Prea târziu te-am iubit…

Întrebarea lui Petru este întrebarea noastră de fiecare zi: „Până când să-l mai rabd? De câte ori să-l mai iert pe cel care mi-a greșit?”. Nu cred că există zi în care să nu avem ceva de iertat celor din jurul nostru. După cum nu există zi în care alții să nu aibă atâtea lucruri să ne ierte. Greșim enorm prin gândirea noastră, sau prin cuvinte, sau prin fapte, sau prin omisiune. Greșeala face parte din viața noastră, precum din viața noastră face parte și dorința de a fi iertați. Însă noi iertăm? Iertăm cu inima sau cu mintea? Altfel spus preferăm să uităm sau să iertăm cu toată ființa noastră?

Aceasta este întrebarea zilei: iertare sau uitare?

Uitarea este caracterizată de indiferență și neîncredere. Iertarea are în centrul ei iubirea și convingerea că omul se poate schimba și deveni bun. Iertarea se bazează pe capacitatea sufletului de a se căi și converti. Este atât de sublim să ai încredere în părerea de rău a celuilalt. Este divin să-l încurajezi pe celălalt să devină mai bun tocmai iertându-l și ajutându-l să înțeleagă unde a greșit și ce anume trebuie să corecteze. Și aceasta cu răbdare. Atât de mulți sunt oamenii care au avut răbdare cu noi, care au crezut în noi… Oameni pentru care trebuie să ne rugăm astăzi și să le arătăm recunoștința. Și, mai ales, oameni pe care trebuie să-i imităm în virtutea lor.

Mai mult decât atât, însuși Dumnezeu ne iartă. Domnul nu închide ochii, nu se face că nu vede răul din noi. Nu spune niciodată că ne uită. El chiar ne iartă. Ba chiar s-a jertfit pentru noi tocmai ca să înțelegem că iertarea sa este reală, concretă. Câtă iubire este în Dumnezeu, câtă speranță are Dumnezeu în noi atunci când continuă să ne ierte deși cădem mai mereu în aceleași și aceleași păcate. Dumnezeu crede în noi, Dumnezeu știe că în noi există o parte bună care vrea convertirea, care vrea să persevereze pe calea binelui în pofida tuturor slăbiciunilor. Este atât de gingașă și plină de tandrețe imaginea unui Dumnezeu care ne privește sufletul. Dacă l-aș picta pe Dumnezeu cum mă privește, l-aș picta cum îmi ține inima în mâinile sale, cum îmi mângâie sufletul pentru că știu că el nu privește la ce privesc oamenii, ci direct sufletul, direct inima. Inima mea, inima noastră, este în mâinile Domnului. Iar Rembrandt ne-a învățat în tabloul Întoarcerea fiului risipitor că Domnul are o mână de tată și una de mamă. Sublim: inima mea în mâinile lui care mă cuprind pentru a mă ierta, dar și pentru a mă ajuta să mă îndrept.

Să nu mai oscilăm în fața celor ce ne greșesc: să iert sau să uit? Cum să fii creștin și să te întrebi ce să alegi: iubirea sau indiferența?! Oare noi ce preferăm când greșim: să fim iertați sau uitați? Dacă Dumnezeu ne-ar uita?! Dacă și-ar retrage soarele, lumina, mântuirea, iertarea, îmbrățișarea… În fiecare zi suntem iertați, iar noi ne încăpățânăm să vrem uitarea pentru cei ce ne greșesc. Uitarea nu e o virtute, ci o slăbiciune a minții. Iertarea nu e o slăbiciune, ci o forță a inimii, o virtute a sufletului nobil.

O, blândă și milostivă Fecioară Marie, învață-ne să iertăm. Mijlocește-ne curajul de a ierta. Fii alături de noi în toate încercările pentru a nu ne pierde speranța în bunătatea care există în fiecare om.

Reține

Când cauți forța de a ierta, citește cu calm evanghelia din această zi (Mt 18,21-35) și privește la Cristos răstignit. Isus, om adevărat și Dumnezeu adevărat, a suferit și a murit pentru noi tocmai ca noi să învățăm că suntem iertați și că trebuie să iertăm. Cristos răstignit ne învață iertarea totală, din toată inima, fără regrete. Acest har se cere în rugăciune, se găsește în meditație. Forța de a ierta vine din curajul de a sta în liniște și a înțelege că și noi suntem iertați. Zilnic.

Marţi, 10 martie 2015 

Marti din saptamâna a 3-a din Post
Sf. Simpliciu.
Dan 3,25.34-43; Ps 24; Mt 18,21-35

LECTURA I
Cu suflet zdrobit şi cu duh umilit, de-am putea fi primiţi.
Citire din cartea profetului Daniel 3,25.34-43
În zilele acelea, Azaria, stând, s-a rugat astfel şi, deschizându-şi gura în mijlocul focului, a spus:³⁴ „Nu ne da până la capăt, de dragul numelui tău, şi nu rupe alianţa ta! ³⁵ Nu îndepărta mila ta de la noi de dragul lui Abraham, cel iubit de tine, de dragul lui Isaac, slujitorul tău, şi al lui Israel, sfântul tău, ³⁶ cărora le-ai vorbit spunând că le vei înmulţi descendenţa ca stelele cerului şi ca nisipul care este de-a lungul ţărmului mării! ³⁷ Căci, Stăpâne, am devenit cei mai mici printre toate popoarele şi suntem umiliţi pe tot pământul astăzi, din cauza păcatelor noastre. ³⁸ Căci în acest moment nu este principe, nici profet şi nici conducător, nici ardere de tot, nici jertfă, nici ofrandă, nici jertfă de tămâie, nici loc unde să aducem roade înaintea ta şi să aflăm îndurare. ³⁹ Ci cu suflet zdrobit şi cu duh umilit de-am putea fi primiţi ca o ardere de tot de berbeci şi de boi şi ca o mie de miei graşi! ⁴⁰ Astfel să fie jertfa noastră înaintea ta astăzi şi să se împlinească înaintea ta, pentru că nu este ruşine pentru cei care-şi pun încrederea în tine. ⁴¹ Acum, te urmăm din toată inima, ne temem de tine şi căutăm faţa ta: nu ne fă de ruşine, ⁴² ci fă cu noi după bunătatea ta şi după mulţimea îndurării tale! ⁴³ Ai milă de noi, potrivit cu minunile tale, şi dă glorie numelui tău, Doamne!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 24(25),4-5ab.6-7cd.8-9 (R.: 6a)
R.: Aminteşte-ţi, Doamne, de îndurarea şi de milostivirea ta!

⁴ Fă-mi cunoscute, Doamne, căile tale
şi învaţă-mă cărările tale!
^5ab Călăuzeşte-mă în adevărul tău şi învaţă-mă,
căci tu eşti Dumnezeul mântuirii mele! R.

⁶ Aminteşte-ţi, Doamne, de îndurarea şi milostivirea ta,
pentru că ele sunt din veşnicie!
^7bc Adu-ţi aminte de mine în milostivirea ta,
pentru bunătatea ta, Doamne! R.

⁸ Domnul este bun şi drept,
de aceea el îi învaţă pe cei păcătoşi calea;
⁹ îi face pe cei sărmani să umble după dreptate,
îi învaţă pe cei smeriţi căile sale. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. Il 2,12-13
„Întoarceţi-vă la mine din toată inima, spune Domnul, căci eu sunt milostiv şi îndurător”!

EVANGHELIA
Tot aşa vă va face şi Tatăl meu ceresc dacă nu veţi ierta fiecare fratelui său din inimă.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 18,21-35
În acel timp, Petru, apropiindu-se de Isus, i-a zis: „Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu care greşeşte împotriva mea? De şapte ori?” ²² Isus i-a spus: „Nu-ţi spun până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori şapte. ²³ De aceea, împărăţia cerurilor este asemănată cu un rege care a vrut să încheie conturile cu servitorii săi. ²⁴ Când a început să ceară conturile, i-a fost prezentat unul care îi datora zece mii de talanţi. ²⁵ Întrucât nu putea să-i restituie, stăpânul a poruncit să fie vânduţi el, soţia, copiii şi tot ce avea şi să achite datoria. ²⁶ Atunci, servitorul s-a prosternat în faţa lui, zicându-i: «Stăpâne, ai răbdare cu mine şi-ţi voi restitui totul!» ²⁷ Stăpânului i s-a făcut milă de servitorul acela, l-a lăsat să plece şi i-a iertat datoria. ²⁸ Dar ieşind, servitorul acela l-a găsit pe unul care era servitor împreună cu el şi care îi datora o sută de dinari. Înşfăcându-l, îl strângea de gât, spunându-i: «Dă-mi ceea ce îmi eşti dator!» ²⁹ Căzând în genunchi, cel care era servitor împreună cu el îl implora: «Ai răbdare cu mine şi îţi voi restitui!” ³⁰ Dar el nu a vrut; dimpotrivă, a mers şi l-a aruncat în închisoare până când îi va fi plătit datoria. ³¹ Văzând deci ceilalţi servitori cele petrecute, s-au întristat foarte mult şi, venind, i-au povestit stăpânului lor toate cele întâmplate. ³² Atunci, chemându-l stăpânul lui, i-a zis: «Servitor rău, ţi-am iertat toată datoria aceea pentru că m-ai rugat. ³³ Nu trebuia să te înduri şi tu de cel care este servitor ca şi tine aşa cum eu m-am îndurat de tine?” ³⁴ Şi, mâniindu-se, stăpânul l-a dat pe mâna călăilor până va fi plătit toată datoria. ³⁵ Tot aşa vă va face şi Tatăl meu ceresc dacă nu veţi ierta fiecare fratelui său din inimă”.

Cuvântul Domnului