Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Nimeni nu este bun, decât numai Dumnezeu!

Posted by Paxlaur pe 12/10/2015

Bunatatea_si_rautateaSunt puțini oamenii care nu se regăsesc în spiritul utilitarist al lui Petru: „Noi am lăsat toate și te-am urmat. Ce ne iese de aici? Ce avantaje vom avea? Ce vom câștiga în urma renunțărilor pe care le-am făcut? Petru privește în perspectiva imediată a lucrurilor, dar Cristos îl poartă spre începutul fragmentului evanghelic asigurându-l că va primi toate însutit pe acest pământ, dar nu fără persecuții, iar la urmă va primi ceea ce contează cu adevărat: viața veșnică.

Viața veșnică de fapt era în interesul omului care se apropie de Isus. Este impresionant că omul pune această întrebare îngenunchind. Tocmai pentru ca și noi să înțelegem că doar așezându-ne în genunchi, în fața lui Dumnezeu, stând în tăcere, putem primi adevăratele răspunsuri care să ne arate calea de urmat pe acest pământ pentru a ajunge în viața veșnică. Este trist și lipsit de sens ca un om care nu știe să stea în genunchi, ca un om care nu iubește rugăciunea, să înceapă să vorbească despre viața veșnică. Această împărăție veșnică, această viață fără de sfârșit nu poate fi despărțită de virtutea umilinței și de harul rugăciunii: „Adevăr vă spun, dacă nu vă veți întoarce și nu veți deveni asemenea copiilor, nu veți intra în împărăția cerurilor. Așadar, cine se va umili asemenea acestui copil acela va fi cel mai mare în împărăția cerurilor” (Mt 18,3-4).

Dincolo de acest drum spre viața veșnică despre care vorbește Cristos, gândul mi-a rămas la o altă frază din răspunsul său: „Nimeni nu este bun, decât numai Dumnezeu” (Mc 10,18). Nimeni nu este bun. Nu există oameni buni?! Ascultând și tot repetând această frază, putem porni cu mintea noastră în două direcții. Prima direcție ar fi să zâmbim bucuroși că în sfârșit până și Dumnezeu ne dă dreptate: vecinul nostru chiar nu este un om bun, ci este un om rău. Da, în această frază unii ne putem găsi confirmată toate „intuițiile” și „cunoștințele” pe care le avem despre vecinul nostru, despre aproapele nostru, despre soacra sau nora noastră, despre ginerele sau nepotul sau verișorul nostru etc.: nu sunt buni. Unii putem tresălta de bucurie spunând că până și Cristos ne dă dreptate în ceea ce spuneam despre anumiți oameni pe care i-am întâlnit: sunt răi!

Însă creștinul adevărat, alege cea de a doua direcție spre care să-și poarte mintea și se regăsește în primul rând pe sine în afirmația lui Cristos: „Nimeni nu este bun, decât numai Dumnezeu” (Mc 10,18). Cu tristețe trebuie să recunoaștem despre noi că nu suntem buni, că mai avem mult de muncit cu noi înșine pentru a deveni cu adevărat buni. Trebuie să învățăm să privim mai mult la noi înșine, la inima noastră și să ne analizăm în lumina lui Cristos, în lumina evangheliei, în lumina prin care Biserica încearcă să dăruiască lumii, societății, fiecărui om „o nouă strălucire”. Suntem noi care trebuie să ne vedem nu atât în întrebarea sfântului Petru, cât mai ales în întrebarea omului îngenuncheat: „Ce trebuie să fac ca să moștenesc viața veșnică?” (Mc 10,18). Ce trebuie să fac mai bine, mai bun în mine ca să mă apropii de omul pe care Cristos privindu-l să-l îndrăgească. Cât de fericită ar fi inima noastră dacă și despre noi evanghelistul ar putea spune: „Isus, privindu-l fix, l-a îndrăgit” (Mc 10,21).

Astăzi, spre deosebire de omul din evanghelie, nu putem să primim din partea lui Cristos un răspuns direct, față în față. Îl putem găsi pe Cristos în euharistie și cu siguranță în tăcerea unei ore de adorație ne răspunde și face lumină în viața noastră. Însă împreună cu Cristos euharisticul astăzi ne vorbește Scriptura. Când nu găsim răspuns la întrebările noastre, când am pierdut calea spre lumină, spre speranță, când ne dăm seama de răul din noi și ne descurajăm, atunci, mai ales atunci, trebuie să luăm Biblia în mâinile noastre și să o citim, să o medităm, să ne rugăm. Aceasta pentru că astăzi, ca și acum două mii de ani, „cuvântul lui Dumnezeu este viu, plin de putere şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri; el pătrunde până la despărţitura sufletului şi a duhului, a încheieturilor şi a măduvei şi judecă sentimentele şi gândurile inimii”, cum ne spune în această duminică autorul Scrisorii către evrei (Evr 4,12-13).

Să trăim această zi plini de convingere că și astăzi cuvântul lui Dumnezeu este viu și plin de putere. Să căutăm în cuvântul lui Dumnezeu liniștea noastră. Să ne apropiem de cuvântul Domnului plini de sete. Să ne rugăm zilnic folosind cuvântul Domnului și vom simți cum ne putem însuși cuvintele din Cartea înțelepciunii: „M-am rugat şi mi-a fost dată priceperea, am invocat şi a venit la mine duhul înţelepciunii” (Înt 7,7). Să iubim înțelepciunea care vine de la Domnul și să o prețuim mai mult decât toate bunurile acestei lumi. Doar așa ne vom găsi liniștea, doar așa vom găsi forța de a ne trăi vocația, doar așa vom putea parcurge străzile acestei lumi muncind să fim mai buni și să dobândim viața veșnică.

O, Marie, ajutorul creștinilor și maica speranței, roagă-te pentru noi.

Duminică, 11 octombrie 2015 

† DUMINICA a 28-a de peste an
Ss. Ioan al XXIII-lea.; Filip, diacon; Alexandru Sauli, ep.
Înt 7,7-11; Ps 89; Evr 4,12-13; Mc 10,17-30 (Mc 10,17-27)

LECTURA I
Bogăţia am considerat-o nimic în comparaţie cu înţelepciunea.
Citire din cartea Înţelepciunii 7,7-11
M-am rugat şi mi-a fost dată priceperea, am invocat şi a venit la mine duhul înţelepciunii. 8 Am preferat-o sceptrelor şi tronurilor şi bogăţia am considerat-o nimic în comparaţie cu ea. 9 Nu am asemănat-o cu o piatră preţioasă, căci tot aurul, în văzul ei, este puţin nisip şi ca argila este considerat argintul înaintea ei. 10 Am iubit-o mai mult decât sănătatea şi frumuseţea şi am preferat să o am în locul luminii, căci strălucirea care vine de la ea este fără apus. 11 Au venit la mine toate cele bune împreună cu ea şi bogăţie fără măsură este în mâinile ei.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 89(90),12-13.14-15.16-17 (R.: 14)
R.: Satură-ne cu bunătatea ta, Doamne, ca să tresăltăm de bucurie!

12 Învaţă-ne să numărăm zilele noastre,
ca să dobândim înţelepciunea inimii!
13 Întoarce-te, Doamne; până când?
Ai milă de slujitorii tăi! R.

14 Satură-ne dis-de-dimineaţă cu bunătatea ta,
ca să tresăltăm de bucurie
şi să ne veselim în toate zilele vieţii noastre!
15 Umple-ne de veselie tot atâtea zile câte ne-ai umilit
şi tot atâţia ani câţi am văzut răul! R.

16 Fă ca slujitorii tăi să vadă lucrarea ta şi fiii lor, maiestatea ta.
17 Bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru să fie asupra noastră!
Fă sigură pentru noi lucrarea mâinilor noastre!
Da, fă sigură lucrarea mâinilor noastre! R.

LECTURA A II-A
Cuvântul lui Dumnezeu pătrunde până la despărţitura sufletului.
Citire din Scrisoarea către Evrei 4,12-13
Fraţilor, cuvântul lui Dumnezeu este viu, plin de putere şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri; el pătrunde până la despărţitura sufletului şi a duhului, a încheieturilor şi a măduvei şi judecă sentimentele şi gândurile inimii. 13 Şi nu este nicio creatură ascunsă înaintea lui, ci toate sunt goale şi descoperite pentru ochii aceluia în faţa căruia vom da cont.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 5,3
(Aleluia) Fericiţi cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăţia cerurilor! (Aleluia)

EVANGHELIA*
Vinde ceea ce ai, apoi vino şi urmează-mă!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 10,17-30
În timp ce Isus pleca la drum, un om a venit în fugă şi, îngenunchind, l-a întrebat: „Învăţătorule bun, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” 18 Isus i-a zis: „De ce-mi spui bun? Nimeni nu este bun, decât numai Dumnezeu. 19 Cunoşti poruncile: «Să nu ucizi! Să nu comiţi adulter! Să nu furi! Să nu dai mărturie falsă! Să nu înşeli! Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta!»”20 Atunci el i-a zis: „Învăţătorule, toate acestea le-am păzit din tinereţea mea”. 21 Isus, privindu-l fix, l-a îndrăgit şi i-a spus: „Un lucru îţi lipseşte: mergi, vinde ceea ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în cer, apoi vino şi urmează-mă!” 22 Întristat de acest cuvânt, el a plecat abătut, pentru că avea multe bogăţii. 23 Atunci, privind în jur, Isus le-a spus discipolilor săi: „Cât de greu vor intra în împărăţia lui Dumnezeu cei care au bogăţii!” 24 Discipolii se mirau de cuvintele lui. Dar Isus, luând din nou cuvântul, le-a zis: „Copii, cât de greu este să se intre în împărăţia lui Dumnezeu! 25 Mai uşor este ca o cămilă să treacă prin urechea acului decât ca un bogat să intre în împărăţia lui Dumnezeu”. 26 Iar ei erau peste măsură de uluiţi şi spuneau între ei: „Atunci, cine se poate mântui?” 27 Privindu-i, Isus le-a spus: „Pentru oameni este imposibil, nu însă pentru Dumnezeu, căci pentru Dumnezeu toate sunt posibile”. 28 Petru a început să-i spună: „Iată, noi am lăsat toate şi te-am urmat!” 29 Isus i-a zis: „Adevăr vă spun că nu este nimeni care a lăsat casă sau fraţi sau surori, sau mamă sau tată sau copii, sau ogoare pentru mine şi pentru evanghelie 30 şi să nu primească însutit acum, în timpul acesta, case, fraţi, surori, mame, copii şi ogoare, dar şi persecuţii, iar în veacul care va veni, viaţa veşnică”.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

3 răspunsuri to “Nimeni nu este bun, decât numai Dumnezeu!”

  1. A said

    LAUDA TIE CRISTOASE!
    Este bine ca prima data sa ne uitam in sufletul nostru si dupa aceea sa-i judecam pe cei apropiati noua. Cine este fara de pacat, sa dea primul cu piatra.
    Multumesc!

    Apreciază

    • Laurentiu said

      1 Iar Isus s-a dus pe Muntele Măslinilor.
      2 Dar în zori a venit din nou la templu și tot poporul venea la el, iar el, fiind așezat, îi învăța.
      3 Cărturarii și fariseii au adus o femeie prinsă în adulter și, punând-o la mijloc,
      4 i-au zis: „Învățătorule, această femeie a fost surprinsă asupra faptului de adulter.
      5 Moise ne-a poruncit în Lege ca pe astfel de femei să le batem cu pietre. Dar tu, ce zici?”
      6 Însă spuneau aceasta ispitindu-l, ca să aibă de ce să-l acuze. Dar Isus, aplecându-se, scria cu degetul pe pământ.
      7 Întrucât continuau să-l întrebe, s-a ridicat și le-a spus: „Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra în ea”.
      8 Și, aplecându-se din nou, scria pe pământ.
      9 Când au auzit, au plecat unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni. El a rămas singur, iar femeia era în mijloc.
      10 Isus s-a ridicat și i-a spus: „Femeie, unde sunt ei? Nu te-a condamnat nimeni?”
      11 Ea i-a zis: „Nimeni, Doamne”. Isus i-a spus: „Nici eu nu te condamn; mergi, de acum să nu mai păcătuiești!” (In 8,1-9).

      Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: