Prea târziu te-am iubit…

Pe drept cuvânt se spune că „odată oamenii purtau la gât cruci de lemn  și aveau inimă de aur, astăzi oamenii poarta cruci de aur și au inima de lemn”. Cu multă dibăcie am inversat valorile, am uitat esențialul și am admirat doar ceea ce se poate vedea în oglindă. Însă acest lucru nu pare să se verifice în toate domeniile. În timp ce ne împodobim trupul din ce în ce mai mult; în timp ce ne plimbăm în mijloace de transport din ce în ce mai sofisticate și de lux; în timp ce ne construim palate după celebrul criteriu: „să fie mai mare, mai înalt și mai impozant decât al vecinului”, multe din casele Domnului le-am lăsat în paragină.

Citind și meditând prima lectură din această zi, oare nu plânge inima în noi la gândul atâtor biserici aflate în părăsire, în mizerie? Biserica este locul „pe care îl umple slava Domnului”. Biserica este locul despre care Domnul spune: „Fiul omului, aici este locul unde se află tronul, locul unde îmi pun picioarele; în acest loc voi rămâne în mijlocul fiilor lui Israel, pentru totdeauna”. Dumnezeu e aici, în biserica din localitatea ta.

Alergăm dintr-un magazin în altul și de la o ofertă la alta atunci când vine vorba de cosmetice și nu ținem cont de sumele care ne ies din buzunar. Vrem să arătam bine. Vrem să strălucim de frumusețea exterioară astfel încât să întoarcă lumea capul după noi. Însă când vedem „cutia milei” sau auzim de „pâinea sfântului Anton” suntem noi cei care întoarcem capul în altă parte. „Noi să dăm bisericii?! Biserica să ne dea nouă!” Și continuăm goana după cumpărături și cadouri. Ne răsfățăm părinții și prietenii și frații, dar când vine vorba de o nouă „haină” sau de o floare pentru casa Domnului, pentru locul în care el și-a ales să sălășluiască, „nu avem bani” sau „nu este treaba noastră”. Ei bine, Domnul ne amintește astăzi că este și treaba noastră. Că biserica, locuința sa, casa sa, trebuie să strălucească, să fie curată, îngrijită. Dumnezeu este prea alb, prea luminos, prea sfânt, ca să nu aibă o locuință plăcută. De multe ori felul în care ne îngrijim de biserica noastră vorbește despre felul în care ne îngrijim de inima noastră. Acestea două – biserica și inima – sunt locuințele în care Domnul vine cu iubire și pe care vrea să le găsească strălucind, așa cum strălucește chipul miresei.

Reține

Dăruind vei dobândi. Împodobind casa Domnului împodobești inima ta. Câte din florile pe care le-ai cumpărat pentru a le dărui, le-ai oferit Domnului? I-ai făcut vreun cadou Domnului în acest an, în care poate ai pierdut socoteala darurilor primite de la el?!

PS. Nu vreu să intru în polemicele legate de banii alocați de instituțiile statului pentru construcția bisericilor în timp ce școlile și spitalele se închid sau rămân în paragină, devenind un adevărat pericol public. Ceea ce am vrut să subliniez nu este contribuția statului, ci contribuția noastră pentru biserică. Și este clar că trebuie să existe și contribuția noastră pentru școli și spitale. Mi se pare că prea ne-am obișnuit să se gândească și să facă doar alții. E timpul nostru!

Sâmbăta, 23 august 2014 

Sâmbata din saptamâna a 20-a de peste an
Ss. Roza de Lima, fc. *; Flavian, ep.
Ez 43,1-7a; Ps 84; Mt 23,1-12

LECTURA I
Slava Domnului a intrat în templu.
Citire din cartea profetului Ezechiel 43,1-7a
În zilele acelea, ¹ îngerul Domnului m-a condus la uşa dinspre răsărit a templului ² şi am văzut cum slava Dumnezeului lui Israel venea dinspre răsărit. Făcea un zgomot asemenea apelor mării, iar pământul strălucea de splendoarea lui. ³ Această viziune semăna cu aceea pe care am avut-o atunci când Domnul venise să anunţe distrugerea cetăţii; ea se asemăna şi cu viziunea pe care am avut-o când eram pe malul râului Chebar. Aşadar, am căzut cu faţa la pământ. ⁴ Slava Domnului a intrat în templu pe uşa dinspre răsărit. ⁵ Atunci Duhul m-a ridicat şi m-a dus în curtea interioară. Slava Domnului umplea templul. ⁶ În timp ce îngerul Domnului stătea lângă mine, am auzit un glas care venea din templu ^7a şi care mi-a zis: „Fiul omului, aici este locul unde se află tronul, locul unde îmi pun picioarele; în acest loc voi rămâne în mijlocul fiilor lui Israel, pentru totdeauna”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 84,9ab-10.11-12.13-14 (R.: cf. 10b)
R.: Slava ta, Doamne, să locuiască în mijlocul nostru!
^9ab Ascultă ce zice Domnul:
El vorbeşte despre pace poporului său şi sfinţilor săi.
¹⁰ Mântuirea este aproape de cei care se tem de el
şi pe pământul nostru va locui slava lui. R.

¹¹ Mila şi adevărul se vor întâlni,
dreptatea şi pacea se vor îmbrăţişa;
¹² adevărul va răsări din pământ
şi dreptatea va coborî din cer. R.

¹³ Domnul îşi va revărsa binecuvântarea
şi pământul îşi va aduce roadele sale.
¹⁴ Dreptatea va merge înaintea lui
şi-i va călăuzi paşii pe cale. R.

ALELUIA Mt 23,9a.10b
(Aleluia) Unul este Tatăl vostru, cel din ceruri;
şi unul este învăţătorul vostru, Cristos, spune Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA
Ei spun şi nu fac.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 23,1-12
În acel timp, ¹ vorbind ucenicilor şi mulţimii care îl înconjura, ² Isus le spunea: „De la catedra lui Moise vă învaţă cărturarii şi fariseii: ³ faceţi, aşadar, şi păziţi tot ceea ce vă spun ei, dar nu faceţi după faptele lor, căci ei spun şi nu fac. ⁴ Leagă sarcini grele şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte. ⁵ Toate faptele lor le fac pentru ca să-i vadă oamenii: poartă filactere foarte largi şi ciucurii hainelor foarte lungi; ⁶ le plac locurile de cinste la ospeţe, băncile dintâi în sinagogi, ⁷ să se plece lumea în faţa lor în pieţe şi să fie numiţi de oameni: «Rabbi». ⁸ Dar voi nu îngăduiţi să vi se spună «rabi», căci unul este Învăţătorul vostru, iar voi toţi sunteţi fraţi. ⁹ Nici «tată» să nu spuneţi nimănui pe pământ, căci unul este Tatăl vostru, cel din ceruri. ¹⁰ Nici «învăţători» nu îngăduiţi să vi se spună, căci unul este Învăţătorul vostru, Cristos. ¹¹ Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru. ¹² Cine se va înălţa va fi înjosit, iar cine se va smeri va fi înălţat”.

Cuvântul Domnului