Prea târziu te-am iubit…

Cine vizitează Roma, fie că este sau nu pasionat de artă, de pictură, de Caravaggio, trebuie să-și treacă în obiective biserica „San Luigi dei Francesi”. Această biserică adăpostește una dintre cele mai celebre picturi ale italianului Caravaggio și anume „Chemarea lui Matei”, apostolul pe care Biserica îl sărbătorește în această zi.

Fragmentul evanghelic și această pictură ne permit să experimentăm toată tensiunea și forța cuvântului ieșit ca o suflare de Duh creator din gura lui Cristos: „Urmează-mă”. De fapt, degetul creator al lui Dumnezeu, prezent în această pictură, ne amintește de degetul creator din picturile lui Michelangelo (Crearea lui Adam). La începutul lumii, ca și în timpul lui Cristos, precum și astăzi, Dumnezeu creează prin Cuvânt: Dumnezeu lucrează și creează făpturi noi prin cuvântul său: „Urmează-mă”. A fost suficient un gest, un cuvânt și viața sa a devenit alta, inima sa a început să bată pentru alte valori. Câtă forță în acest cuvânt: „Urmează-mă!” și câtă determinare în viața unui om renăscut prin har!

Sărbătorindu-l pe sfântul Matei să cerem și noi harul de a răspunde/corespunde harului creator. Să cerem harul de a ne ridica de la masa obiceiurilor noastre, de a ne dezlipi de egoismul și avariția inimii noastre, și să plecăm pe urmele celui care face din viața noastră un izvor de bucurie pentru noi înșine și pentru cei din jurul nostru.

Adevăratele schimbări nu încep în urma unor discursuri sofisticate sau planuri bine întocmite. Adevărate schimbări au loc atunci când ascultăm șoapta Duhului Sfânt, atunci când în tăcerea inimii simțim mâna creatoare a lui Dumnezeu care ne atinge sufletul și ne șoptește irezistibil: „Urmează-mă!”. Atunci trebuie să te ridici, să lași totul și să pleci!

Iată și un text din Omiliile sfântului preot Beda Venerabilul (Omil. 21: CCL 122, 149-151), o lectură spirituală care ne vorbește despre chemarea sfântului Matei care este/trebuie să fie, să devină și chemarea noastră:

Isus l-a văzut, s-a îndurat de el și l-a ales

Isus a văzut un om, numit Matei, stând la postul de vamă și i-a spus: Urmează-mă! (Mt 9,9). A văzut nu atât cu privirea ochilor trupului, cât, mai ales, cu cea a bunătății interioare. A văzut un vameș, și, de vreme ce, l-a privit cu sentiment de iubire și l-a ales, i-a spus: Urmează-mă! I-a spus: Urmează-mă, adică „imită-mă”. I-a spus „urmează-mă” nu atât cu mișcarea picioarelor, cât prin practica vieții. De fapt, cel care spune că rămâne în Cristos trebuie să trăiască așa cum el a trăit (1In 2,6).
Și, ridicându-se, l-a urmat (Mt 9,9). Nu trebuie să ne uimim că un vameș, la primul cuvânt al Domnului, care îl invita, a părăsit câștigurile pământești pe care le îndră­gea și, după ce a lăsat bogățiile, a acceptat să-l urmeze pe acela pe care îl vedea că nu are nici o bogăție. De fapt, însuși Domnul, care l-a chemat în exterior prin cuvânt, l-a instruit în interior printr-un stimulent invizibil, ca să-l urmeze. A pus în mintea sa lumina harului spiri­tual, cu care să poată înțelege că acela care pe pământ îl dezlipea de lucrurile materiale era capabil să-i dea în cer comori nepieritoare.
Pe când stătea la masă, în casă, iată că mulți vameși și păcătoși au venit și s-au așezat la masă cu Isus și cu discipolii săi (Mt 9,10). Iată, așadar, că întoarcerea unui singur vameș a folosit ca stimulent pentru întoar­cerea multor vameși și păcătoși, iar iertarea păcatelor sale a fost model pentru iertarea tuturor acestora. A fost un autentic și minunat semn prevestitor al realităților viitoare. Cel care va fi apostol și învățător al credinței a atras la sine o mulțime de păcătoși încă din primul moment al convertirii sale. Chiar la început, imediat ce a învățat primele noțiuni ale credinței, el a început acea evanghelizare pe care o va duce înainte o dată cu progre­sul sfințeniei sale. Dacă dorim să pătrundem mai adânc în semnificația celor întâmplate, vom înțelege că el nu s-a limitat să-i ofere Domnului un ospăț pentru trupul său în propria locuință materială, ci, prin credință și iubire, i-a pregătit un ospăț mult mai plăcut în adâncul inimii sale. Așa afirmă cel care spune: Iată, eu stau la ușă și bat; dacă cineva ascultă glasul meu și îmi deschide ușa, voi intra la el, voi sta la masă cu el și el cu mine (Ap 3,20).
Îi deschidem ușa pentru a-l primi atunci când, după ce i-am auzit glasul, ne dăm de bunăvoie asentimentul față de invitațiile sale, tainice sau evidente, și ne însușim cu angajare misiunea încredințată de el. Apoi, el intră ca să stea la masă cu noi și noi cu el, pentru că, prin harul iubirii sale, el vine să locuiască în inimile celor aleși, pentru a-i reface cu lumina prezenței sale. Astfel, ei sunt în stare să înainteze tot mai mult în dorința spre cer. La rândul său, el însuși se bucură datorită iubirii lor față de cele cerești, ca și cum i-ar oferi ofrande plăcute.

Luni, 21 septembrie 2015 

Luni din saptamâna a 25-a de peste an
SS. MATEI, ap. si ev.; Iona, profet
Ef 4,1-7.11-13; Ps 18; Mt 9,9-13

LECTURA I
El i-a dat pe unii ca apostoli, pe alţii ca evanghelişti.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 4,1-7.11-13
Fraţilor, aşadar, vă îndemn eu, prizonierul în Domnul, să umblaţi în mod vrednic de chemarea pe care aţi primit-o: ² cu toată umilinţa şi blândeţea, cu îndelungă răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în iubire, ³ străduindu-vă să păstraţi unitatea Duhului în legătura păcii. ⁴ Este un singur trup şi un singur Duh, după cum aţi şi fost chemaţi la o singură speranţă, aceea a chemării voastre. ⁵ Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur Botez, ⁶ un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este peste toate, prin toţi şi în toţi. ⁷ Fiecăruia dintre noi i s-a dat harul după măsura darului lui Cristos. ¹¹ Tot el i-a dat pe unii ca apostoli; pe alţii, ca profeţi; pe alţii, ca evanghelişti; pe alţii, ca păstori şi învăţători ¹² pentru desăvârşirea sfinţilor în vederea lucrării slujirii spre edificarea trupului lui Cristos, ¹³ până când vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la omul desăvârşit, la măsura staturii plinătăţii lui Cristos.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 18(19),2-3.4-5 (R.: cf. 5)
R.: În lumea întreagă răsună vestea mântuirii.

² Cerurile vorbesc despre slava lui Dumnezeu
şi firmamentul vesteşte lucrarea mâinilor sale.
³ Ziua încredinţează zilei mesajul,
iar noaptea transmite nopţii cunoaşterea. R.

⁴ Nu e vorbire, nu sunt cuvinte
ale căror glasuri să se poată auzi,
⁵ şi totuşi vocea lor străbate tot pământul,
vestea lor ajunge la marginile lumii. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) Pe tine, Dumnezeule, te lăudăm. Pe tine, Doamne, te mărturisim. Pe tine te măreşte corul preaslăvit al apostolilor! (Aleluia)

EVANGHELIA
I-a spus: „Urmează-mă!” Ridicându-se, el l-a urmat.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 9,9-13
În acel timp, plecând Isus de acolo, a văzut un om numit Matei stând la postul de vamă şi i-a spus: „Urmează-mă!” Ridicându-se, el l-a urmat. ¹⁰ Şi, pe când stătea la masă în casă, iată că mulţi vameşi şi păcătoşi au venit şi s-au aşezat la masă cu Isus şi cu discipolii lui! ¹¹ Văzând aceasta, fariseii au spus discipolilor lui: „De ce mănâncă învăţătorul vostru împreună cu vameşii şi păcătoşii?” ¹² Auzindu-i, el le-a spus: „Nu cei sănătoşi au nevoie de medic, ci bolnavii. ¹³Aşadar, mergeţi şi învăţaţi ce înseamnă: «Îndurare vreau, şi nu jertfă”, căci nu am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi”.

Cuvântul Domnului