Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Despre ce discutați între voi pe drum?

Posted by Paxlaur pe 20/09/2015

Isus Domnul si invatatorul ucenicilor_muntele fericirilorCare a fost primul gând în această zi? Ce anume păstrăm și purtăm în inima noastră? Ce ne frământă? Pe cine căutăm? Ce așteptări avem? De cine/ce e însetată inima/mintea noastră? Despre ce vorbim cu noi și între noi?

De fiecare dată când medităm sfânta Evanghelie și citim aceste cuvinte: „îi învăța pe discipolii săi”, vedem cât de mult a lucrat Isus cu ucenicii pentru a-i ajuta să înțeleagă misterul vieții sale. Astăzi evanghelistul Marcu ne prezintă a doua anunțare a moții lui Isus. Și de data aceasta, efortul lui Isus de a-și pregăti bine apostolii pentru misiunea pe care o vor îndeplini pare sortit eșecului. Notează evnghelistul: „Ei, însă, nu înțelegeau cuvântul și se temeau să-l întrebe”. Se temeau de omul care pe unde a trecut a făcut bine tuturor. Se temeau să-l întrebe pe cel care abia vindecase un tânăr posedat de Diavol. Se temeau sau erau concentrați asupra lor, cine avea să fie primul, cine este cel mai mare?

Știm că după ce Isus a făcut primul anunț al pătimirii, Petru a luat cuvântul și „a început să-l certe”. Iar discuția s-a terminat cu aceste cuvinte dure adresate lui Petru: „Mergi în urma mea, Satană, căci nu te gândești la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor” (cf. Mc 9,31-33). Altfel spus, Petru a fost chemat să se așeze în urma Maestrului, nu în fața lui, să se lase condus, nu să conducă, să împlinească planurile lui Dumnezeu, nu să facă după planurile oamenilor.

În cel de-al doilea anunț, ca și în cel de-al treilea (cf. Mc 10,32-34), nu teama de Domnul îi împiedica să-l întrebe, ci dorința de putere, dorința de a fi primii. Nu vor să audă de Cruce, ci doar de glorie! Cât contrast și câtă tristețe: Domnul vorbește despre patima sa iar ei își fac planuri despre putere, despre glorie.

Aceștia suntem noi în fața crucii, în fața vieții: vrem să ajungem în glorie, la gloria învierii, dar fără cruce. Cristos încearcă să ne convingă și pe noi de importanța crucii, de esența vieții sale: patima, moartea și învierea pentru răscumpărarea omenirii. Însă cine are timp să mai asculte? Cine este interesat de suferință ca „drum” ce poartă la mântuire? Cine poate înțelege acest cuvânt? Cine poate înțelege Cuvântul? Nici măcar ucenicii care au văzut zeci de miracole și l-au ascultat pe Isus predicând fericirile și învățând despre ce este cu adevărat important nu au înțeles.

Cristos insistă, anunță de trei ori pătimirea sa. În cele din urmă le spune apostolilor și nouă: „Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care îl va trimite Tatăl în numele meu, vă va învăța toate și vă va aminti toate câte vi le-am spus eu” (In 14, 26). Doar cu ajutorul Duhului Sfânt putem înțelege Cuvântul. Atunci când ne apropiem de Scripturi, avem nevoie de asistența Duhului Sfânt, trebuie să fim în starea de har. Doar în starea de har putem înțelege scripturile și ne putem trăi credința.

Starea de har este aceea care face curățenie în inima noastră și nu ne mai blocăm în fața întrebării: „Despre ce discutați între voi pe drum”?  Altfel spus, ce aveți în inimă? Ce vă preocupă? Care vă sunt neliniștile sau pasiunile? Ce urmăriți? Întrebarea despre ce e în inima noastră, în centrul vieții noastre, atunci când suntem în starea de har, nu ne mai sperie.

Iată ce trebuie să căutăm în această zi dacă vrem să înțelegem cele ce s-au petrecut la Ierusalim: prezența Duhului Sfânt în inima noastră. El ne ajută să facem curățenie în inima noastră și să alungăm „poftele care se luptă în membrele noastre”, despre care ne vorbește apostolul Iacob. Duhul Sfânt intervine pentru noi cu suspine negrite, se roagă pentru noi, cu noi, în noi, pentru că noi nu știm să cerem: „nu aveţi pentru că nu cereţi; cereţi şi nu primiţi pentru că cereţi rău, pentru a risipi în plăcerile voastre”.

Duhul Sfânt ne ajută să înțelegem Scriptura. Să căutăm prezența sa, să râvnim după starea de har care se obține prin botez și prin purificarea penitențială, prin sacramentul sfintei spovezi. Să ne spovedim și să căutăm curăția inimii, dacă vrem să înțelegem și să trăim Scripturile. Iar atunci când Domnul se va apropia de noi și ne va întreba: „Despre ce discutați între voi pe drum?” să nu rămânem în tăcere, rușinați de grijile noastre, de preocupările și poftele noastre de avere și putere. Dimpotrivă, inima noastră să tresalte de bucurie pentru că Domnul se îngrijește de noi, se interesează de noi, ne invită la dialog. Să căutăm prezența Domnului și a Duhului Sfânt pentru ca atunci când se vor hotărî să ne pândească, atunci când vor spune: „Să-l testăm prin jignire şi chin, ca să cunoaştem blândeţea lui şi să ne dăm seama de răbdarea lui! Să-l condamnăm la o moarte ruşinoasă”, noi să strigăm plini de Duhul Sfânt împreună cu psalmistul: „Dumnezeu este cel care mă ajută, Domnul este cel care susţine viaţa mea”. Nu suntem singuri! Însuși Domnul – care a murit și a înviat pentru noi – este de partea noastră. Lui să-i fie slavă și mulțumire în veci de veci.

Sfânta Fecioară Maria, mireasa Duhului Sfânt, să ne mijlocească harul de a căuta și iubi prezența lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt în inima și viața noastră. Amin!

Duminică, 20 septembrie 2015 

† DUMINICA a 25-a de peste an
Ss. Martiri din Coreea
Înt 2,12.17-20; Ps 53; Iac 3,16-4,3; Mc 9,30-37

LECTURA I
Să-l condamnăm pe cel drept la o moarte ruşinoasă!
Citire din cartea Înţelepciunii 2,12.17-20
Au spus cei care nu gândesc drept: „Să-l pândim pe cel drept, căci ne deranjează, stă împotriva faptelor noastre, ne reproşează păcate împotriva legii şi ne acuză de păcate împotriva disciplinei noastre! 17 Să vedem dacă sunt adevărate cuvintele lui şi să încercăm ce va fi la sfârşitul lui! 18Căci dacă cel drept este fiul lui Dumnezeu, el îi va veni în ajutor şi-l va salva din mâna celor care-i stau împotrivă. 19 Să-l testăm prin jignire şi chin, ca să cunoaştem blândeţea lui şi să ne dăm seama de răbdarea lui! 20 Să-l condamnăm la o moarte ruşinoasă, căci, după cuvintele sale, el va fi supravegheat de Domnul!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 53(54),3-4.5.6 şi 8 (R.: 6b)
R.: Domnul este acela care susţine viaţa mea.

3 Dumnezeule, pentru numele tău, mântuieşte-mă
şi fă-mi dreptate prin puterea ta!
4 Ascultă-mi rugăciunea, Dumnezeule,
pleacă-ţi urechea la cuvintele gurii mele! R.

5 Pentru că străinii s-au ridicat împotriva mea
şi cei violenţi caută sufletul meu:
ei nu-l pun pe Dumnezeu înaintea lor. R.

6 Dar Dumnezeu este cel care mă ajută,
Domnul este cel care susţine viaţa mea.
8 Cu drag îţi voi aduce jertfă,
voi lăuda numele tău, Doamne, pentru că este bun. R.

LECTURA A II-A
Rodul dreptăţii este semănat în pace pentru cei care fac pace.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Iacob 3,16-4,3
Preaiubiţilor, acolo unde este gelozie şi rivalitate, acolo se află dezordine şi tot felul de fapte rele.17 Dar înţelepciunea care vine de sus este, înainte de toate, curată, apoi, paşnică, blândă, docilă, plină de milă şi de roade bune, fără discriminare şi fără ipocrizie. 18 Rodul dreptăţii este semănat în pace pentru cei care fac pace. 4,1 De unde vin războaiele, de unde conflictele dintre voi? Oare nu tocmai din poftele voastre care se luptă în membrele voastre? 2 Râvniţi şi nu aveţi; ucideţi şi invidiaţi, dar nu reuşiţi să obţineţi; vă luptaţi şi purtaţi războaie; nu aveţi pentru că nu cereţi; 3cereţi şi nu primiţi pentru că cereţi rău, pentru a risipi în plăcerile voastre.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. 2Tes 2,14
(Aleluia) Dumnezeu ne-a chemat prin evanghelie spre dobândirea gloriei Domnului nostru Isus Cristos. (Aleluia)

EVANGHELIA
Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor. Dacă cineva vrea să fie primul, să fie ultimul dintre toţi!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 9,30-37
În acel timp, plecând de acolo, Isus străbătea Galileea şi nu voia ca cineva să ştie, 31 căci îi învăţa pe discipolii săi şi le spunea: „Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor şi îl vor ucide, iar după ce îl vor ucide, a treia zi va învia”. 32 Ei însă nu înţelegeau cuvântul şi se temeau să-l întrebe. 33 Au venit la Cafarnaum şi, când erau în casă, i-a întrebat: „Despre ce aţi discutat pe drum?” 34 Însă ei tăceau, căci pe drum discutaseră unii cu alţii despre cine este mai mare. 35Aşezându-se, s-a adresat celor doisprezece şi le-a spus: „Dacă cineva vrea să fie primul, să fie ultimul dintre toţi şi slujitorul tuturor!” 36 Şi, luând un copil, l-a aşezat în mijlocul lor, apoi, luându-l în braţe, le-a spus: 37 „Oricine primeşte un astfel de copil în numele meu, pe mine mă primeşte; iar cine mă primeşte pe mine, nu pe mine mă primeşte, ci pe acela care m-a trimis”.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

2 răspunsuri to “Despre ce discutați între voi pe drum?”

  1. A said

    LAUDA TIE CRISTOASE!
    Doamne, cu umilinta si cu incredere deplina te rog: ai mila de tineretul zilelor noastre! Intoarce-i la credinta, arata-le cit de multa fericire gasesc in cartile Tale. Amin.
    Multumesc ,va doresc o duminica binecuvintata de Domnul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: