Gradualitate şi convertire(a minții și a inimii)

Mintea și inima au nevoie de o convertire continuă prin care să se realizeze, treptat, dezlipirea de orice rău și adeziunea totală la bine:

Nedreptăţii generate de păcat – pătruns adânc în structurile lumii de astăzi – care adesea frânează drumul familiei în realizarea misiunii ei şi a drepturilor ei fundamentale, toţi trebuie să ne opunem printr-o convertire a minţii şi a inimii, urmând prin renegarea egoismului nostru pe Cristos răstignit: o astfel de convertire nu se poate să nu aibă influenţă binefăcătoare şi novatoare chiar şi în structurile societăţii.

Se cere o convertire continuă, permanentă, care, deşi cere dezlipirea interioară de orice rău şi adeziunea integrală la bine, se înfăptuieşte însă concret în paşi care ne conduc din ce în ce mai departe. Se dezvoltă astfel un proces dinamic, care avansează gradat în funcţie de integrarea progresivă a darurilor lui Dumnezeu şi a exigenţelor dragostei divine, definitivă şi absolută, în întreaga viaţă personală şi socială a omului. Pentru aceasta este necesară parcurgerea unei căi pedagogice de creştere, pentru ca fiecare creştin, familiile şi popoarele, ba chiar şi întreaga civilizaţie, folosind ceea ce au primit deja din misterul lui Cristos, să fie conduşi cu răbdare mai departe spre o cunoaştere tot mai bogată şi la o integrare mai deplină a acestui mister al lui Cristos în viaţa lor (Familiaris consortio, nr. 9).

Textul integral poate fi citit aici: http://www.ercis.ro/magisteriu/ioanpaul2exo.asp?doc=fc