cer iudeu,
printre grădini cu rodii coapte.
Iar zorii se-nălţau mereu.
Dar pentru orbul Bartimeu
era tot noapte după noapte…

Isus trecea încet. Şi-apoi
într-o solemnă fericire,
venea cu El un lung convoi,
ca o coloană de eroi
glorificând un rege mire.

Isus trecea. Şi-un tremur sfânt
vibra în orb ca niciodată.
Ciulind urechile în vânt,
el prinse-n taină un cuvânt.
Şi inima-ncepu să bată.

Simţi ceva ca un fluid,
ca o mireamă de zambilă.
Şi orbul a strigat livid:
– Ai milă, fiul lui David,
Isuse Salvator, ai milă!

Doi-trei, pe margini, se-ncruntară.
– Hei, cerşetor neobrăzat!
Ce strigi aşa? Oricât de-amară,
tu poartă-ţi crucea cum ţi-e dat.
Rămâi în pace sub povară.

Dar orbul, fără căpătâi,
strigă mai fără de ruşine,
mai fără teamă ca întâi:
– Ai milă, Doamne, şi de mine!

Şi S-a oprit Isus acum
pătruns de omenesca dramă.
Putea să treacă? Nicidecum.
Şi orbu-aude-un glas pe drum:
– Hai, îndrăzneşte, căci te cheamă!

– Mă cheamă? Cum… Chiar El?… Isus?
– Hai, nu mai zăbovi. Te-aşteaptă.
– Pe mine chiar? Ce, alţii nu-s?
Pe Bartimeu? Aşa a spus?
Şi orbul parcă se deşteaptă.
Atuncea… tot ce-a fost… s-a dus!

Şi, ca nebun de bucurie,
se-nalţă Bartimeu în vânt.
Stă drept acum ca o făclie.
Îşi scoate haina, o sfâşie
şi-o zvârle… zvrr… zdup! … la pământ.

Atuncea… peste-o clipă, două,
eu voi vedea ca orice om.
Şi-apoi cu mâinile-amândouă,
îmi voi zidi o casă nouă
şi voi sădi pom lângă pom…

Aşa… Eu nu mai sunt un blid
zvârlit în spini la oale sparte!
Eu pot munci… Hei, la o parte!
M-aşteaptă fiul lui David!…

Dar ascultaţi. Ca peste veac,
se-aude lin un glas ca mierea.
– O, Batimeu, ce vrei să-ţi fac?…
– Rabuni… sunt un orb sărac.
Nu-ţi cer nimic… Numai vederea…

Apoi convoiul a pornit.
Într-o vibrare fericită,
un Nume sfânt era şoptit.
Şi mii de paşi au năvălit
călcând pe haina zdrenţuită.

Iar haina a rămas în drum.
Căci nimeni mintea nu şi-a pus
cu-o zdreanţă bună pentru scrum.
Iar Bartimeu mergea acum
  după Isus…

*

Şi-acum Isus Mesia trece
încet şi blând pe strada ta.
Mulţimea iarăşi Îl petrece.
Dar tu-L priveşti crispat şi rece?
Tu n-ai ce-I cere, nici ce-I da.

Spre Solul dragostei cereşti,
cei orbi, cei surzi aleargă-n stol.
Iar tu stai „demn”, tu nu cerşeşti.
Şi, iată, tu nu ştii că eşti
sărac şi orb, şi surd, şi gol…

Convoiul totuşi se opreşte.
Stau mii de chipuri fără grai.
Un om aleargă şi-ţi şopteşte:
– Isus te cheamă. Îndrăzneşte!
Te-aşteaptă-n drum. De ce mai stai?

– Eu nu sunt orb. Orbi sunt destui.
Nici mut. Eu spun ce am de spus.
Eu inima n-o dau oricui.
Şi nu cer milă nimănui!
– Hai, vino, totuşi la Isus!

– Nu vreau de nimeni să ascult.
Voinţa mea mi-e zeu şi ţel.
Eu vreau plăceri. Eu vreau tumult!
Isus… e sfânt. O, chiar mai mult!
– Hai, vino totuşi, vin´ la El!

Ascultă. Singur tu te minţi.
Tu nu eşti orb ca Bartimeu.
Tu vezi, auzi, vorbeşti şi simţi.
Dar, vai, cu ochii tăi prea strâmţi
nu-L poţi vedea pe Dumnezeu!

Ascultă. Cel ce te-a chemat
nu-I doar penumbra unui gând.
E Dumnezeu ce te-a creat,
e Fiul Său crucificat!
De ce nu vii la El plângând?

Ascultă. Nu te prinde teama?
Ai ochi. Atunci de ce nu vezi?
Nu simţi ce fericire pierzi?
Te-aşteaptă DUMNEZEU! Ia seama!

Autor: Costache Ioanid


Orbul Bartimeu

Păşeam pe un pământ întunecat
Prin veacuri de beton şi de rugină
Iar sufletu-mi striga încătuşat
Lumină vreau, doresc să am lumină.

Buchete mari de flori de mucegai
Am adunat pe câmpul vieţii mele
Buchete mari, dar cui să i le dai
Şi cine-ţi dă garoafe pentru ele?

Un cerşetor lângă al vieţii drum
Un orb ce cere-ntr-una de pomană
Aceast’aş fi Isuse şi acum
De nu m-ai fi băgat nici tu în seamă.

Când într-o zi un zvon am auzit
Şi-n jurul meu un vuiet de mulţime
Şi voci care şopteau necontenit
Isus din Nazaret, Mesia, vine!

Cu-ochii deschişi privind spre nicăieri
Împins de oameni cu dispreţ şi silă
Am început să strig din răsputeri
Isuse, Fiul lui David, ai milă!

Mulţi mă certau şi îmi spuneau să tac
Dar tu m-ai auzit, erai aproape
Şi când m-ai întrebat: „Ce vrei să-ţi fac?”
Eu am simţit lumina ta pe pleoape.

Şi ţi-am răspuns cu lacrime fierbinţi
În ochii mei cei stinşi ca şi tăciunii
Din noaptea nesfârşitei biruinţi
„Vederea să mi-o capăt, vreau, Rabuni!”

Şi în cuvântul care l-ai rostit
Vorbi atunci iubirea şi puterea
„Credinţa ta pe tin’te-a mântuit!
Du-te în pace! Capătă-ţi vederea!”

Iar când lumina primului foton
Se furişă prin ochii mei spre mine
Eu orbul Bartimeu din Ierihon
Am înţeles ce n-am simţit’nainte

Că întunericu’n care-am trăit
E-un vid imens, e-o mare nulitate,
Pe când Lumina ce l-a biruit
E viaţă, e lumină, libertate.

Se stinse-n urmă al cetăţii zvon
Iar noaptea îşi lăsa încet cortina
Pe drumul ce urca din Ierihon
Eu, noul Bartimeu, urmam Lumina. Amin.

(Autor disputat: Anonim? Costache Ioanid ? Marta Bergheaua? )

 

 

Vindecarea orbului din Ierihon Mc 10,46-52 (Mt 20, 29-39; Lc 18, 35-43)
 
46 Și au venit la Ierihon. Ieșind din Ierihon cu discipolii săi și cu o mulțime numeroasă, un cerșetor orb, Bartimeu, fiul lui Timeu, stătea lângă drum.
47 Auzind că este Isus din Nazaret, a început să strige și să spună: „Fiul lui David, Isuse, îndură-te de mine!”
48 Mulți îl certau ca să tacă, însă el striga și mai tare: „Fiul lui David, îndură-te de mine!”
49 Oprindu-se, Isus a spus: „Chemați-l!” Și l-au chemat pe orb, spunându-i: „Curaj, ridică-te, te cheamă”.
50 Iar el, aruncându-și haina, a sărit în picioare și a venit la Isus.
51 Isus, întrebându-l, i-a zis: „Ce vrei să fac pentru tine?” Orbul i-a spus: „Rabbuni, să-mi recapăt vederea”.
52 Atunci Isus i-a zis: „Mergi, credința ta te-a mântuit!” Îndată și-a recăpătat vederea și îl urma pe cale.

3 gânduri despre „Orbul Bartimeu

  1. A republicat asta pe Prea târziu te-am iubit… și a comentat:

    Mulţi mă certau şi îmi spuneau să tac
    Dar tu m-ai auzit, erai aproape
    Şi când m-ai întrebat: „Ce vrei să-ţi fac?”
    Eu am simţit lumina ta pe pleoape.

    Şi ţi-am răspuns cu lacrime fierbinţi
    În ochii mei cei stinşi ca şi tăciunii
    Din noaptea nesfârşitei biruinţi
    „Vederea să mi-o capăt, vreau, Rabuni!”

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: