Printre frumuseţile primăverii se numără şi puternicul parfum al florilor. Este o desfătare să cutreieri pădurile cu salcâmi, să te plimbi prin aleile cu tei sau să te aşezi prin câmpii în preajma florilor ce se întrec în splendoarea culorilor şi a miresmelor. Parfumul este una dintre cele mai râvnite desfătări ale simţurilor. Fugim de ceea ce are un miros greoi, în timp ce nu ne mai săturăm să adulmecăm miresme îmbietoare. Oamenii pricepuţi (nu doar la afaceri!) au creat parfumuri pentru toate gusturile şi, astfel, ne-au oferit prilejul de a ne „alinta” unii pe alţii cu sintagme de genul: „Ce bine miroşi!”.
Astăzi, la mine în cameră, a fost un puternic parfum de primăvară, ceva cu iz divin, ce mi-a purtat sufletul la începuturile creaţiei, atunci când Dumnezeu a spus „Pământul să facă să iasă verdeaţă, ierburi purtând sămânţă şi pomi roditori” (Gen 1,11). Aceasta pentru că abia acum (da, din păcate abia acum!) am început să citesc „opera” lansată în urmă cu exact două săptămâni: Sfânta Scriptură în traducerea făcută în cadrul Bisericii Catolice. Şi sunt entuziasmat. Şi sunt fascinat din felul în care se prezintă. Şi sunt mândru că a apărut şi că toată lumea vorbeşte numai de bine despre această măreaţă lucrare. Şi, mai ales, îmi doresc mult ca ea să ajungă în toate casele şi din case în mâini şi din mâini direct la inimă. Îmi doresc mult ca privirea tuturor oamenilor de bunăvoinţă să se aştearnă peste cuvântul Domnului şi, astfel, să-şi găsească liniştea, curajul şi orice virtute după care tânjesc.
Sfânta Maică Biserică în înţelepciunea ei a subliniat atât de bine importanţa cuvântului divin: ” În Cărţile sfinte, Tatăl care este în ceruri iese cu multă iubire în întâmpinarea fiilor săi şi vorbeşte cu ei; în cuvântul lui Dumnezeu se află atâta putere şi tărie încât el constituie pentru Biserică sprijin şi forţă iar pentru fiii Bisericii tăria credinţei, hrană a sufletului, izvor curat şi nesecat al vieţii spirituale” (Conciliul al II-lea din Vatican, Dei verbum – Constituţia dogmatică despre revelaţia divină, nr. 21). Iar în alt loc, părinţii conciliari ne învaţă: „prin citirea şi prin studierea cărţilor sfinte cuvântul lui Dumnezeu să alerge şi să fie preamărit (2Tes 3,1) şi comoara revelaţiei încredinţată Bisericii să umple tot mai mult inimile oamenilor. După cum din frecventarea asiduă a misterului euharistic sporeşte viaţa Bisericii, tot astfel se poate spera un nou impuls de viaţă spirituală dintr-o creştere a veneraţiei faţă de cuvântul lui Dumnezeu care rămâne în veac (Is 40,8; cf. 1Pt 1,23-25)” (Dei verbum, nr. 25).
Atunci când anunţam pe blog apariţia acestei lucrări (28 iunie 2013) s-a făcut pertinenta semnalare că nu trebuie să existe catalogări de genul „Biblia catolică”, „Biblia ortodoxă” sau „Biblia protestantă” etc. Şi aşa este: nu avem nevoie de astfel de diferenţieri. Această ultimă traducere a Bibliei în limba română, traducere făcută după textele originale şi după o muncă asiduă ce a durat mai bine de 20 de ani, nu este destinată doar catolicilor sau numai unei categorii speciale de persoane. Cine o va deschide, indiferent de apartenenţa religioasă, de orientarea politică, de statutul social etc. va simţi acelaşi parfum care dezmiardă orice suflet însetat de Domnul, căutător de linişte, dornic să se smulgă din agitaţia vieţii care ne trage în jos. Biblia, cuvântul lui Dumnezeu, ne înalţă, ne poate da acel impuls de viaţă spirituală după care tânjim, pe care ne dorim să-l inspirăm ca pe cel mai irezistibil parfum.
Îmi doresc să fie mii, zeci de mii de case, de suflete care să se umple de acest parfum divin. Cuvântul Domnului să pătrundă inimile noastre şi, aşa cum spune Preasfinţitul Petru la începutul cărţii, în „cuvânt înainte”: „Biblia pe care o punem acum în faţa cititorilor de limbă română sperăm să se transforme în făclie, în apa vie care ţâşneşte spre viaţa veşnică, în sabia care judecă şi provoacă. Dar să amintim un fapt formulat şi justificat în experienţa de veacuri a omenirii: nu este suficient să avem Biblia, trebuie să o şi citim; nu este suficient să o citim, trebuie să o şi înţelegem şi să o medităm; nu este suficient să o înţelegem şi să o medităm, trebuie să o şi trăim”.
Vă doresc tocmai ceea ce-mi doresc şi mie: lectură rodnică, adică una care să scrijelească sufletul, să-l scoată din orice amorţeală şi să lase urme adânci în viaţa de zi cu zi. Să se vadă mai mult, mai clar că citim, medităm şi trăim cuvântul lui Dumnezeu. Aşa să ne ajute Dumnezeu şi această sfântă carte a lui Dumnezeu pe care o ating cu mâna mea. Amin!
Nota bene: Detalii despre cum puteţi comanda cartea găsiţi AICI (Libraria Sapientia, comenzi@librariasapientia.ro) şi AICI (Departamentul de Cercetare Biblică, biblia_catolica@yahoo.ro).
Nu uitaţi că avem acces la cuvântul Domnului şi prin intermediul internetului intrând pe http://www.bibliacatolica.ro/, de unde, de altfel, putem şi comanda Sfânta Scriptură.
Vă invit cu drag să urmăriţi câteva reacţii apărute în presa naţională, şi nu numai, cu ocazia acelui mare eveniment – lansarea Bibliei în limba română – desfăşurat acum două săptămâni în Seminar. Iată:
http://www.youtube.com/watch?v=2xBAa31ArFA&feature=share
http://www.youtube.com/watch?v=r8R1Z9akDCE&feature=youtu.be
http://www.youtube.com/watch?v=vlDyZDjxXHY
http://www.youtube.com/watch?v=e0z7tRXScjM
http://www.youtube.com/watch?v=BxrXhVKAb9I
http://www.news.va/it/news/la-bibbia-in-romeno
Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Prea târziu te-am iubit... 
Lasă un comentariu