Va împlini 80 de ani în Casa Tatălui. Rugaţi-vă pentru bunica mea care tocmai a plecat spre viaţa cea de veci!

20140606-030254-10974977.jpgNu-mi găsesc cuvintele să exprim ceea ce simt, ci doar ceea ce vreau să cer tuturor sufletelor: rugaţi-vă pentru bunica mea pe care Domnul a chemat-o acum câteva ore în Împărăţia sa. Cred cu tărie, sper şi mă voi ruga în fiecare zi ca Domnul să o răsplătească în mărinimia sa pentru tot binele pe care mi l-a făcut. Mi-a fost ca o mamă. Ca două mame! Nu mi-a dat viaţa, dar mi-a fost mama credinţei şi a vocaţiei mele prin felul cum a colaborat cu Dumnezeu. Nu pot să văd viaţa din trecut fără ea, după cum mi-e greu să privesc printre lacrimi viitorul fără rugăciunea şi prezenţa ei. Mâine, 7 iunie, împlinea 80 de ani…

Ce ecou au pentru mine în aceste momente cuvintele lui Isus: „Nu vă voi lăsa orfani! Vă voi trimite un alt mângâietor…”. Mă simt orfan fără ea, dar cred cu tărie nu doar că voi primi alt mângâietor, ci că de la fereastra Tatălui îmi va mijloci revărsea harurilor de care vede acum şi mai clar că am nevoie! Ce zid de întărire şi de ocrotire mi-a fost prezenţa ei! Ce frumos mi-a clădit viaţa! Ce mult m-a iubit!

Am fost privilegiat cu o aşa bunică.

Mângâierea Domnului se aşază peste mine pe diferite căi. Am celebrat o oră mai târziu o liturghie pentru ea. Am fost mirat de textul evangheliei (mai ales că – din neatenţie spun ei, providenţial spun eu – cei care au pregătit totul pentru sfânta Liturghie nu au ales lecturile de la sfântul Bonifaciu, comemorat ieri, 5 iunie, ci textul zilei din timpul pascal):  „Nu mă rog numai pentru ei, ci și pentru cei care vor crede în mine, prin cuvântul lor, ca toți să fie una, după cum tu, Tată, ești în mine și eu în tine, ca și ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că tu m-ai trimis. Iar eu le-am dat gloria pe care mi-ai dat-o, ca ei să fie una, după cum noi suntem una: eu în ei și tu în mine, ca să fie desăvârșiți în unire, încât să cunoască lumea că tu m-ai trimis și i-ai iubit pe ei, așa cum m-ai iubit pe mine.
Tată, vreau ca acolo unde sunt eu să fie cu mine și cei pe care mi i-ai dat, ca să vadă gloria mea, pe care mi-ai dat-o, pentru că tu m-ai iubit înainte de întemeierea lumii.
Tată drept, lumea nu te-a cunoscut, dar eu te-am cunoscut, iar aceștia au cunoscut că tu m-ai trimis.Eu le-am revelat numele tău și-l voi revela, pentru ca iubirea cu care m-ai iubit pe mine să fie în ei și eu în ei” (In 17, 20-26). Şi ce „coincidenţă” (adică felul lui Dumnezeu de a lucra rămânând în anonimat) putea fi când lecturile zilei par tocmai pentru astfel de moment, tocmai pentru mine?! Ar fi fost suficient şi să spun că, pe lângă evanghelie, lectura întâi vorbeşte şi despre speranţa în învierea morţilor şi se termină tocmai amintind de Roma, locul unde m-a găsit ceasul despărţirii, locul unde acum sunt chemat să dau mărturie tocmai despre Cristos şi învierea morţilor, despre dreptatea pe care el vrea să o instaureze pentru veşnicie: „În ziua următoare, voind să știe cu exactitate din ce cauză era acuzat de iudei, l-a dezlegat și a poruncit să se întrunească arhiereii și tot Sinedriul. Apoi l-a dus pe Paul și l-a pus înaintea lor. Știind că o parte dintre ei sunt saducei, iar cealaltă parte farisei, Paul a strigat în Sinedriu: „Fraților, eu sunt fariseu, fiu de farisei. Eu sunt judecat pentru speranța în învierea morților”. Îndată ce a spus aceasta, s-a iscat o neînțelegere între saducei și farisei, iar adunarea s-a dezbinat, căci saduceii spun că nu este înviere, nici înger și nici duh, pe când fariseii mărturisesc și una și alta. S-a făcut atunci mare zarvă, iar unii dintre cărturarii din partea fariseilor s-au ridicat și au protestat cu vehemență, zicând: „Nu găsim nimic rău în omul acesta. Dacă i-a vorbit cumva vreun duh sau înger?” Fiindcă cearta se întețea, iar tribunul se temea că Paul ar putea fi sfâșiat de ei, a dat ordin ca o grupă de soldați să coboare, să-l ia din mijlocul lor și să-l aducă în fortăreață. În noaptea următoare, i-a apărut Domnul și i-a zis: „Curaj! Așa cum ai dat mărturie pentru mine la Ierusalim, tot așa trebuie să dai mărturie și la Roma”. Curaj! Curaj! Curajul vine mi-a venit ca o dulce mângâiere şi din cântarea psalmului:

„Păzește-mă, Dumnezeule,
pentru că îmi caut refugiul în tine!
I-am spus Domnului: „Tu ești Dumnezeul meu,
fericirea mea e numai la tine”.
În sfinții care sunt pe pământ, în cei puternici,
în ei era toată plăcerea mea.
Își înmulțesc durerile
cei care aleargă după [zei] străini,
dar eu nu le voi aduce nici o jertfă
cu vărsare de sânge,
nici nu voi pune numele lor pe buzele mele.
Domnul este partea mea de moștenire
și cupa mea [cu sorți],
tu ești acela care ai în mână soarta mea.
Sorții mei au căzut pe terenul cel mai bun,
într-adevăr, moștenirea mea e minunată.
Îl binecuvântez pe Domnul
care m-a sfătuit,
la aceasta până și noaptea mă îndeamnă inima.
Îl am mereu în fața ochilor pe Domnul;
dacă el este la dreapta mea, nu mă clatin.
De aceea, inima mea se bucură
și sufletul meu tresaltă de bucurie;
ba chiar și trupul meu se va odihni în siguranță,
deoarece nu vei lăsa sufletul meu
în locuința morților,
nici nu vei îngădui ca cel credincios al tău să vadă putrezirea.
Tu îmi vei face cunoscută cărarea vieții;
în fața ta sunt bucurii depline
și desfătări veșnice la dreapta ta.

Nu, nu poate fi nimic întâmplător. Domnul este mângâierea mea în aceste clipe. El mă consolează amintindu-mi că a chemat-o la sine în luna Inimii Preasfinte pe care a cinstit-o, chiar în ajunul primei vineri din lună. A murit în ziua pe care suntem chemaţi să o consacrăm mijlocirii fericitului Anton Durcovici (pe care îl îndrăgesc şi a cărui mijlocire o invoc pentru bunica mea). Dar mai ales a murit spovedită şi împărtăşită. Multe şi mari au fost îndurările Domnului faţă de ea, după cum şi iubirea ei faţă de Dumnezeu, faţă de oameni, faţă de mine. Mi-e drag să mă gândesc că acum mă priveşte de sus. Gândul şi speranţa strălucirii ei îmi usucă o parte din lacrimi. Mă consolează gândul protecţiei cereşti. Mi-e drag să mă gândesc la bucuria de a-l revedea pe fiul ei, pe tatăl meu, despre care deseori vorbea cu dor. Mi-e drag să mă gândesc plin de speranţă la ziua revederii. Mi-e drag să pun toată suferinţa în braţele speranţei pe care o am în învierea morţilor şi viaţa veşnică. Şi nu e doar o speranţă. E o credinţă. E un dor de nestins.

Rugaţi-vă pentru mine în acest timp de încercare şi durere, dar mai ales rugaţi-vă împreună cu mine ca scumpa mea mamaie să vadă gloria celui despre care mi-a vorbit cu atâta convingere că m-am îndrăgostit de el, Domnul şi Dumnezeul nostru.

Odihna cea veşnică dă-o ei Doamne şi lumina cea fără de sfârşit să-i strălucească.

Sufletul slujitoarei Tereza, prin mila lui Dumnezeu, să se odihnească în pace. Amin!

Eu si mamamia

Eu si mamaia Eu si mamaia

25 de comentarii la „Va împlini 80 de ani în Casa Tatălui. Rugaţi-vă pentru bunica mea care tocmai a plecat spre viaţa cea de veci!

    1. Vă mulţumesc! Dincolo de orice religie, suferinţa şi rugăciunea este cea care ne apropie cel mai mult pe noi între noi şi pe toţi oamenii de Dumnezeu! Domnul să vă binecuvânteze!

      Apreciază

  1. Draga parinte Laurentiu, un gand de mangaiere si compasiune in aceste momente de incercare prin care treceti 😦 … si o rugaciune pt scumpa dvs. bunica… Bunul Dumnezeu s-o fericeasca cu sfintii Sai in Patria Eterna! Cu siguranta, de-acolo de Sus, va va veghea si insoti si pe mai departe pasii…

    Apreciază

  2. Dumnezeu sa o odihneasca in pace si sa-i daruiasca rasplata pentru tot ce a implinit in aceasta viata, pentru toata lupta si osteneala. A venit timpul sa culeaga roadele, pentru ea a sosit clipa marii sarbatori, a marii bucurii, a intalnirii cu Mantuitorul ei, e timpul sa auda mult asteptatele cuvinte „Vino, sluga buna si credincioasa, intra intru bucuria Dmnului tau!”. Si dincolo de durerea, fireasca si omeneasca, a despartirii, cred, parinte, ca aveti motive sa fiti mandru si fericit ca veti avea o asemenea mijlocitoare, care va fi alaturi si va veghea cu si mai mare dragoste ca in timpul trecatoarei vieti pamantesti. De ne-am intalni cu totii, candva,alaturi de ea, in bucuria eterna a Imparatiei cerurilor, unde nu mai exista nici durere, nici intristare, nici despartire…
    Lumina cea fara de sfarsit sa-i straluceasca ei – sa se odihneasca in pace! Amin!

    Apreciază

    1. Da, Domnul să o primească în rândul sfinţilor săi pentru a se bucura de odihnă după truda acestei vieţi. Visez la ziua revederii cu cei dragi, zi în care cred, zi în care mi-am pus speranţa şi în care îmi aflu mângâierea!

      Apreciază

  3. SINCERE CONDOLEANTE PARINTE.
    E foarte dureroasa despartirea de cei dragi, spun din propia experenta prin pierderea parintilor mei si a fratelui meu care a decedat anul trecut. Ma gindesc la ei si cel putin la fratele meu ca si cum ar fi viu, in constiinta mea nu vreau sa cred ca el e mort si nu o sa-l mai vad. chiar daca am unsprezece frati ,pentru toti as suferi la fel.
    Si mama mea, in ziua cind a murit, era intr-o marti, a fost la biserica, s-a spovedit si impartasit si noaptea a murit. Datorita ei suntem ceea ce suntem azi. Daca bunica dumneavoastra v/a iubit atit de mult, nu cred ca i/ar placea sa va vada trist!
    Sa va ajute bunul Dumnezeu sa treceti peste aceasta durere.
    DUMNEZEU SA O IERTE SI SA-I DEA LUMINA FARA DE SFIRSIT. SA O ODIHNEASCA IN PACE .

    Apreciază

    1. Nimic nu e întâmplător şi Domnul rânduieşte totul spre binele celor care îl iubesc pe el.
      Dumnezeu să fie mângâierea naostră în ceasul suferinţei şi el să dăruiască celor dragi ai noştri viaţa veşnică în împărăţia sa!

      Apreciază

  4. Dumnezeu sa o odihneasca. Nu se poate, nu se poate ca bunicuta cu ochi atât de plini de dragoste sa nu fie acum în deplina Lumina a Iubirii vesnice. Ne rugam pentru dânsa, fireste, împreuna cu toti cei dragi ai ei, si cu siguranta si dumneaei se roaga fierbinte pentru toti.

    Apreciază

    1. Da, cu siguranţă că am câştigat încă un mijlocitor puternic. Cred cu tărie că aşa cum mi-a purtat de grijă aici pe pământ, la fel îmi va fi ocrotitoare de acolo de sus, din casa Tatălui. Vă mulţumesc pentru rugăciuni! Domnul să vă binecuvânteze!

      Apreciază

  5. Bunul Dumnezeu sa duca sufletul ei, Tereza in ceata dreptilor.
    Odihna vesnica si lumina fara de sfarsit, sa-i straluceasca ei!
    Iar pe dumneavoastra Pr.Laurentiu, Domnul sa va mangaie si sa va ajute sa depasiti cu speranta si incredere aceste momente.
    “Să nu fim trişti ca cei care nu au speranţă. (1 Tes 4,13b) „“Căci Cristos a inviat din morţi ca pârgă a celor care au adormit. Şi după cum toţi mor in Adam, la fel vor invia cu toţii in Cristos. (1 Cor 15,20.22)
    Multa pace in suflet!

    Apreciază

    1. Vă mulţumesc mult. Domnul să fie pacea şi liniştea inimilor noastre, iar pe cei dragi ai noştri, pe toţi cei care au mers înaintea noastră cu semnul credinţei, Dumnezeu să-i facă vrednici de vederea feţei sale. Amin!

      Apreciază

  6. Odihna cea vesnica sa o primeasca, bunica dumneavoastra, din mainile Domnului! Impartasirea durerii apropie persoanele si ne face mai umani. Pace si seninatate in suflet, parinte. Mare dar de la Dumnezeu in a avea o asemenea bunica dar si in a avea prezenta Duhului care va consoleaza prin Cuvantul Domnului, apropierea prietenilor….Uniti in rugaciune.

    Apreciază

  7. Bucurie mai mare nu are pomul decât atunci cînd îşi simte crengile grele de rod… Imaginea asta am văzut în fotografii pe chipul blând şi sfios al bunicii dumneavoastră: bucuria implinirii sufletului ei si frumuseţea strălucindă a interiorului ei lucrat…Un strigăt de Slavă pentru bucuria datoriei implinite faţă de nepotul drag…
    Până aici a fost ingerul dumneavoastra pământean… de-ACOLO vă va însoţi şi mai mult…, odată cu razele Soarelui dimineaţa vor fi imbraţişările şi binecuvântările ei zilnice …
    Vă transmit şi eu printre lacrimi, sincere condoleanţe şi-mi-alatur rugăciunea către Tatăl Ceresc s-o primească in Pacea eternă pe scumpa dumneavoastră Călăuza:”Odihna vesnică si Lumina fără sfărşit să-i strălucească ei…”

    Apreciază

    1. Cuvintele dvs. mi-au alinat sufletul şi am reprivit cu drag fotografiile. Sunt sigur, sunt convins că fără o „Călăuză” cum a fost ea nu aş fi trăit bucuria acelei zile în care am fost sfinţit preot. Domnul i-a modelat sufletul şi i-a dat acel caracter puternic de la care am învăţat enorm de mult şi prin care, pe căi doar de El ştiute şi voite, m-a purtat spre preoţie!
      Mă trezeam cu drag dimineaţa să prind răsăritul, să-i simt mângâierea. De acum o voi face cu şi mai mult drag, convins fiind că acum răsăritul e îmbrăţişarea ei şi mângâierea Domnului care ne-a asigurat că nu ne va lăsa orfani!
      Domnul să vă binecuvânteze!

      Apreciază

  8. Sunt si eu bunica si n-as avea nici un regret sa trec la cele vesnice daca as avea copii si nepoti cu asa multa credinta ca a d-voastra parinte!

    Apreciază

    1. Vă mulţumesc. Dumnezeu să vă mângâie inima prin prezenţa celor dragi, copii şi nepoţi. Inimile lor şi a dvs. să fie mereu pline de credinţă, darul Domnului, dovada iubirii sale.

      Apreciază

  9. https://www.youtube.com/watch?v=3DhTeTRXjXk ( „Prea sus”- Taxi )
    Acus, un an de cand e … prea sus … Bunul Dumnezeu sa o odihneasca in Imparatia Mantuirii Sale, prin Iubirea Sa, iar celor ce sunt inca aici, sa le daruiasca alinare si fericita,binecuvantata siguranta a reintalnirii cu ea in cele ale Sale, pacea calauzirii si ocrotirii din Inalt! Amin

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat: