Avem mereu pretexte pentru a nu iubi și a nu sluji.

Sfantul Parinte papa Francisc saruta un bolnavDe atâtea ori, prin atitudinile noastre pline de fariseism, ne facem și noi vrednici de dojana Domnului: „Nesocotiți porunca lui Dumnezeu, pentru a respecta tradiția oamenilor”. Găsim mereu motive pentru a nu respecta sărbătorilor, inventăm scuze pentru a nu respecta poruncile, avem mereu pretexte pentru a nu-l iubi și sluji pe aproapele nostru. Astăzi, când întreaga lume catolică se roagă pentru cei bolnavi, putem să ne analizăm atitudinea noastră față de cei bolnavi. Cum îl slujim noi pe Cristos prezent în cel în suferință?

Poate că și noi ne întrebăm asemenea lui Solomon: „Să fie oare posibil ca Domnul să locuiască pe pământ?”. Da, este posibil. El și-a ales locuința între noi, a vrut să vină și să locuiască împreună cu oamenii, în casele și în inimile lor. El s-a întrupat, s-a jertfit pentru noi și ne-a asigurat că slujindu-i pe cei în suferință în slujim pe el: „Ori de câte ori ați făcut acestea celor mici, care sunt frații mei, mie mi-ați făcut”.

Cei care au fost la Lourdes pot da mărturie că Dumnezeu, cel pe care „nu-l pot cuprinde cerurile”, a ales să rămână în mijlocul oamenilor și „privește la rugăciunile și cererile slujitorilor săi, ascultă strigătul și rugăciunea pe care slujitorii săi o înalță către el”. Dar nu doar la Lourdes, ci oriunde ne aflăm astăzi putem să înălțăm rugăciuni și, mai ales, putem să concretizăm iubirea față de Isus prezent în cel suferind printr-o vizită făcută celui bolnav, printr-un cuvânt de mângâiere adus celor în suferință, prin orice fel de gest care șterge o lacrimă din ochii celor împovărați. Când am vizitat ultima dată un bolnav?

Și încă un adevăr: când suferința se strecoară în viața noastră și ne face neputincioși, ne descurajăm. Credem că nu mai suntem buni de nimic atunci când suntem țintuiți la pat. Însă uităm că în suferință putem realiza cea mai frumoasă activitate: unirea cu pătimirile lui Cristos. În suferință inima omului poate fi lipită de inima Mântuitorului și astfel realizează cea mai nobilă activitate: rugăciunea! Bolnavii nu sunt persoane care încurcă și care nu pot aduce nimic bun pentru acest pământ. Dimpotrivă, cei în suferință sunt cei care smulg cerului cele mai mari binecuvântări pentru acest pământ. Ei, cei bolnavi, sunt cei care îl fac prezent pe Cristos în mijlocul nostru. Ei sunt purtători de Cristos!

Reține

Trebuie să ne închinăm lui Cristos prezent în Euharistie; trebuie să-l ascultăm pe Cristos prezent în Sfânta Scriptură; trebuie să-l slujim pe Cristos prezent în cei suferinzi.

Marţi, 11 februarie 2014 

Marti din saptamâna a 5-a de peste an
Sf. Fc. Maria de la Lourdes *
1Rg 8,22-23.27-30; Ps 83; Mc 7,1-13

LECTURA I Doamne, tu ai spus: „Numele meu va fi acolo”.
Citire din cartea întâi a Regilor 8,22-23.27-30
În acel timp, 22 Solomon a mers înaintea altarului, în faţa întregului popor israelit, a ridicat mâinile spre cer şi a făcut această rugăciune: 23 „Doamne Dumnezeul lui Israel, nu este nici un zeu asemănător ţie în cer şi pe pământ! Tu păzeşti legământul şi ai milă de slujitorii tăi, când ei umblă cu inimă curată înaintea ta. 27 Să fie oare posibil ca Domnul să locuiască pe pământ? Cerurile, cu toată întinderea lor, nu pot să te cuprindă, cu atât mai puţin acest templu pe care l-am construit. 28 Doamne Dumnezeul meu, priveşte la rugăciunile şi cererile slujitorului tău, ascultă strigătul şi rugăciunea pe care slujitorul tău o înalţă astăzi către tine. 29 Ochii tăi să fie zi şi noapte îndreptaţi asupra acestei case, după cum ai zis: «Numele meu va fi acolo». 30 Ascultă rugăciunea slujitorului tău, pe care o înalţă către tine în locul acesta; ascultă rugăciunea fierbinte a slujitorului şi a poporului tău, Israel, ori de câte ori ei se vor ruga în locul acesta: ascultă din ceruri, unde locuieşti, rugăciunile lor, fii îndurător şi iartă-i”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 83,3.4.5 şi 10.11 (R.: cf. 2)
R.: Cât de plăcut este, Doamne, lângă altarul tău.
3 Sufletul meu suspină şi se topeşte de dorul casei Domnului, inima mea şi trupul meu tresaltă de bucurie când îmi aduc aminte de Dumnezeul cel viu. R.

4 Până şi pasărea îşi găseşte un adăpost şi rândunica un cuib pentru puii săi; altarele tale, stăpâne al universului, împăratul meu şi Dumnezeul meu! R.

5 Fericiţi sunt cei care locuiesc în casa ta, pentru că te pot lăuda mereu. 10 Dumnezeule, scutul nostru, priveşte şi vezi faţa unsului tău. R.

11 Căci pentru mine mai mult face o zi în lăcaşurile tale, decât o mie de zile în altă parte; prefer să stau în pragul casei Dumnezeului meu, decât să locuiesc în casele păcătoşilor. R.

ALELUIA Ps 118,36a.29b
(Aleluia) Atrage-mi, Doamne, inima spre învăţăturile tale şi ajută-mă să merg pe calea ta. (Aleluia)

EVANGHELIA Voi desfiinţaţi porunca lui Dumnezeu, ca să respectaţi tradiţia voastră.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 7,1-13
În acel timp, 1 câţiva farisei şi cărturari, veniţi de la Ierusalim, s-au strâns în jurul lui Isus. 2 Şi au văzut pe unii dintre ucenicii lui că mâncau cu mâinile necurăţate, adică nespălate, 3 căci fariseii, ca de altfel toţi iudeii, îşi spală întotdeauna mâinile cu grijă înainte de a mânca, respectând tradiţia bătrânilor. 4 Şi atunci când se întorc de la piaţă, nu mănâncă înainte de a se fi spălat cu apă; ţin o mulţime de alte practici moştenite prin tradiţie, ca de pildă: spălarea paharelor, a oalelor şi a celorlalte vase. 5 Aşadar, fariseii şi cărturarii l-au întrebat pe Isus: „Pentru ce ucenicii tăi nu respectă tradiţia bătrânilor şi mănâncă cu mâinile nespălate?” 6 Isus le-a răspuns: „A avut dreptate Isaia, când a spus despre voi, făţarnicilor, după cum este scris: «Acest popor mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de mine. 7 Cinstea pe care mi-o dau ei este zadarnică, învăţăturile lor nu sunt decât nişte prescripţii omeneşti». 8 Nesocotiţi porunca lui Dumnezeu, pentru a respecta tradiţia oamenilor. 9 Şi a adăugat: Voi desfiinţaţi frumos porunca lui Dumnezeu, ca să respectaţi tradiţia voastră. 10 Căci Moise a spus: «Cinsteşte-l pe tatăl tău şi pe mama ta», şi încă: «Cine va ofensa pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea». 11 Iar voi ziceţi: «Să presupunem că un om declară tatălui său sau mamei sale: Bunurile cu care te-aş putea ajuta sunt corban, adică oferite lui Dumnezeu», 12 voi nu mai permiteţi acestui om să mai facă ceva pentru tatăl său ori pentru mama sa. 13 Astfel nesocotiţi cuvântul lui Dumnezeu pentru datina voastră pe care voi v-aţi dat-o. Şi faceţi multe lucruri de acest fel”.

Cuvântul Domnului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: