Prea târziu te-am iubit…

Una dintre cele mai triste imagini dintr-o biserică este aceea care surprinde chipul plictisit și dezinteresat al oamenilor tocmai când se proclamă cuvântul Domnului. Dumnezeu vorbește prin cuvântul său, Dumnezeu ne explică istoria mântuirii, iar inima noastră rămâne în nepăsare, plictiseală și neînțelegere. Copleșitoare este tristețea atunci când Cuvântul nu mai are nimic de spus inimii noastre. Ca și în cazul ucenicilor aflați în drum spre Emaus vedem că și în viața noastră, când suntem în fața misterului mântuirii, se amestecă ignoranța, lipsa de înțelegere cu lipsa credinței. Avem nevoie de Cristos care să se apropie de noi și să ne mustre: „Așadar, tot n-ați înțeles! Cât de greoi sunteți la inimă, ca să credeți toate cele spuse de profeți”. Domnul trebuie să ne deschidă ochii pentru că de prea multe ori ieșim din biserică fără să credem ceea ce celebrăm.

Plictiseala în fața cuvântului lui Dumnezeu, ca și neînțelegerea misterului divin, își are rădăcinile în lipsa credinței. Plictiseala și ignoranța noastră în fața sacrului vorbesc despre necredința din inima noastră. Să ne amintim cuvintele autorului sacru: „Credința este garanția realităților sperate, dovada realităților care nu se văd. Datorită ei, cei din vechime au primit o bună mărturie. Prin credință, înțelegem…” (Evr 11,3). Doar cine crede reușește să pătrundă cu rațiunea în profunzimea misterului. Altfel totul este doar întuneric, neînțelegere și plictis.

Dacă se lasă seara peste sufletul nostru și atmosfera luminoasă a Paștelui începe să se stingă, atunci să-l chemăm pe Domnul înviat și să-i cerem să rămână cu noi. Să îndrăznim să ne mustrăm sufletul pentru necredința și plictiseala cu care am citit sau am ascultat cuvântul Domnului și să ne spunem: „Cum de nu ne ardea inima când Domnul ne vorbea și ne explica istoria mântuirii?” Cum de reușim să rămânem nepăsători în fața istoriei mântuirii, în fața lucrărilor minunate pe care Domnul le-a făcut pentru noi și în care s-au împlinit toate profețiile?

Orbirea noastră trebuie să fie îndepărtată „în numele lui Isus Cristos, Nazarineanul”. De aceea Petru și Ioan ne spun astăzi: „Uită-te la noi. Privește la ceea ce a făcut Domnul cu noi și prin noi. Vezi cum am trăit misterul mântuirii, ridică-te și umblă pe calea care duce la bucuria veșnică”.

Reține

Doar cuvântul lui Dumnezeu aduce lumina care ne ajută să înțelegem tot ceea ce se întâmplă în viața noastră. Citește, meditează, crede în cuvântul lui Dumnezeu și te vei bucura din plin „de ziua pe care a făcut-o Domnul”.

Miercuri, 23 aprilie 2014 

Miercuri din octava Pastelui
Ss. Gheorghe, m.; Adalbert, ep. m.
Fap 3,1-10; Ps 104; Lc 24,13-35

LECTURA I
Ceea ce am aceea îţi dau: în numele lui Isus, scoală-te şi umblă!
Citire din Faptele Apostolilor 3,1-10
În zilele acelea, ¹ Petru şi Ioan urcau la templu pentru rugăciunea de la ora trei după-amiază. ² Tocmai atunci era adus un olog din naştere, pe care-l aşezau în fiecare zi la uşa templului, numită Cea Frumoasă, ca să ceară pomană de la cei ce intrau în templu. ³ Văzând pe Petru şi Ioan, care tocmai intrau, el le-a cerut ceva de pomană. ⁴ Iar Petru şi Ioan, privindu-l în faţă i-au spus: „Uită-te la noi!” ⁵ El şi-a aţintit privirea asupra lor, nădăjduind că va primi ceva de la ei. ⁶ Dar Petru i-a zis: „N-am nici argint, nici aur; însă ceea ce am aceea îţi dau: În numele lui Isus Cristos, Nazarineanul, scoală-te şi umblă!” ⁷ Şi luându-l de mâna dreaptă, l-a ridicat şi îndată i s-au întărit gleznele şi tălpile picioarelor. ⁸ Dintr-o săritură a fost în picioare şi a început să meargă. ⁹ A intrat cu ei în templu, umblând, sărind şi lăudându-l pe Dumnezeu. Tot poporul l-a văzut cum umbla şi-l lăuda pe Dumnezeu. ¹⁰ Îl recunoşteau: el era acela care şedea pentru pomană la poarta Cea Frumoasă a templului. Şi i-a cuprins uimirea şi nedumerirea pentru cele întâmplate.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 104,1-2.3-4.6-7.8-9 (R.: 3b)
R.: Să se bucure inima celor care-l caută pe Domnul!
sau
Aleluia.
¹ Lăudaţi-l pe Domnul, preamăriţi numele lui!
Faceţi cunoscute printre popoare
faptele sale minunate!
² Cântaţi, cântaţi în cinstea lui!
Vorbiţi despre toate minunile sale! R.

³ Lăudaţi-vă cu numele lui cel sfânt!
Să se bucure inima celor care îl caută pe Domnul!
⁴ Alergaţi la Domnul şi la ajutorul lui,
căutaţi întotdeauna faţa lui! R.

⁶ Voi, urmaşii lui Abraham, slujitorul Domnului,
voi, copiii lui Iacob, alesul Domnului,
⁷ Domnul este Dumnezeul nostru;
hotărârile lui sunt lege pentru tot pământul. R.

⁸ El îşi aduce aminte totdeauna de legământul său,
⁹ de făgăduinţele făcute pentru o mie de generaţii,
de legământul pe care l-a încheiat cu Abraham
şi de jurământul făcut lui Isaac. R.
Secvenţa, la alegere, pag. 410.

ALELUIA Ps 117,24
(Aleluia) Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul:
să ne bucurăm şi să ne înveselim într-însa. (Aleluia)

EVANGHELIA
L-au cunoscut la frângerea pâinii.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 24,13-35
¹³ A treia zi, după moartea lui Isus, doi ucenici mergeau către un sat numit Emaus, situat la două ore de mers din Ierusalim, ¹⁴ şi vorbeau între ei despre toate cele întâmplate. ¹⁵ Pe când vorbeau şi discutau aprins, Isus însuşi s-a apropiat şi a început să meargă cu ei. Însă ochii lor erau ţinuţi să nu-l cunoască. ¹⁷ Isus le-a zis: „Despre ce vorbeaţi între voi pe drum?” Atunci ei, foarte trişti, s-au oprit. ¹⁸ Unul dintre ei, cu numele Cleofa, i-a răspuns: „Oare tu eşti singurul dintre toţi cei care au fost la Ierusalim, care nu cunoaşte cele petrecute acolo zilele acestea?” ¹⁹ El i-a întrebat: „Ce anume?” I-au răspuns: „Cele despre Isus din Nazaret, care era profet puternic prin faptele şi cuvintele sale în faţa lui Dumnezeu şi a întregului popor; ²⁰ arhiereii şi mai marii poporului l-au trădat, au cerut să fie condamnat la moarte şi să fie răstignit. ²¹ Noi speram că el va fi eliberatorul lui Israel şi iată, astăzi este deja a treia zi de când s-au petrecut toate acestea. ²² Ba mai mult, nişte femei de-ale noastre ne-au şi speriat; ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt, ²³ dar n-au găsit trupul lui; atunci au venit să ne spună că le-au apărut şi nişte îngeri, care le-au spus că el trăieşte. ²⁴ Unii dintre ai noştri au mers la mormânt şi au găsit că cele spuse de femei erau adevărate, dar pe el nu l-au văzut”. ²⁵ Atunci Isus le-a zis: „Aşadar, tot n-aţi înţeles! Cât de greoi sunteţi la inimă, ca să credeţi toate cele spuse de profeţi! ²⁶ Nu trebuia oare ca Mesia să sufere toate acestea pentru a intra în slava sa?” ²⁷ Şi, începând cu Moise şi continuând cu toţi profeţii, le-a dovedit din toată Scriptura cele care se refereau la el. ²⁸ Când s-au apropiat de satul în care mergeau, Isus s-a făcut că merge mai departe. ²⁹ Dar ei s-au străduit să-l reţină: „Rămâi cu noi, că se lasă seara şi ziua e deja pe sfârşite”. A intrat deci şi a rămas cu ei. ³⁰ Şi, pe când stătea cu ei la masă, a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o. ³¹ Atunci li s-au deschis ochii şi l-au recunoscut, dar el s-a făcut nevăzut din ochii lor. ³² Iar ei şi-au zis unul către altul: „Nu ne ardea oare inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne explica Scripturile?” ³³ Şi imediat s-au ridicat de la masă şi s-au întors la Ierusalim. Acolo i-au găsit pe cei unsprezece apostoli, adunaţi cu ai lor, ³⁴ care le-au zis: „E adevărat, Domnul a înviat şi i s-a arătat lui Simon Petru”. ³⁵ La rândul lor, au povestit ce li s-a întâmplat pe drum şi cum l-au cunoscut la frângerea pâinii.

Cuvântul Domnului