iubirea rastignitaLunea este mereu o „zî gre”, iar felul cum începem această zi ne influenţează de foarte multe ori întreaga săptămână. Şi avem atât de multe posibilităţi de a ne începe săptămâna. În faţa noului timp ce ni se aşterne înainte suntem încercaţi de diferite sentimente, de tot felul de stări. Unii simţim teamă iar alţii speranţă pentru ceea ce avem de făcut. Unii simţim deja liniştea singurătăţii, în timp ce alţii simt agitaţia mulţimii care strigă în suflet când ne gândim la locurile în care va trebui să ne trăim acest nou timp. Unii ne plângem că avem prea multe de făcut, prea mult de lucru şi prea puţin timp, asta în timp ce alţii plâng pentru că nici săptămâna aceasta nu vor avea un loc de muncă. Unii…şi alţii…şi o singură săptămână, un singur şi acelaşi timp pentru toţi, dar un timp trăit atât de diferit. Un timp început cu stări atât de diferite.

Unii…şi alţii… dar toţi cu un singur Dumnezeu care ne invită să începem săptămâna recitind cu toată convingerea un psalm al mângâierilor. În faţa Domnul, care este păstorul nostru, toţi devenim egali, fraţi, o singură turmă şi un singur păstor. Săptămâna aceasta suntem datori să ne dăm şi noi viaţa pentru fraţi: să împărţim din speranţa noastră celor care se tem, să le oferim celor de lângă noi un timp de linişte sau un timp de comuniune, să nu întoarcem spatele şi să nu-i judecăm pe cei care nu au un loc de muncă, ci să-i ajutăm. Suntem datori să ne dăm viaţa pentru fraţii noştri pentru că el, Iubirea, şi-a dat viaţa pentru noi. Cu această convingere pornim la drum, cântând:

Domnul este păstorul meu,
nu voi duce lipsă de nimic!
El mă conduce la păşuni verzi
şi mă îndreaptă spre ape liniştite,
îmi întăreşte sufletul.

Mă călăuzeşte pe cărări drepte pentru cinstea numelui său.
Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii,
nu mă tem de nici un rău, căci tu eşti cu mine,
toiagul şi nuiaua ta mă apără.

Tu îmi întinzi masă în faţa duşmanilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
şi paharul meu mă umple de bucurie.

Fericirea şi îndurarea mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în casa Domnului
până la sfârşitul zilelor mele.

Domnul este păstorul meu,
nu voi duce lipsă de nimic.

Reţine

„Prin aceea am cunoscut iubirea: că el şi-a dat viaţa pentru noi.
Şi noi deci suntem datori să ne dăm viaţa pentru fraţii noştri” (1In 3,16).

Luni, 4 noiembrie 2013 

Luni din saptamâna a 31-a de peste an Ss. Carol Borromeu, ep. **; Felix de Valois, pustnic

LECTURA I Avem daruri diferite după harul ce ni s-a dat.

Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 3,13-16 Fraţilor, 13 nu vă miraţi dacă lumea vă urăşte. 14 Noi ştim că am trecut de la moarte la viaţă, pentru că îi iubim pe fraţii noştri; cine nu iubeşte pe fratele său rămâne în moarte. 15 Oricine urăşte pe fratele său este un ucigaş şi ştiţi că nici un ucigaş nu are viaţa veşnică în el. 16 Prin aceea am cunoscut iubirea: că el şi-a dat viaţa pentru noi. Şi noi deci suntem datori să ne dăm viaţa pentru fraţii noştri.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 22,1-3a.3b-4.5.6 (R.: 1) R.: Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic. 1 Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic! 2 El mă conduce la păşuni verzi şi mă îndreaptă spre ape liniştite, 3a îmi întăreşte sufletul. R.

3b Mă călăuzeşte pe cărări drepte pentru cinstea numelui său. 4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii, nu mă tem de nici un rău, căci tu eşti cu mine, toiagul şi nuiaua ta mă apără. R.

5 Tu îmi întinzi masă în faţa duşmanilor mei, îmi ungi capul cu untdelemn şi paharul meu mă umple de bucurie. R.

6 Fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele şi voi locui în casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele. R.

ALELUIA In 10,11 (Aleluia) Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oile sale, spune Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA Păstorul cel bun îşi dă sufletul pentru oile sale.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 10,11-16 În acel timp, Isus a spus: „Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oile sale. 12 Cel plătit nu este păstor, căci oile nu-i aparţin. Dacă vede lupul venind, el lasă oile şi fuge, iar lupul le răpeşte şi le risipeşte. 13 Cel plătit fuge, pentru că nu-l interesează decât plata şi nu-i pasă de oi. 14 Eu sunt păstorul cel bun; eu cunosc oile mele şi oile mele mă cunosc pe mine, 15 precum mă cunoaşte Tatăl şi eu cunosc pe Tatăl. Eu îmi dau viaţa pentru oile mele. 16 Mai am şi alte oi care nu sunt din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta glasul meu: va fi o singură turmă şi un singur păstor”.

Cuvântul Domnului

Posted in

4 răspunsuri la „Pentru un început de săptămână plin de speranţă”

  1. Avatarul lui ANGELA _MITACHE

    Foarte adevarat. Fiecare om are probleme in felul sau si cred ca fiecare zice: „ale mele sunt cele mai mari”, dar sa nu uitam ca intr-adevar sunt oameni care traiesc la limita si chiar ca au nevoie de ajutor. Da, asa cum putem noi, e bine sa le sarim in ajutor, sa nu trecem fara sa-i observam, caci intr-adevar e mare pacat sa nu-ti ajuti aproapele.
    SA ASCULTAM GLASU DOMNULUI SI SA FIM O SINGURA TURMA SI UN SINGUR PASTOR.
    Multumesc. O saptamina binecuvintata si plina de bucurii va doresc.

    Apreciază

    1. Avatarul lui Laurentiu

      Domnul să ne ţină mereu atenţi la nevoile celor din jurul nostru!
      Zile cu bine şi pline de har.

      Apreciază

  2. Avatarul lui agnes1d

    Adaug la aceste îndemnuri un gând al sfintei Tereza de la Lisieux. Îl redau cu cuvintele mele. Vrând sa-i plac lui Isus, scrie ea referindu-se la Lc 14,12-14, evanghelia de azi, am incercat sa fiu amabila cu surorile cele mai putin sfinte (subînteles cele mai putin simpatice), dar vazând ca gesturile mele pot fi rastalmacite, am decis sa fiu amabila cu toate… dar mai ales cu cele pe care altele le evita.
    Copiez mai jos fragmentul, asa cum l-am aflat pe „Evangile au quotidien”; evangelizo.org, în franceza; site-ul exista in mai multe limbi.

    Commentaire du jour :

    Sainte Thérèse de l’Enfant Jésus (1873-1897), carmélite, docteur de l’Église
    Manuscrit autobiographique C, 28 r°-v°

    « Tu seras heureux parce qu’ils n’ont rien à te rendre »

    J’ai remarqué (et c’est tout naturel) que les sœurs les plus saintes sont les plus aimées : on recherche leur conversation, on leur rend des services sans qu’elles les demandent… Les âmes imparfaites au contraire, ne sont point recherchées : sans doute on se tient à leur égard dans les bornes de la politesse religieuse, mais craignant peut-être de leur dire quelques paroles peu aimables, on évite leur compagnie… Voici la conclusion que j’en tire : Je dois rechercher en récréation, en licence, la compagnie des sœurs qui me sont le moins agréables, remplir près de ces âmes blessées l’office du bon Samaritain.

    Une parole, un sourire aimable, suffisent souvent pour épanouir une âme triste. Mais ce n’est pas absolument pour atteindre ce but que je veux pratiquer la charité, car je sais que bientôt je serais découragée : un mot que j’aurai dit avec la meilleure intention sera peut-être interprété tout de travers. Aussi pour ne pas perdre mon temps, je veux être aimable avec tout le monde (et particulièrement avec les sœurs les moins aimables) pour réjouir Jésus et répondre au conseil qu’il donne dans l’Évangile à peu près en ces termes : « Quand vous faites un festin, n’invitez pas vos parents et vos amis, de peur qu’ils ne vous invitent à leur tour, et qu’ainsi vous ayez reçu votre récompense. Mais invitez les pauvres, les boiteux, les paralytiques et vous serez heureux de ce qu’ils ne pourront vous rendre, car votre Père qui voit dans le secret vous en récompensera. » Quel festin pourrait offrir une carmélite à ses sœurs si ce n’est un festin spirituel composé de charité aimable et joyeuse ?
    Pour moi, je n’en connais pas d’autre et je veux imiter saint Paul qui se réjouissait avec ceux qu’il trouvait dans la joie. Il est vrai qu’il pleurait aussi avec les affligés, et les larmes doivent quelquefois paraître dans le festin que je veux servir, mais toujours j’essaierai qu’à la fin ces larmes se changent en joie, puisque le Seigneur aime ceux qui donnent avec joie.

    Apreciază

    1. Avatarul lui Laurentiu

      De la sfinţi am avut şi vom avea mereu ceva de învăţat! În special de la cei „mici”, cum este şi sfânta Tereza cea mică! Vă mulţumesc! Domnul să ne dea curajul şi harul de a fi asemenea lor.

      Apreciază

Lasă un comentariu