Rolul social al fiecărei familii revine, într-un titlu nou şi original, familiei creştine, fondată pe sacramentul Căsătoriei. Asumând realitatea omenească a iubirii conjugale în toate implicaţiile ei, sacramentul Căsătoriei abilitează şi angajează soţii şi părinţii creştini în a trăi vocaţia lor de laici şi de a căuta împărăţia lui Dumnezeu, „folosindu-se de bunurile trecătoare şi rânduindu-le după placul lui Dumnezeu”113.
Îndatorirea socială şi politică se încadrează în acea misiune regală sau de slujire, la care soţii creştini iau parte prin puterea sacramentului Căsătoriei, primind în acelaşi timp o poruncă de la care nu se pot sustrage şi un har care îi susţine şi îi stimulează.
În felul acesta, familia creştină este chemată să ofere tuturor mărturia unei dăruiri generoase şi dezinteresate în problemele sociale, prin acea „alegere preferenţială” a celor săraci şi a celor marginalizaţi. De aceea, familia creştină, înaintând în urmarea Domnului, promovând o deosebită grijă pentru cei lipsiţi, trebuie să aibă inima darnică pentru cei înfometaţi, săraci, bolnavi, bătrâni, drogaţi şi pentru cei fără familie.
(din Familiaris consortio, nr. 47)
Documentul poate fi citit în întregime pe: http://www.ercis.ro/magisteriu/ioanpaul2exo.asp?doc=fc
Prea târziu te-am iubit... 
Lasă un comentariu