Prea târziu te-am iubit…

Sunt pentru prima data la festivalul tinerilor de la Medjugorje- Mladifest 2013, editia a 24. Ceea ce am gasit aici depaseste cu mult asteptarile si sperantele mele. „Impresionant” este cuvantul pe care nu mai contenesc sa il tot rostesc. Impresionant e numarul de tineri veniti din peste 60 de tari, de pe toate continentele. Impresionanta este si prezenta celor aproximativ 500 de preoti care ii insotesc pe tineri. Impresionante au fost rugaciunea, sfanta Liturghie, adoratia, rozariile. La adoratie, vazand multimea imensa de tineri stand in tacere, in genunchi, sau cantand atunci cand era cazul, am fost cuprins de cel mai puternic sentiment de speranta: Biserica si omenirea sunt pe maini bune. Acesti tineri vor da farmec viitorului, ii vor da culoare, valoare, credinta. Acesti tineri vor face lumea sa simta din nou ca Dumnezeu e viu, e activ, e prezent in viata si istoria omului.

Aseara, in tacerea noptii, in fata lui Cristos euharisticul ce ne privea si ne binecuvanta de pe altare, imi venea sa strig: Dumnezeu e viu, Dumnezeu traieste, Dumnezeu este aici. Biserica e vie si plina de speranta si vrea sa inunde fiecare suflet cu speranta si bucuria ei. Da, ca la Rio de Janeiro, ca la Lourdes, ca la Roma, ca in multe alte locuri si aici, la Medjugorje, se vede si se simte cel mai puternic acest adevar: Dumnezeu e viu si este prezent in viata omului. Si vrea sa fie si mai prezent.

Aseara ma gandeam la cei care striga sus si tare ca Domnul si Mantuitorul nostru e mort. Mi-ar fi placut sa fie aici, sa vina aici si apoi sa mai strige…daca vor mai putea.
Atmosfera de aseara si tot frumosul care se intampla aici la Medjugorje, la Festivalul tinerilor, mi-a amintit de nuvela lui Mircea Eliade: „O fotografie veche de 14 ani”, mi-a amintit de credinta de nezdruncinat a omului simplu, Dumitru.
Se povesteşte despre un român, numit Dumitru, că avea o soţie grav bolnavă. S-a întâmplat ca aceasta să fie vindecată în mod miraculos, de un pastor canadian, Martin. Acesta a vindecat-o de la distanţă, având în faţă doar fotografia ei. La patru ani după acest miracol, Dumitru îl caută din nou pe pastorul făcător de minuni pentru a-i mulţumi. Dar nu-l mai găseşte. Ba mai mult, află că era un escroc: nu avea nici o putere taumaturgică, între timp fusese şi condamnat la doi ani de închisoare, iar acum îşi câştiga existenţa lucrând într-un bar.
Dumitru merge în acel bar. Îl găseşte, îi mulţumeşte din nou şi îi aminteşte de minunea ce s-a petrecut în urmă cu 4 ani. Dar fostul pastor răbufneşte:
„Sunt un farsor, nu am făcut nicicând minuni, vindecarea soţiei dumitale e o simplă sugestie, de altfel am plătit pentru minciunile şi înşelătoriile mele cu doi ani de închisoare. Cât despre Dumnezeu, află că Dumnezeu nu există! Dumnezeu a murit… Lasă-mă, nu-mi aminti de trecut, pleacă.” Şi deoarece Dumitru tot stăruie şi-i arată fotografia şi-l copleşeşte cu mulţumiri şi-l slăveşte pe Dumnezeu, impostorul izbucneşte exasperat: „Dumnezeu s-a retras din lume, a dispărut. Pentru noi, oamenii, e ca şi mort. Putem spune, fără urmă de nelegiuire, că Dumnezeu a murit, pur şi simplu, pentru că nu ne mai e accesibil. S-a retras, s-a ascuns undeva…iar acel undeva nu face parte din lumea noastră… A murit!”…
Ştiţi cum a răspuns Dumitru, om simplu, acestei formulări a morţii lui Dumnezeu? Nu prin argumente teologice, nu tunând şi fulgerând,ci simplu de tot:
„Să vă dea Dumnezeu noroc, doctore Martin. Noroc şi sănătate. Dar degeaba încercaţi să mă speriaţi dumneavoastră cum că Dumnezeu ar trage să moară. Nu mă las eu aşa uşor păcălit de o glumă… Nu mă păcăliţi cu una cu două… Degeaba vă trudiţi dumneavoastră să mă duceţi în ispită”… Apoi îşi face semnul crucii şi spune „Doamne fereşte”… Credinţa simplă, dar fermă, îl face ca vorbirea despre moartea lui Dumnezeu să fie o năzdrăvănie a minţii, curată hulă şi divagaţie care nu poate fi întâmpinată mai eficace decât prin urări calmante, vorbe de exorcizare (ca Doamne fereşte!) şi facerea semnului Sfintei Cruci…
Da, Dumnezeu este viu, traieste si se bucura de fiecare inima tanara. Dumnezeu e viu si binecuvanteaza Biserica sa cu tinerete, cu speranta, cu tot ce este mai bun pentru omenire, pentru fiecare suflet. Domnul e viu, Biserica e vie si ii multumesc Domnului si sfintei fecioare Maria pentru harul si binecuvantarea acestor zile. Deo gratias. Ave Maria!