Pâine și iertare!

greseala-si-iertare    Continuând rugăciunea Domnului, noi cerem: Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi. Aceasta poate fi înțeleasă atât în sens spiritual, cât și în sens material, deoarece, în planul lui Dumnezeu, ambele sunt folositoare pentru mântuire. De fapt, Cristos este pâinea vieții, iar această pâine nu este a tuturor, ci a noastră. Și după cum spunem Tatăl nostru, pentru că este Tată al celor care înțeleg și cred, la fel, noi cerem și pâinea noastră, deoarece Cristos este pâinea acelora care, ca și noi, aparțin trupului său.
Apoi, cerem să ne fie dată în fiecare zi această pâine. Noi trăim în Cristos și primim în fiecare zi Euharistia sa ca hrană de mântuire. Să nu se întâmple ca, din cauza păcatelor grave, să ne fie refuzată această pâine cerească, și astfel, lipsiți de Împărtășanie, să fim separați de trupul lui Cristos. El însuși a proclamat: Eu sunt pâinea cea vie, care s-a coborât din cer. Dacă cineva mănâncă din
această pâine, va trăi în veci. Iar pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viața lumii (In 6,51).
Când spune că cel care va mânca din pâinea lui va trăi în veci, vrea să arate că aceia sunt vii, care se unesc cu trupul său, și care, având astfel dreptul de a se împăr­tăși, primesc Euharistia. De aceea, trebuie să ne rugăm cu teamă, ca nu cumva să fim îndepărtați de la împăr­tășanie, să fim separați de trupul lui Cristos și aruncați departe de mântuire. El însuși ne-a avertizat, spunând: Dacă nu mâncați trupul Fiului Omului și nu beți sângele lui, nu aveți viață în voi (In 6,53). De aceea, noi cerem să ne fie dată în fiecare zi pâinea noastră, adică Cristos, pentru ca toți cei care trăim și rămânem în Cristos să nu ne îndepărtăm de sfințenia sa și de trupul său.
După aceasta, ne rugăm și pentru păcatele noastre, spunând: Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. După hrană, se cere și iertarea păcatelor.
Într-adevăr, cât de necesar și cât de înțelept și de mântuitor este să ni se aducă aminte că suntem păcătoși! Suntem îndemnați să ne rugăm pentru păcatele noastre, căci, în timp ce noi cerem iertare lui Dumnezeu, sufletul își amintește de conștiința sa. Nimeni să nu se complacă în sine ca și cum ar fi fără păcate, nici să nu se piardă din cauza acestui orgoliu: el este instruit și învățat că păcătuiește în fiecare zi, de aceea, i se poruncește să se roage în fiecare zi pentru păcate.
Așa avertizează și Ioan în scrisoarea sa, spunând: Dacă spunem că nu avem păcat, ne înșelăm pe noi înșine, iar adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, Domnul, care este fidel și drept, ne va ierta păcatele (cf. 1In 1,8). În scrisoarea sa, el a unit aceste două lucruri: că trebuie să ne rugăm pentru păcatele noastre și că obținem iertare atunci când ne rugăm. De aceea, a spus că Domnul este fidel, pentru că își ține promisiunea de a ne ierta păcatele. Cel care ne-a învățat să ne rugăm pentru păcatele și greșelile noastre ne-a promis milostivirea părintească și iertarea care urmează.

Reclame

4 gânduri despre „Pâine și iertare!

  1. Frumoasa invatatura!
    Totusi,cum se explica”si nu ne duce pe noi in ispita”?
    a fost tradus gresit din”si ne pazeste pe noi de ispita”?
    Bunul Dumnezeu „ne ispiteste”?
    multumesc

    Apreciază

    1. Cred că cel mai bun răspuns îl găsim în învățătura Bisericii din Catehism. Iată ce citim la numerele 2846-2849:
      VI. „Nu ne duce pe noi în ispită”

      2846 Această cerere atinge rădăcina celei precedente, căci păcatele noastre sunt roadele consimţirii la ispită. Îi cerem Tatălui nostru să nu ne „ducă” în ea. E greu de tradus cu un singur cuvânt termenul grecesc: el înseamnă „nu îngădui să intrăm” , „nu ne lăsa să cădem în ispită”.
      „Dumnezeu nu poate fi ispitit de rău şi nu ispiteşte pe nimeni” (Iac 1, 13), ci, dimpotrivă, vrea să ne elibereze de rău. Îi cerem să nu ne lase să o luăm pe calea care duce la păcat. Suntem încleştaţi în lupta „dintre carne şi Duh”. Această cerere imploră Duhul discernământului şi al tăriei.
      2847 Duhul Sfânt ne face să discernem între încercare, necesară pentru creşterea omului lăuntric spre o „virtute încercată” (Rom 5, 3-5), şi ispită, care duce la păcat şi la moarte . Trebuie şi să discernem între „a fi ispitit” şi „a consimţi” la ispită. În sfârşit, discernământul demască minciuna ispitei: în aparenţă, obiectul ei este „bun, plăcut la vedere, vrednic de dorit” (Gen 3, 6), pe când, în realitate, rodul ei este moartea.
      Dumnezeu nu vrea să impună binele: vrea fiinţe libere. (…) Ispita îşi are rostul ei. Nimeni, în afară de Dumnezeu, nu ştie ce a primit sufletul nostru de la Dumnezeu, nici măcar noi înşine. Dar ispita dezvăluie aceasta, pentru a ne învăţa să ne cunoaştem, şi astfel, să ne descoperim mizeria şi pentru a ne obliga să aducem mulţumire pentru bunurile pe care ispita ne-a dat ocazia să le descoperim .
      2848 „A nu intra în ispită” implică o hotărâre a inimii: „Acolo unde e comoara ta, acolo e şi inima ta. (…) Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni” (Mt 6, 21. 24). „Dacă trăim prin Duh, în Duhul să şi umblăm” (Gal 5, 25). În această „consimţire” la Duhul Sfânt, Tatăl ne dă tăria. „Nici o ispită nu v-a cuprins, care să nu fie pe măsura omului. Dar credincios e Dumnezeu şi nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre, ci o dată cu ispita vă va da şi cale de scăpare ca s-o puteţi răbda” (1 Cor 10, 13).
      2849 Or, o astfel de luptă şi o astfel de victorie nu sunt posibile decât în rugăciune. Prin rugăciunea sa, Isus e învingător asupra Ispititorului încă de la început şi în ultima bătălie a agoniei sale . În această cerere către Tatăl nostru, Cristos ne uneşte cu lupta şi cu agonia sa. Vegherea inimii în unire cu a sa este reamintită cu insistenţă . Vegherea este „paza inimii” şi Isus îi cere Tatălui să „ne păzească în numele său” . Duhul Sfânt caută să ne trezească neîncetat la această veghere . Această cerere îşi capătă tot sensul dramatic în raport cu ispitirea finală în lupta noastră pe pământ; ea cere perseverenţa finală. „Iată, Eu vin ca un hoţ: fericit cel care stă de veghe!” (Ap 16, 15).

      Mulțumesc mult.
      Domnul să ne binecuvânteze și să ne țină departe de ispite. El să fie forța noastră în încercare!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: