Prea târziu te-am iubit…

Cât înseamnă Dumnezeu pentru noi se vede și din timpul pe care îl dăm pentru dialogul cu el, pentru rugăciune, dar și din felul în care ne rugăm. Să nu ne amăgim: dacă nu ne rugăm nu e pentru că nu avem timp. Nu timpul ne lipsește, ci iubirea. Dacă iubești, îți faci timp pentru cel iubit. Dacă nu ne rugăm, nu e pentru că nu știm cum, ci tot pentru că nu-l iubim pe măsura iubirii sale.

Într-o zi câțiva oameni s-au apropiat de Isus și i-au spus: „Doamne, învață-ne să ne rugăm”. Și el le-a zis: „Când vă rugați spuneți: Tată, sfințească-se numele tău, vie împărăția ta…”. Și i-a învățat – și prin ei ne-a învățat pe noi toți – cea mai nobilă rugăciune, rugăciunea prin care îndrăznim să-l numim pe Dumnezeu Tată, tatăl nostru.

Ba mai mult, Domnul ne-a asigurat de eficacitatea rugăciunii: „Orice veți cere de la Tatăl în numele meu, vă va da” (In 16,24). Ba și mai mult, ne-a dat și câteva detalii. Nu e bine să ne rugăm ca farizeii, ci mai bine ca vameșii. Trebuie să ne însușim rugăciunea vameșului: nu și-a ridicat privirea triumfător spre cer, nici nu și-a agitat mâinile, ci își bătea pieptul și își regreta păcatele ascunse în el, încrezător nu în dreptatea sa, ci în milostivirea divină.

Apoi, trebuie să ne rugăm cu credință. Să credem că am și primit darul cerut: „Dacă veți avea credință cât un grăunte de muștar ați muta și munții sau ați spune acestui sicomor să se dezrădăcineze și să se sădească în mare și el v-ar asculta”, ne-a asigurat Isus (cf. Lc 11,22-24; 17,6; Mt 17,20; ). Cine are curaj acum să iasă din casa sa sau din locul în care se află și să meragă înaintea unui pom și să-i poruncească să se dezrădăcineze și să se sădească în cea mai apropiată apă?! Cine? Cine e sigur de credința sa și de forța rugăciunii sale?! Suntem încă în creștere. Toți.

Rugăciunea ne este necesară pentru această creștere. Noi nu știm mereu să ne rugăm, însă Duhul Sfânt intervine pentru noi, ne inspiră. Noi nu știm ce să cerem, însă Isus rânduiește deja pentru noi tot ce este mai bun. Noi nu știm să ducem până la capăt un gând frumos, însă Tatăl știe să pătrundă inimile noastre. Un om al credinței și al Bisericii, un om care vrea să trăiască în fidelitate față de vocația sa va fi mereu și un om al rugăciunii. Nu se poate fără. Să ne rugăm mereu, așa cum spune Domnul: „Rugați-vă fără încetare, rugați-vă ca să nu cădeți în ispita” (cf. In 5,24; Mt 26,41).

Reține

„Rugați-vă ca și cum totul ar depinde de Dumnezeu, dar munciți ca și cum totul ar depinde de voi” (sfântul Benedict).

Miercuri, 8 octombrie 2014 

Miercuri din saptamâna a 27-a de peste an
Ss. Ioan Calabria, pr.; Pelagia, fc. m.
Gal 2,1-2.7-14; Ps 116; Lc 11,1-4

LECTURA I
Şi-au dat seama de misiunea care mi-a fost încredinţată.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Galateni 2,1-2.7-14
Fraţilor, ¹ după paisprezece ani m-am urcat din nou la Ierusalim împreună cu Barnaba; l-am luat cu mine şi pe Tit. ² M-am dus acolo în urma unei revelaţii. Le-am arătat evanghelia pe care o predic la popoarele păgâne; am arătat-o îndeosebi persoanelor mai cu vază, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar. ⁷ Când şi-au dat seama că mi-a fost încredinţată evanghelia ca s-o predic păgânilor, după cum lui Petru îi fusese încredinţată ca s-o predice evreilor – ⁸ căci cel care a făcut din Petru un apostol al evreilor a făcut şi din mine un apostol al păgânilor – ⁹ şi când au cunoscut harul care îmi fusese dat, Iacob, Petru şi Ioan, care sunt consideraţi ca stâlpii Bisericii, ne-au întins mâna, mie şi lui Barnaba, în semn de unire: ca să mergem şi să predicăm, noi la păgâni, iar ei la evrei. ¹⁰ Ne-au spus numai să ne amintim de săracii din comunitatea lor, ceea ce am şi căutat să fac cât mi-a stat în putere. ¹¹ Dar când Petru a venit la Antiohia, l-am înfruntat deschis, pentru că era vrednic de aşa ceva. ¹² Într-adevăr, el mânca împreună cu fraţii de origine păgână până în clipa în care au sosit de la Ierusalim câţiva prieteni ai lui Iacob. Dar după venirea acestora, Petru a început să se ferească şi să stea deoparte, de teama fraţilor de origine evreiască. ¹³ Împreună cu el au început să se prefacă şi ceilalţi evrei, astfel încât până şi Barnaba s-a lăsat prins în laţul făţărniciei lor. ¹⁴ Când am văzut că nu se comportă drept, potrivit cu adevărul evangheliei, i-am spus lui Petru în faţa tuturor: „Dacă tu, care eşti evreu, urmezi obiceiurile păgânilor şi nu ale evreilor, pentru ce atunci îi sileşti pe păgâni să trăiască după obiceiurile iudeilor?”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 116,1.2 (R.: Mc 16,15)
R.: Mergeţi în lumea întreagă şi predicaţi evanghelia!
sau
Aleluia.
¹ Lăudaţi-l pe Domnul, toate neamurile,
lăudaţi-l, toate popoarele. R.

² Căci Domnul şi-a dovedit iubirea sa pentru noi
şi el rămâne totdeauna credincios legământului său. R.

ALELUIA Rom 8,15
(Aleluia) L-am primit pe Duhul Sfânt, prin care am devenit copii adoptivi
şi prin care îl numim pe Dumnezeu „Tatăl nostru”. (Aleluia)

EVANGHELIA
Doamne, învaţă-ne să ne rugăm!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 11,1-4
În acel timp, ¹ Isus se afla în rugăciune. Când a terminat, unul dintre ucenicii săi l-a rugat: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, aşa cum şi Ioan Botezătorul i-a învăţat pe ucenicii săi”. ² El le-a răspuns: Când vă rugaţi spuneţi: „Tată, sfinţească-se numele tău, vie împărăţia ta. ³ Dă-ne zilnic pâinea de care avem nevoie. ⁴ Iartă-ne păcatele, căci şi noi iertăm oricui ne-a greşit, şi nu ne duce pe noi în ispită”.

Cuvântul Domnului