Prea târziu te-am iubit…

Sfântul papă Ioan Paul al II-lea, în Scrisoarea către femei, spunea că trebuie „să se pună în lumină deplinul adevăr despre femeie. Să se scoată într-adevăr în evidenţă geniul femeii, neţinându-se cont numai de femeile mari şi renumite care au trăit în trecut sau sunt contemporane nouă, ci şi de cele simple, care-şi exprimă talentul lor feminin în slujirea celorlalţi în normalitatea cotidianului. De fapt, mai ales prin dăruirea sa faţă de alţii în viaţa de fiecare zi, femeia îşi cultivă vocaţia profundă a vieţii proprii, ea care probabil mai mult decât bărbatul vede bărbatul, pentru că-l vede cu inima. Îl vede independent de diferitele sisteme ideologice sau politice. Îl vede în măreţia şi în limitele sale, şi caută să-i iasă în întâmpinare şi să-i fie de ajutor. În felul acesta, se realizează în istoria umanităţii planul fundamental al Creatorului şi iese la lumină neîncetat, în varietatea vocaţiilor, frumuseţea – nu numai fizică, ci mai ales spirituală – pe care Dumnezeu a dăruit-o încă de la început creaturii umane şi în special femeii” (nr. 12).

Tocmai despre acest talent feminin exprimat prin slujirea celorlalți în normalitatea cotidianului, ne vorbește sfânta Brigitta. Însă, într-o lume care vrea să trăiască doar senzații tari și extravagante, ce înseamnă „slujirea celorlalți” și/în „normalitatea cotidianului”? Fiecare dorește să ajungă dincolo de „normalitate”, să fie slujit, nu să slujească. Astăzi au rămas atât de puțini cei care sunt dispuși să spună împreună cu Apostolul și cu sfânta Brigitta: „Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine”. Este atât de mic numărul celor care vor să rămână în Domnul, să fie curățați și să aducă rod. Noi cum privim slujirea celorlalți? Care sunt roadele pe care noi le producem în „normalitatea cotidianului”? Ce rol joacă în viața noastră modelul sfinților? Avem dorința de a-i imita, de a aduce și noi roade asemenea lor?

Ziua această ne invită să înțelegem obligativitatea și măreția rodirii. Trebuie să aducem roade prin slujire și prin trăirea vieții în normalitatea cotidianului. Nu suntem chemați să facem lucruri extraordinare. Creștinul nu este un „super erou”, omul care face minuni, ci este omul care transformă viața de zi cu zi într-o minune, care face din „normalitatea cotidianului” un miracol. Și reușește aceasta tocmai pentru că trăiește în Domnul. Fără Domnul nimic nu putem facem. Fără el vom fi mlădițe neroditoare, uscate, aruncate în foc.

Reține

Sfințenia se măsoară în roadele aduse prin slujire în normalitatea cotidianului.

Joi, 23 iulie 2015 

Joi din saptamâna a 16-a de peste an
SS. BRIGITTA, calug., patroana a Europei; Ezechiel, profet
Gal 2,19-20; Ps 33; In 15,1-8

LECTURA I
Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Galateni 2,19-20
Fraţilor, de fapt, prin Lege, eu am murit pentru Lege ca să trăiesc pentru Dumnezeu. Am fost răstignit împreună cu Cristos. ²⁰ Aşadar, nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine. Şi ceea ce trăiesc acum în trup, trăiesc prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi s-a dat pentru mine.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 33(34),2-3.4-5.6-7.8-9.10-11 (R.: 2a sau 9a)
R.: Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme.
sau:
Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul!

² Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp,
lauda lui va fi fără încetare în gura mea.
³ Să se laude sufletul meu în Domnul!
Să audă cei umili şi să se bucure! R.

⁴ Preamăriţi-l pe Domnul împreună cu mine,
să înălţăm numele lui împreună!
⁵ L-am căutat pe Domnul şi el mi-a răspuns
şi m-a eliberat de orice teamă. R.

⁶ Priviţi la el şi veţi fi luminaţi
şi feţele voastre nu se vor acoperi de ruşine!
⁷ Acest sărac a strigat şi Domnul l-a ascultat
şi l-a scăpat din toate strâmtorările sale. R.

⁸ Îngerul Domnului veghează lângă cei ce se tem de el
şi-i scapă din primejdie.
⁹ Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul,
fericit omul care îşi caută în el refugiu! R.

¹⁰ Temeţi-vă de Domnul, voi, sfinţii lui,
căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de el!
¹¹ Bogaţii au sărăcit şi îndură foame,
dar cei care îl caută pe Domnul nu duc lipsă de nimic. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 15,9b.5b
(Aleluia) „Rămâneţi în iubirea mea, spune Domnul. Cel care rămâne în mine şi eu în el, acela aduce roade multe”. (Aleluia)

EVANGHELIA
Cel care rămâne în mine şi eu în el, acela aduce rod mult.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 15,1-8
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Eu sunt viţa cea adevărată, iar Tatăl meu este viticultorul. ² Orice mlădiţă care este în mine şi nu aduce rod, el o înlătură şi oricare aduce rod, o curăţă ca să aducă şi mai mult rod. ³ Voi sunteţi deja curaţi datorită cuvântului pe care vi l-am spus. ⁴ Rămâneţi în mine şi eu în voi! După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot la fel nici voi, dacă nu rămâneţi în mine. ⁵ Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel care rămâne în mine şi eu în el, acela aduce rod mult, pentru că fără mine nu puteţi face nimic. ⁶ Dacă cineva nu rămâne în mine, este aruncat afară, la fel ca mlădiţa, şi se usucă; se adună, se aruncă în foc şi arde. ⁷ Dacă rămâneţi în mine şi cuvintele mele rămân în voi, orice voiţi, cereţi şi vi se va face! ⁸ În aceasta a fost glorificat Tatăl meu, ca să aduceţi rod şi să fiţi discipolii mei”.

Cuvântul Domnului