Prea târziu te-am iubit…

„Unde nu este dreptatea nu este pacea”: de trei ori a cerut papa Francisc să se repete, chiar urlând, acest adevăr celor şapte mii de copii şi protagonişti ai iniţiativei „Fabrica păcii”, întâlniţi luni, 11 mai 2015, în aula Paul al VI-lea. După ce a încredinţat discursul pregătit, Francisc a răspuns la şirul de întrebări pe care copiii i le-au prezentat cu toată spontaneitatea lor. Întrebări simple şi profunde în jurul unei chestiuni centrale: ce este pacea şi cum se face pacea?

Şi papa a dat răspunsurile în calitate de „muncitor special” din „fabrica păcii”, pentru că aşa l-au numit copiii, dăruindu-i în mod simbolic chiar o cască albă de muncitor. Francisc a explicat că pacea este o lucrare artizanală, nu industrială, care trebuie dusă înainte zi de zi şi are ca primă regulă respectarea celorlalţi. Apoi, pacea nu este numai lipsa războiului ci este bucurie, prietenie, iubire începând de la propria familie şi de la şcoală. De aici sfatul de a nu lăsa niciodată să treacă o zi fără a face gesturi de reconciliere după o ceartă, eventual cu sora sau fratele. Cu privire la şcoală, un copil de origine egipteană l-a întrebat pe Francisc de ce cei puternici nu o susţin mai energic. Însă unii puternici, a fost răspunsul Papei, ştiu bine că se câştigă mai mult cu războiul decât cu pacea: pentru aceasta dau viaţă industriei armelor, o adevărată fabrică a morţii, în loc să investească resurse pentru cultură şi educaţie. Şi dacă pacea înseamnă bucurie, Francisc nu a ascuns chestiunea suferinţei celor mai mici care i-a fost prezentată de doi copii bolnavi. O întrebare, a recunoscut el, care nu are un răspuns. Însă, a recomandat el, trebuie făcut totul pentru a sta alături de cel care trăieşte experienţa durerii, mai ales prin centre sanitare şi educative. De fapt, pace înseamnă şi ca toţi copiii să aibă dreptul de a fi îngrijiţi şi de a nu muri de foame.

* * *

Discursul Sfântului Părinte Francisc adresat copiilor şi adolescenţilor din şcolile italiene, participanţi la manifestaţia promovată de „Fabrica păcii”

Dragi copii,

Vă mulţumesc pentru invitaţia pe care mi-aţi adresat-o de a lucra cu voi în „Fabrica păcii”! Este un frumos loc de muncă, pentru că e vorba de a construi o societate fără nedreptăţi şi violenţe, în care fiecare copil şi adolescent să poată fi primit şi să crească în iubire. Este atâta nevoie de fabrici ale păcii, pentru că din păcate fabricile de război nu lipsesc! Războiul este rod al urii, al egoismului, a voinţei de a poseda tot mai mult şi de a prevala peste ceilalţi. Şi voi pentru a-l contrasta vă angajaţi să răspândiţi cultura includerii, a reconcilierii şi a întâlnirii. În acest proiect sunteţi implicaţi mulţi: voi elevi din şcoli, care aparţineţi la diferite etnii şi religii; fundaţia „Fabrica păcii”, care a promovat acest proiect educativ; profesorii şi părinţii; Ministerul Instruirii; şi Conferinţa Episcopală Italiană. Este un drum frumos, care cere curaj şi trudă, pentru ca toţi să înţeleagă necesitatea unei schimbări de mentalitate, pentru a garanta siguranţă copiilor planetei, îndeosebi celor care locuiesc în zone de război şi de persecuţie. Ţinând cont de întrebările voastre, aş vrea să vă dau câteva sugestii pentru a lucra bine în acest şantier al păcii.

Pornesc tocmai de la expresia „Fabrica păcii”. Termenul „fabrică” ne spune că pacea este ceva ce trebuie făcut, trebuie construit cu înţelepciune şi tenacitate. Însă pentru a construi o lume a păcii, trebuie început de la „lumea” noastră, adică de la locurile în care trăim în fiecare zi: familia, şcoala, curtea, sala de sport, oratoriul… Şi este important a lucra împreună cu persoanele care trăiesc alături de noi: prietenii, colegii de şcoală, părinţii şi educatorii. Este nevoie de ajutorul tuturor pentru a construi un viitor mai bun. Adulţilor, şi instituţiilor, le revine să vă stimuleze, să vă susţină, să vă educe la valorile adevărate. Şi voi, vă rog, nu vă opriţi niciodată, nici măcar în faţa dificultăţilor şi a neînţelegerilor. Fiecare acţiune a voastră, fiecare gest al vostru faţă de aproapele poate construi pace. De exemplu, dacă vi se întâmplă să vă certaţi cu un coleg, să faceţi imediat pace; sau să cereţi scuze părinţilor şi prietenilor când aţi greşit cu ceva. Adevăratul constructor de pace este unul care face primul pas spre celălalt. Şi asta nu este slăbiciune, ci forţă, forţa păcii. Cum pot să se termine războaiele în lume, dacă noi nu suntem capabili să depăşim micile noastre neînţelegeri şi certurile noastre? Actele noastre de dialog, de iertare, de reconciliere, sunt „cărămizi” care folosesc pentru a construi edificiul păcii.

Un alt lucru foarte frumos din „Fabrica” voastră este că nu are frontiere: se respiră un climat de primire şi de întâlnire fără bariere sau excluderi. În faţa persoanelor care provin din ţări şi etnii diferite, care au alte tradiţii şi religii, atitudinea voastră este aceea de cunoaştere şi de dialog, pentru includerea tuturor, respectând legile statului. Şi apoi aţi înţeles că pentru a construi o lume de pace este indispensabil să ne interesăm de necesităţile celor mai săraci, ale celor mai suferinzi şi abandonaţi, chiar şi cei de departe. Mă gândesc la atâţia de vârsta voastră care numai datorită faptului că sunt creştini au fost alungaţi din casele lor, din ţările lor, şi unii au fost ucişi pentru că ţineau în mână Biblia! Şi astfel munca din „fabrica” voastră devine cu adevărat o operă de iubire. A-i iubi pe ceilalţi, în special pe cei mai dezavantajaţi, înseamnă a mărturisi că fiecare persoană este un dar al lui Dumnezeu. Fiecare persoană!

Dar tocmai pacea însăşi este dar al lui Dumnezeu, un dar care trebuie cerut cu încredere înrugăciune. Pentru aceasta este important nu numai să fim martori ai păcii şi ai iubirii, ci şi martori ai rugăciunii. Rugăciunea înseamnă a vorbi cu Dumnezeu, Tatăl nostru care este în ceruri, şi a-i destăinui dorinţele, bucuriile, neplăcerile. Rugăciunea înseamnă a-i cere iertare ori de câte ori greşim şi comitem vreun păcat, având certitudinea că El iartă mereu. Bunătatea sa faţă de noi ne determină să fim, şi noi, milostivi faţă de fraţii noştri, iertându-i din inimă atunci când ne ofensează sau ne fac rău. Şi, în sfârşit, pacea are o faţă şi o inimă: faţa şi inima lui Isus, Fiul lui Dumnezeu, care a murit pe cruce şi a înviat tocmai pentru a dărui pacea fiecărui om şi întregii omeniri. Isus este „pacea noastră” (Ef 2,14), pentru că a dărâmat zidul urii care desparte oamenii între ei.

Iată, dragi copii, şi dragi prieteni, ceea ce voiam să vă spun. Vă mulţumesc iarăşi pentru că m-aţi implicat în „Fabrica păcii”. Să lucrăm împreună în acest mare şantier. Vă cer, vă rog, să nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Din partea mea, vă amintesc cu afect, mă rog pentru voi şi vă binecuvântez.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu