Prea târziu te-am iubit…

Nu de puține ori ne este dat să auzim că „resursele pământului sunt aproape de epuizare. Suntem prea mulți oameni și consumăm prea mult. Trebuie să facem ceva pentru a rândui mai bine resursele. Sau, ca o altă soluție, să fim mai puțini…”. Și plecând de aici se recomandă „familii mai mici” și din când în când câte o epidemie sau un război (în zonele mai sărace). Se nasc peste noapte susținători ai avortului și ai unui „nou stil de familie” care nu are nimic în comun cu „alianța prin care un bărbat și o femeie stabilesc între ei o comunitate a întregii vieți sau o comuniune intimă de viață, orânduită prin caracterul său natural pentru binele soților, nașterea și educarea copiilor (cf. GS 48).

Oare chiar așa să fie? Suntem prea mulți? Oare chiar nu mai este loc pe acest pământ și resursele sunt pe cale să se termine? Nu cumva vorbește egoismul și păcatul din inimile noastre atunci când ne înscriem într-o astfel de gândire? Nu negăm Providența și totodată capacitatea omului de a sluji și iubi? Când spunem că șapte miliarde e prea mult pentru acest pământ și pentru un viitor sigur, uităm de ceilalți și de Dumnezeu și ne gândim numai la noi. Uităm că șapte miliarde de persoane înseamnă și șapte miliarde de creiere care pot gândi strategii pentru o lume mai bună și suficientă pentru toți! Uităm că înseamnă și șapte miliarde de inimi care pot iubi! Uităm că sunt și 14 miliarde de brațe care pot munci și dărui! Doar un suflet egoist poate gândi și spune că nu mai este loc pentru celălalt, că suntem prea mulți.

Se simte astăzi nevoia de inimi generoase, de oameni sfinți asemenea unuia dintre cei mai generoși pe care i-a cunoscut secolul trecut: papa Pius al X-lea. „Omul tuturor”, dar mai ales al săracilor și al celor defavorizați; omul care a iubit Biserica și poporul încredințat, după modelul lui Cristos. El este cel care împreună cu Apostolul ne îndeamnă să înnoim totul în Cristos, să punem totul sub stăpânirea lui Cristos (cf. Ef 1,10). Să dobândim un nou mod de a gândi, de a vedea și de a iubi Biserica și lumea. Să înțelegem că în dialogul cu celălalt nu trebuie să folosim „învățături greșite, gânduri meschine sau înșelăciune”, ci doar iubire.

Lumea nu a devenit neîncăpătoare, ci inima noastră a devenit prea mică încât nu vrea să-l lase pe Cristos să domnească în ea. Lumea are resurse, însă noi nu mai avem dorința de a căuta energia suficientă pentru a-l iubi și sluji pe celălalt.

Reține

„Fiul Omului nu a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească și să-și dea viața ca răscumpărare pentru mulți” (Mt 20,28).

Joi, 21 august 2014 

Joi din saptamâna a 20-a de peste an
Sf. Pius al X-lea, pp. **
1Tes 2,2b-8; Ps 22; In 21,15-17

LECTURA I
V-am fi dat nu numai Evanghelia, dar chiar şi viaţa noastră.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Tesaloniceni 2,2b-8
Fraţilor, ^2b am găsit în Dumnezeu curajul de care aveam nevoie pentru a vesti între voi, cu preţul unor mari eforturi, evanghelia lui Dumnezeu. ³ Când v-am vorbit, nu v-am vestit învăţături greşite, nu am avut gânduri meschine, n-am umblat cu înşelăciune; ⁴ căci, pentru a ne încredinţa evanghelia, Dumnezeu ne-a pus la încercare, astfel ca noi să vorbim pentru a fi plăcuţi nu oamenilor, ci lui Dumnezeu. După cum ştiţi, ⁵ niciodată n-am avut poftă ascunsă de câştig, Dumnezeu ne este martor; ⁶ niciodată n-am căutat onoruri din partea oamenilor, nici de la voi, nici de la alţii ⁷ deşi, ca apostoli ai lui Cristos, am fi putut să cerem o cinste deosebită. Dimpotrivă, noi ne-am purtat faţă de voi cu gingăşie, cum se îngrijeşte o mamă de copiii ei. ⁸ Având pentru voi asemenea simţăminte, am fi voit să vă dăm nu numai evanghelia lui Dumnezeu, ci şi pe noi înşine, căci ne deveniserăţi nespus de dragi.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 22,1-3a.3b-4.5.6 (R.: 1)
R.: Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic.
¹ Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic!
² El mă conduce la păşuni verzi
şi mă îndreaptă spre ape liniştite,
^3a îmi întăreşte sufletul. R.

^3b Mă călăuzeşte pe cărări drepte pentru cinstea numelui său.
⁴ Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii,
nu mă tem de nici un rău, căci tu eşti cu mine,
toiagul şi nuiaua ta mă apără. R.

⁵ Tu îmi întinzi masă în faţa duşmanilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
şi paharul meu mă umple de bucurie. R.

⁶ Fericirea şi îndurarea mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în casa Domnului
până la sfârşitul zilelor mele. R.

ALELUIA In 10,14
(Aleluia) Eu sunt păstorul cel bun, spune Domnul.
Eu cunosc oile mele iar ele mă cunosc pe mine. (Aleluia)

EVANGHELIA
Paşte mieii mei, paşte oile mele!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 21,15-17
Isus înviat din morţi a stat la masă cu ucenicii săi pe ţărmul mării. ¹⁵ După ce au mâncat, Isus i-a zis lui Simon Petru: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” El i-a răspuns: „Da, Doamne, tu ştii că te iubesc”. Isus i-a zis: „Paşte mieluşeii mei!” ¹⁶ I-a spus Isus a doua oară: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti?” Petru i-a răspuns: „Da, Doamne, tu ştii că te iubesc”. Isus i-a zis: „Paşte mieii mei!” ¹⁷ Şi i-a spus a treia oară: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti?” Petru s-a întristat pentru că l-a întrebat a treia oară mă iubeşti şi i-a zis: „Doamne, tu toate le ştii; tu ştii că te iubesc”. Isus i-a zis: „Paşte oile mele!”

Cuvântul Domnului