Să nu te poți mișca este un gând care ne înfiorează. Însă cât de mult ne înfiorează imobilitatea spirituală?

gardaPuține lucruri sunt mai enervante decât dorința de a te mișca atunci când nu poți: te împiedică aglomerația, ghipsul, paralizia sau vreun serviciu care necesită neclintirea. Cât de bine înțeleg aceasta bolnavii, cei imobilizați la pat, paralizați sau în ghips! Cât și-ar dori de mult să se poată mișca măcar un pic. Câtă nevoie au nu doar să alunge o muscă, ci și să șteargă un bob de sudoare, o lacrimă sau să aline o furnicătură.

Nu de puține ori am văzut gărzile prezidențiale, garda elvețiană sau altele care ne-au uimit: deși stau în uniformă la o temperatură de 30-40 de grade și curg apele de pe ei, nici măcar nu clipesc, parcă sunt statui.

Să nu te poți mișca este un gând care ne înfiorează. Însă cât de mult ne înfiorează imobilitatea spirituală? Cât de speriați suntem de gândul că nu facem nici un pas în viața de credință, că stăm împietriți în păcatele noastre? Ce sentimente ne încearcă atunci când ne găsim în exemplul dat de Isus în evanghelie, când spunem cu atâta rapiditate: „Da, Doamne, mă duc! Îți voi sluji, voi face cutare și cutare lucru” etc., dar în realitate nu ne mișcăm deloc?!

Împietrirea inimii, imobilizarea sufletului este de zeci de ori mai gravă decât cea a trupului. Cine nu se vindecă și nu începe să se miște spre viață pierde nu doar bucuriile acestei vieți, ci mai ales viața veșnică. Cel care nu se ridică din împietrirea inimii sale nu se poate salva. Însă „dacă cel rău se întoarce de la fărădelegea pe care a săvârșit-o și face ceea ce este bun și drept, își va salva viața. Pentru că și-a deschis ochii și s-a întors de la fărădelegile sale, pe care le-a săvârșit, el va fi viu și nu va muri”. Să ne deschidem ochii și să începem să ne mișcăm spre convertire. Să avem în noi aceleași sentimente care erau în Isus Cristos: să ne smerim sufletul, să nu facem nimic din spirit de ceartă sau de mărire deșartă, să căutăm mereu binele celorlalți și în felul acesta ne vom salva, vom intra și noi în împărăția lui Dumnezeu. Să nu uităm că domnul ne arată calea pe care trebuie să mergem, noi trebuie doar să ne dorim să ne ridicăm și să ne mișcăm: „Domnul este bun și drept, el arată păcătoșilor calea; el conduce pe cei umili spre dreptate, îi învață pe cei smeriți căile sale”.

Reține

L-au pironit pe Cristos și nu se putea mișca. Însă inima sa a continuat să bată pentru noi, privirea sa a continuat să ne caute și să ne îndrăgească, buzele sale au continuat să ne vorbească. De fapt, tot trupul său a devenit hrana care ne întărește pașii pe calea vieții.

Duminică, 28 septembrie 2014 

† DUMINICA a 26-a de peste an
Ss. Venceslau, m.; Laurentiu Ruiz si îns., m.; Fer. Amalia, m.
Ez 18,25-28; Ps 24; Fil 2,1-11 (Fil 2,1-5); Mt 21,28-32

LECTURA I
Dacă cel rău se întoarce de la fărădelegea sa îşi va salva viaţa.
Citire din cartea profetului Ezechiel 18,25-28
Aşa vorbeşte Domnul: 25 „Voi ziceţi: «Calea Domnului nu este dreaptă!». Ascultaţi, voi, cei din casa lui Israel, oare calea mea nu este dreaptă, sau căile voastre nu sunt drepte? 26 Dacă cel drept se abate de la dreptatea sa şi săvârşeşte fărădelegea, apoi moare în starea aceasta, el moare pentru fărădelegea pe care a săvârşit-o. 27 Iar dacă cel rău se întoarce de la fărădelegea pe care a săvârşit-o şi face ceea ce este bun şi drept, îşi va salva viaţa. 28 Pentru că şi-a deschis ochii şi s-a întors de la fărădelegile sale, pe care le-a săvârşit, el va fi viu şi nu va muri”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 24,4bc-5.6-7.8-9 (R.: 6a)
R.: Aminteşte-ţi, Doamne, de bunătatea şi iubirea ta!
4bc Arată-mi, Doamne, căile tale,
condu-mă pe cărările tale.
5 Povăţuieşte-mă în adevărul tău şi învaţă-mă,
căci tu eşti Dumnezeu, mântuitorul meu. R.

6 Aminteşte-ţi, Doamne, de bunătatea şi îndurarea ta
care sunt veşnice.
7 Nu-ţi aduce aminte de păcatele tinereţii mele
şi de fărădelegile mele;
adu-ţi aminte de mine în îndurarea ta,
pentru bunătatea ta, Doamne. R.

8 Domnul este bun şi drept,
el arată păcătoşilor calea;
9 el conduce pe cei umili spre dreptate,
îi învaţă pe cei smeriţi căile sale. R.

LECTURA A II-A
Să aveţi în voi aceleaşi sentimente pe care le avea şi Isus Cristos.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Filipeni 2,1-11
Fraţilor, 1 dacă este adevărat că în Cristos ne încurajăm unii pe alţii, ne mângâiem în dragoste, suntem uniţi cu Duhul Sfânt, avem sentimente de iubire şi compătimire, 2 atunci faceţi-mi bucuria deplină prin aceea că aveţi cu toţii o singură simţire, o singură dragoste şi un singur gând; 3 nu faceţi nimic din spirit de ceartă sau de mărire deşartă! Dar să aveţi destulă smerenie, ca să-i consideraţi pe ceilalţi superiori vouă. 4 Fiecare dintre voi să se gândească nu la interesele proprii, ci la binele celorlalţi. 5 Să aveţi deci în voi aceleaşi simţăminte pe care le avea şi Cristos Isus. 6 El rămânând Dumnezeu, nu a ţinut cu orice preţ să apară egal cu Dumnezeu, 7 dar s-a înjosit pe sine luând starea de sclav şi devenind asemenea oamenilor. După înfăţişare era considerat un om ca toţi ceilalţi. 8 S-a umilit, făcându-se ascultător până la moarte şi încă moartea pe cruce. 9 De aceea şi Dumnezeu l-a înălţat şi i-a dăruit un nume care este mai presus de orice alt nume, 10 pentru ca în numele lui Isus toată făptura, în cer, pe pământ, şi în adâncuri să-şi plece genunchiul 11 şi orice limbă să proclame, spre mărirea lui Dumnezeu Tatăl: Isus Cristos este Domnul!

Cuvântul Domnului

(Aleluia) Oile mele ascultă glasul meu, spune Domnul; 

eu le cunosc pe ele şi ele mă urmează. (Aleluia)

EVANGHELIA
Părându-i rău, s-a dus. Vameşii şi desfrânatele vor merge înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 21,28-32
În acel timp, Isus a spus mai-marilor preoţilor şi bătrânilor poporului: 28 „Ce vi se pare? Un om avea doi fii şi a mers la cel dintâi şi i-a zis: «Fiule, du-te astăzi şi lucrează în via mea». 29 Acesta i-a răspuns: «Nu vreau!»; dar pe urmă, părându-i rău, s-a dus. 30 Mergând la al doilea, i-a zis la fel. Acesta, i-a răspuns: «Da, Doamne, mă duc»; dar nu s-a dus. 31 Care dintre aceştia doi a împlinit voinţa tatălui?” Ei au răspuns: „Cel dintâi”. Isus le-a zis: „Adevăr vă spun, că vameşii şi desfrânatele vor merge înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu. 32 Căci a venit Ioan la voi, umblând pe calea dreptăţii, şi n-aţi crezut în el, dar vameşii şi desfrânatele l-au crezut; voi însă, deşi aţi văzut toate acestea, nu v-aţi căit şi nu aţi dat crezare cuvântului său”.

Cuvântul Domnului

Reclame

2 gânduri despre „Să nu te poți mișca este un gând care ne înfiorează. Însă cât de mult ne înfiorează imobilitatea spirituală?

  1. LAUDA TIE CRISTOASE!
    Mi-e rusine sa recunosc, dar este prea mult adevar in aceasta predica: noi si numai noi trebuie sa ne indreptam pasii spre credinta si spre Tatal ceresc. Numai de noi depinde cum ne rinduim viata.
    IN FATA LUI DUMNEZEU NU NE PUTEM INFATISA CU PILE SAU CU INTERMEDIARI! Acolo vom fi singuri si vom da socoata pentru tot ce am facut, bun sau rau, de noi tine sa alegem ce facem cu viata noastra si ce cale vrem sa urmam.
    Multumesc mult

    Apreciază

    1. Dumnezeu a pus viața în mâinile noastre. De noi depind roadele pe care le producem sau nu. Să-l rugăm să ne lăsăm mereu luminați de prezența sa. Nimeni nu decide în locul nostru și cum spunea sfântul Augustin: „Dumnezeu care ne-a creat fără noi, nu ne poate mântui fără noi”.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: