Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Pe drumul suferințelor noastre nu suntem singuri!

Posted by Paxlaur pe 15/09/2014

Isus si Mama sa, Maria pe drumul CalvaruluiAșa cum despre Cristos spunem împreună cu profetul că a fost „om al durerilor, obișnuit cu suferința”, la fel spunem și despre Sfânta Fecioară Maria că este „mama îndurerată”, este cea căreia o sabie i-a străpuns sufletul (cf. Lc 2,34-35). Știm că pe drumul crucii Domnul s-a oprit pentru o clipă ca să o îmbrățișeze pe scumpa sa mamă, Maria, iar prin ea a îmbrățișat omenirea întreagă. Privirile lor duioase s-au întâlnit, iar inima zdrobită de durere a mamei și inima înflăcărată de iubire a Fiului s-au contopit într-o singură bătaie spre mântuirea lumii. Astăzi trebuie să răsune în inima noastră cuvântul Domnului: „Mamă, privește! Fac toate lucrurile noi! Fac o lume nouă! Eu pentru aceasta am venit și m-am născut: ca toți să aibă viață și să o aibă din plin. Mamă, suferințele și moartea aceasta nu vor fi spre pierdere, ci spre înviere! Lasă acum să se împlinească cele spuse de profeți și toți vor vedea mântuirea lui Dumnezeu”. Și așa cum s-a ridicat după prima sa cădere, acum Cristos se desface delicat din îmbrățișarea mamei sale. Vrea să meargă până la capăt, vrea să-și poarte crucea deși chipul său rănit are nevoie de ajutor, de vindecare, de sprijinul mamei. Câtă durere în acest moment al Calvarului. Câtă suferință în inima mamei, în inima tuturor mamelor care privesc neputincioase spre fiii lor aflați în suferință.

Însă astăzi, în inima noastră trebuie să se înfiripeze siguranța unui gând: pe drumul suferințelor noastre nu suntem singuri. Alături de noi, ca un înger tămăduitor, Domnul a pus-o pe buna sa mamă. Așa cum s-a apropiat de el, pe drumul Calvarului, ea se apropie de noi, fiii ei, și ne îmbrățișează, ne mângâie, ne alină suferințele și mai ales ne transmite speranța învierii. Astăzi trebuie să învățăm nu doar că nu suntem singuri, ci mai ales că nicio suferință nu este zadarnică. Este adevărat că și viața noastră străbate deseori Calvarul, însă învățăm privind la Domnul și la buna sa mamă, Maria, că dincolo de Calvar ne așteaptă învierea și viața fericită în Patria cerească.

Maica îndurerată să ne mijlocească harul de a răzbate orice suferință a vieții și de a fi mereu aproape de cei aflați în durere.

Reține

Există atingeri care vindecă orice rană. Există prezențe care tămăduiesc cu gingășie trecutul. Există întâlniri care te ajută să mergi mai departe! Atingerea mamei, prezența iubirii și întâlnirea aproapelui aduc curajul și speranța de care avem nevoie pentru a merge până la capăt. Cine e privat de aceste experiențe nu are cum să ducă până la capăt crucea vieții.

Luni, 15 septembrie 2014 

Luni din saptamâna a 24-a de peste an
Sf. Fc. Maria Îndurerata **
Evr 5,7-9; Ps 70; In 19,25-27 ; (Lc 2,33-35)

LECTURA I
Isus a învăţat ascultarea şi a devenit cauză de mântuire veşnică.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Evrei 5,7-9
7 Cristos, în zilele vieţii sale pământeşti, a înălţat cu strigăt puternic şi cu lacrimi rugăciuni şi cereri către Dumnezeu care îl putea salva de la moarte şi a fost ascultat, pentru că a fost supus în toate.8 Deşi era fiu, a învăţat ce este ascultarea din cele ce a pătimit. 9 Ajungând, astfel, desăvârşit, a devenit pentru toţi cei care ascultă de el cauză de mântuire veşnică.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 70,1-2.3-4a.5-6ab.15ab-17
R
.: În durerea mea ajută-mă, Doamne!

1 La tine, Doamne, îmi aflu adăpostul,
nicicând nu voi fi dat de ruşine.
2 Eliberează-mă şi apără-mă în dreptatea ta,
pleacă-ţi urechea spre mine şi salvează-mă. R.

3 Fii pentru mine stâncă şi cetate de refugiu,
pentru că numai tu eşti stânca
şi cetatea mea de apărare.
4a Scoate-mă, Dumnezeule, din mâna celui fărădelege. R.

5 Pentru că tu, Doamne, eşti speranţa mea,
în tine mi-am pus încrederea din copilărie.
6ab În tine mi-am găsit sprijin din sânul mamei mele,
de atunci tu ai fost ocrotitorul meu. R.

15ab Gura mea va vesti în toate zilele
dreptatea şi îndurarea ta.
16 Voi povesti puterea lui Dumnezeu,
Doamne, voi preamări dreptatea ta.
17 Dumnezeule, m-ai învăţat din copilărie,
iar eu povestesc şi astăzi minunile tale. R.

Secvenţa
Această secvenţă se citeşte, la alegere, în întregime sau în forma scurtă, de la cuvintele: „*Mamă, mă învredniceşte”.

STABAT MATER
Stătea Maica-ndurerată
lângă cruce-nlăcrimată
pe când Fiul suferea.
Inima-i adânc rănită,
sfâşiată, chinuită,
o pătrunse sabia.
Vai, ce tristă şi mâhnită
fu acea Neprihănită,
Născătoarea lui Cristos.
Maică sfântă, ce mâhnire
când vedeai în chinuire
pe-al tău Fiu prea glorios.
Cine nu ar plânge oare
când pe Sfânta Născătoare
ar vedea-o-n chinul greu?
Să nu simţi compătimire
lângă Maica-n grea mâhnire
suferind cu Fiul său?
Pentru-a lumii mari păcate,
Fiul ei e dat la moarte
şi sub bice sfâşiat.

Vede-n chinuri cum se frânge,
cum îşi varsă al său sânge,
până sufletul şi-a dat.
Mamă plină de iubire,
dă-mi şi mie-a ta simţire,
cu-al tău chin să plâng şi eu.

Inima-mi în veci să ardă
de iubirea cea mai caldă
către Omul Dumnezeu.
*Mamă, mă învredniceşte,
rănile-mi întipăreşte
ale Celui Răstignit.
Eu l-am osândit la moarte
şi de chinuri să n-am parte
când pe cruce-l văd rănit?
Vreau să plâng şi eu cu tine,
cât trăiesc să fie-n mine
Răstignitul cu-al său chin.
Sufletu-mi te însoţeşte
şi cu tine el doreşte
să împartă-al tău suspin.
Tu Fecioară-ntre fecioare,
mă primeşte-ndurătoare
să plâng chinul tău nespus.
Mamă, dă-mi izvor de lacrimi,
ca să plâng aceste patimi,
răni şi moarte-a lui Isus.
Rănile-i să mă rănească,
sângele-i să mă-ncălzească,
crucea lui să o sărut.

Iar când moartea stă la pândă,
Maică, scapă-mă de-osândă,
nu lăsa să fiu pierdut.
Doamne-n ceasul agoniei,
fă prin rugile Mariei
pe duşmani să-i biruiesc.
Iar când trupu-mi va fi rece,
fă ca sufletu-mi să plece
în triumful cel ceresc.

ALELUIA
(Aleluia) Fericită este Fecioara Maria,
căci suferind sub crucea Domnului,
deşi nu a murit, a meritat coroana martiriului. (Aleluia)

EVANGHELIA
Maica îndurerată plânge contemplând rănile divinului său Fiu.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 19,25-27
În acel timp, lângă crucea lui Isus stăteau mama lui, sora mamei lui, Maria, soţia lui Cleofa, şi Maria Magdalena. 26 Isus, văzând-o pe mama sa şi pe ucenicul pe care îl iubea stând alături, i-a zis mamei sale: „Femeie, iată-l pe fiul tău”. 27 Apoi i-a spus ucenicului: „Iat-o pe mama ta”. Din ceasul acela ucenicul a luat-o la el.

Cuvântul Domnului

sau, la alegere:
EVANGHELIA

Prin sufletul tău va trece o sabie.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,33-35
În acel timp, 33 tatăl şi mama lui Isus se mirau de ceea ce se spunea despre el. 34 Simeon i-a binecuvântat şi a zis către Maria, mama lui Isus: „Iată, acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel şi ca un semn care va stârni împotrivire, 35 şi prin sufletul tău va trece o sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi”.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: