Prea târziu te-am iubit…

Astăzi mergem cu gândul la o amintire frumoasă din copilăria noastră: ziua când ne-am întâlnit prima dată cu „Scapularul Maicii Domnului”, ziua când ne-am înveșmântat sufletul și trupul cu această armură. Cu tristețe se poate constata că sunt puțini părinți și bunici care își mai îndeamnă copiii sau nepoții la această devoțiune față de Preacurata. Tocmai pentru aceasta putem considera emoționantă și motivantă mărturia pe care o dă însuși sfântul părinte Papa Ioan Paul al II-lea. El spune că tocmai Scapularul l-a ajutat să-și mențină pașii pe calea sfințeniei: „Am primit Scapularul Maicii Domnului la vârsta de zece ani, în ziua în care am făcut prima sfântă Împărtășanie, și îl port și acum”. Această mărturie se poate citi în cartea Dar și mister, carte scrisă la împlinirea celor 50 de ani de preoție. De altfel, și în momentul atentatului din 13 mai 1981, Sfântul Părinte purta Scapularul și mereu a susținut că salvarea sa a venit prin mijlocirea Fecioarei Maria.

Această zi ne oferă ocazia de a ne analiza pe noi înșine în raport cu această „haină mariană”, de a vedea și actualiza raportul nostru cu Preacurata. Care sunt devoțiunile prin care noi alergăm la ocrotirea Maicii Domnului? Mai mult: mai avem devoțiuni în viața noastră? De ce nu mai purtăm Scapularul? De ce pentru mulți rozariul a devenit „bijuterie”, un accesoriu la modă care se asortează cu hainele și nu cu sufletul?! Ce reprezintă pentru noi devoțiunea față de Preacurata?

Legătura dintre muntele Carmel, profetul Ilie, sfânta fecioară Maria și ordinul Carmelit se întinde pe o perioadă de aproape 800 de ani. Dincolo de o nebuloasă perioadă istorică, răsare certitudinea din spiritualitatea fraților carmelitani: devoțiunea arzătoare față de sfânta fecioară Maria. La această devoțiune suntem chemați și noi. Trebuie să trezim în inima noastră dorul după invocarea celei care este „ajutorul creștinilor” și „scăparea păcătoșilor”; trebuie să punem în inima noastră și în inima celor din jurul nostru devoțiunea față de „Floarea Carmelului, maica blândă și neprihănită”.

Preasfântă Fecioară Marie, vino astăzi în inima și în familiile noastre. Întinde peste casa noastră, peste Biserică și pentru lumea întreaga mantia ta ocrotitoare. Fii tu, blândă și neprihănită Mamă, scutul nostru în lupta cu cel rău. Ajută-ne ca urmând exemplul tău să învățăm de la Isus blândețea și smerenia. El singur să fie odihna sufletului nostru.

Reține

Avem nevoie de ocrotirea cerului și mijlocirea Preacuratei. Singuri nu vom reuși să străbatem această „vale de lacrimi”.

Joi, 16 iulie 2015 

Joi din saptamâna a 15-a de peste an
Sf. Fc. Maria de pe Muntele Carmel *
Ex 3,13-20; Ps 104; Mt 11,28-30

LECTURA I
Cel care se numeşte „Eu Sunt” m-a trimis la voi.
Citire din cartea Exodului 3,13-20
După ce Moise a auzit glasul Domnului din mijlocul rugului arzând, i-a zis lui Dumnezeu: ,,Iată, eu voi merge la fiii lui Israel şi le voi spune: «Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi»; şi dacă mă vor întreba: «Care este numele lui?”, ce să le spun?” ¹⁴ Dumnezeu i-a zis lui Moise: ,,EU SUNT CEL CARE SUNT”. Şi a adăugat: „Aşa să le spui fiilor lui Israel: «EU SUNT m-a trimis la voi»”. ¹⁵Dumnezeu i-a mai zis lui Moise: „Aşa să le spui fiilor lui Israel: «Domnul Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob, m-a trimis la voi. Acesta este numele meu pentru veşnicie, aceasta este amintirea mea din generaţie în generaţie».¹⁶ Mergi şi adună-i pe bătrânii lui Israel şi spune-le: «Domnul Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Abraham, al lui Isaac şi al lui Iacob mi s-a arătat şi a zis: ‘V-am cercetat pe voi şi am văzut câte vi se întâmplă în Egipt. ¹⁷ Şi am zis: ‹Vă voi scoate din asuprirea Egiptului şi vă voi duce în ţara canaaneenilor, a heteilor, a amoreilor, a ferezeilor, a heveilor şi a iebuseilor, într-o ţară în care curge lapte şi miere›’». ¹⁸ Ei vor asculta de glasul tău şi veţi merge tu şi bătrânii lui Israel la regele Egiptului şi îi veţi spune: «Domnul Dumnezeul evreilor ne-a venit în întâmpinare. Şi acum, lasă-ne, te rugăm, să mergem cale de trei zile în pustiu ca să aducem jertfă Domnului Dumnezeului nostru». ¹⁹ Eu ştiu că regele Egiptului nu vă va da voie să plecaţi decât silit de o mână puternică. ²⁰ Eu îmi voi întinde mâna şi voi lovi Egiptul cu toate minunile pe care le voi face în mijlocul lui. După aceea, vă va lăsa să plecaţi”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 104(105),1 şi 5.8-9.24-25.26-27 (R.: cf. 8a)
R.: Domnul îşi aduce aminte de alianţa sa întotdeauna.
sau:
Aleluia.

¹ Lăudaţi-l pe Domnul, invocaţi numele lui!
Faceţi cunoscute printre popoare faptele sale minunate!
⁵ Aduceţi-vă aminte de semnele minunate pe care le-a făcut,
de minunile sale şi de judecăţile gurii sale! R.

⁸ El îşi aduce aminte totdeauna de alianţa sa,
de cuvântul pe care l-a dat pentru o mie de generaţii,
⁹ de alianţa pe care a încheiat-o cu Abraham,
de jurământul pe care l-a făcut lui Isaac. R.

²⁴ Şi poporul său a crescut foarte mult,
l-a făcut mai puternic decât asupritorii lui.
²⁵ Acestora le-a schimbat inima şi au urât poporul lui,
s-au purtat mişeleşte cu slujitorii săi. R.

²⁶ I-a trimis pe slujitorul său Moise
şi pe Aaron, pe care şi l-a ales;
²⁷ a făcut prin ei semne minunate
şi în ţara lui Ham a săvârşit minuni. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 11,28
(Aleluia) „Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă”, spune Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA
Învăţaţi de la mine că sunt blând şi smerit cu inima.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 11,28-30
În acel timp, Isus a luat cuvântul şi a zis: „Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă! ²⁹ Luaţi asupra voastră jugul meu şi învăţaţi de la mine că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. ³⁰ Căci jugul meu este plăcut, iar povara mea este uşoară”.

Cuvântul Domnului