Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Să-l iubim pe cel care nu este iubit! Totul în cinci cuvinte

Posted by Paxlaur pe 25/07/2016

Tereza de Calcuta

Cu titlul Să-l iubim pe cel care nu este iubit (Amiamo chi non è amato. Testi inediti [Editrice Missionaria italiana, Bologna, 2016, 96 de pagini]), la 29 iulie va fi în librării o culegere de texte ale Maicii Tereza de Calcutta: îndeosebi transcrierea intervenţiei ţinute la Milano la 19 octombrie 1973 la Centrul misionar al Institutului Pontifical Misiuni Externe şi răspunsurile la întrebările publicului compus din tineri şi călugăriţe. Publicăm prefaţa la volum scrisă de Papa Francisc.

Există o expresie a Maicii Tereza care aş vrea să fie fundal pentru reflecţia mea: Noi nu suntem o ONG. ONG-urile lucrează pentru un proiect; noi lucrăm pentru Cineva”. De aceea, şi eu repet adesea că Biserica nu este o ONG, pentru că lucrează pentru Cristos şi pentru săracii în care trăieşte Cristos, ne întinde mâna, invocă ajutor, cere privirea noastră milostivă, duioşia noastră.

Recitind aceste pagini m-am gândit să adun câteva reflecţii în jurul a cinci cuvinte.

Primul cuvânt este rugăciune. Maica Tereza ne invită în mod neobosit să luăm din izvorul Iubirii, Isus răstignit şi înviat, prezent în sacramentul Euharistiei, pentru a avea apoi forţa de a-l ajuta în cei mai săraci dintre săraci, cu inima plină de bucurie. Maica Tereza îşi începea ziua participând la Sfânta Liturghie şi o încheia cu adoraţia adusă lui Isus Sacrament, Iubire infinită. Astfel, devine posibil să se transforme munca în rugăciune. Să nu uităm niciodată să avem o mică evanghelie în buzunar, să citim din ea o pagină şi să intrăm şi noi în relatarea pe care o citim. Să încercăm să intrăm în gândurile şi în sentimentele lui Isus, să vorbim cu El, să cerem harul Duhului său: astfel vom deveni bărbaţi şi femei care au gustul vieţii şi vom şti să dăruim o privire reînnoită celui pe care-l întâlnim.

Al doilea cuvânt este caritate. Înseamnă a deveni aproapele la periferiile bărbaţilor şi femeilor pe care-i întâlnim în fiecare zi, să simţim compasiune faţă de cei din urmă în trup şi în spirit – şi a simţi compasiune este posibil numai atunci când nevoia şi rănile celuilalt sunt primite în inima mea – a deveni martori ai mângâierii lui Dumnezeu pentru orice rană a umanităţii. Toate acestea sunt posibile atunci când fiecare dintre noi stă cu Domnul Isus, vorbeşte cu El, se lasă locuit de Duhul său. Astfel noi vom fi capabili să oferim ceea ce persoanele doresc: prezenţa şi apropierea lui Dumnezeu milostivire.

Al treilea este milostivire activă. Am putea spune şi fapte de milostenie trupească şi sufletească, adică a ne îngriji de tot omul şi de fiecare om. În Misericordiae vultus, bula de convocare a Jubileului extraordinar al Milostivirii, scriam: „Este dorinţa mea vie ca poporul creştin să reflecteze în timpul Jubileului asupra faptelor de milostenie trupească şi sufletească. Va fi un mod pentru a trezi conştiinţa noastră adesea aţipită în faţa dramei sărăciei şi pentru a intra tot mai mult în inima Evangheliei, unde săracii sunt privilegiaţii milostivirii divine. Predica lui Isus ne prezintă aceste fapte de milostenie pentru ca să putem înţelege dacă trăim sau nu ca discipoli ai săi. Să redescoperim faptele de milostenie trupească: a da de mâncare celor înfometaţi, a da de băut celor însetaţi, a-i îmbrăca pe cei goi, a-i primi pe străini, a-i asista pe bolnavi, a-i vizita pe cei închişi, a-i îngropa pe morţi. Şi să nu uităm faptele de milostenie sufletească: a-i sfătui pe cei îndoielnici, a-i învăţa pe neştiutori, a-i avertiza pe păcătoşi, a-i mângâia pe cei mâhniţi, a ierta ofensele, a îndura cu răbdare persoanele sâcâitoare, a ne ruga lui Dumnezeu pentru cei vii şi pentru cei morţi”. Maica Tereza a făcut din această pagină a Evangheliei călăuza vieţii sale, drumul spre sfinţenie şi ar putea să devină astfel şi pentru noi.

Al patrulea cuvânt este familie. În ea se evidenţiază figura şi prezenţa mamei, şi aşa vorbeşte în aceste pagini Maica Tereza: „Mamele sunt inima casei şi ele sunt cele care formează familia, acceptând, iubind şi îngrijindu-se cu iubire de copiii lor. (…) [De fapt] multe dintre suferinţele tinerilor sunt cauzate de viaţa familială. (…) Mama este cea care face din casă un cuib de iubire. Uneori a fi mamă poate să fie o experienţă într-adevăr grea, poate să fie o cruce; dar o avem cu noi pe Sfânta Fecioară Maria, cea mai bună dintre mame, care mereu ne învaţă să fim duioase cu copiii noştri”. De fapt, în familie învăţăm de la mama şi tata să ne zâmbim, să ne iertăm, să ne primim, să ne jertfim unii pentru alţii, să dăruim fără a pretinde nimic în schimb, să ne rugăm şi să suferim împreună, să ne bucurăm şi să ne ajutăm reciproc. În nicio altă situaţie de viaţă nu este posibil a trăi cum şi cât se trăieşte într-o familie. Şi Maica Tereza, într-un dintre răspunsuri în timpul întâlnirilor prezentate în această carte, ne spune: „Voi trebuie să deveniţi tot mai mult bucuria şi mângâierea lui Dumnezeu, readucând rugăciunea în familiile voastre. Familia are nevoie de iubire, comuniune şi muncă grea. Şi cesta va fi darul cel mai mare pe care-l veţi putea oferi Bisericii”.

Al cincilea cuvânt este tineri. „În mod deosebit mă adresez vouă tinerilor! Spun unii că Albania este ţara cea mai tânără din Europa şi mă adresez vouă. Vă invit să construiţi existenţa voastră pe Isus Cristos, pe Dumnezeu: cine construieşte pe Dumnezeu construieşte pe stâncă, pentru că El este mereu fidel, chiar dacă noi nu suntem fideli (cf. 2Tim 2,13)”. Cu aceste cuvinte la Angelus la Tirana, în timpul vizitei mele în Albania, la 21 septembrie 2014, mă adresam tinerilor din acea ţară. Acum le cer tuturor tinerilor să nu-şi piardă speranţa, să nu lase să li se fure viitorul, care este în mâinile lor. Rămâneţi şi Domnul şi iubiţi-vă aşa cum Dumnezeu vă iubeşte, fiţi constructori de punţi pentru a frânge logica diviziunii, a refuzului, a fricii unora de alţii, puneţi-vă în slujba săracilor, înfruntaţi cu curaj viaţa, care este dar al lui Dumnezeu. Zburaţi la înălţime, ca acvila simbol al ţării de origine a Maicii Tereza! Vă încurajez să-i implicaţi pe cei de vârsta voastră; să vă hrăniţi asiduu din Cuvântul lui Dumnezeu deschizând inimile voastre lui Cristos, Evangheliei, întâlnirii cu Dumnezeu, dialogului dintre voi pentru a oferi o mărturie lumii întregi. Vă binecuvântez cu afect. Vă urez ca aceste pagini să facă bine inimii voastre aşa cum au făcut bine inimii mele, în timp ce invoc pace şi milostivire în casele voastre, în familiile voastre, în viaţa voastră. Pace şi milostivire să invocăm de la Dumnezeu, asupra întregii lumi, prin mijlocirea Maicii Tereza.

(După L’Osservatore Romano, 23 iulie 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Preluat de pe http://www.ercis.ro

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: